Ca să-și „vrăjească” victima, un escroc știe că trebuie să-i câștige încrederea cu o poveste bine pusă la punct. Una care să impresioneze și să fie credibilă. Și, mai ales, simplă, pentru că altfel riscă să se încurce în detalii. Cei care nu respectă aceste reguli simple, se dau de gol cât ai zice „IQ subunitar”.
Continue reading →
Am dat și peste o mulțime de plângăcioși. Știți genul: cei care, dacă dă un fulg, scriu despre „iadul alb, șosele impracticabile, urgia iernii, nebunie în trafic”.
Continue reading →Din punctul meu de vedere, ceea ce a făcut creatura cu bricheta sub steagul din pasaj e o golănie, dar nu o știre. Pe cine ar ajuta să mediatizăm o astfel de cretinătate făcută de o individă care nu reprezintă nimic?
Continue reading →
Deci putem pune niște globuri – nu scumpe, că nu se merită 😉 – și o instalație de lumini cu tot felul de efecte și pe un brad artificial. Tot Crăciunul îl sărbătorim și în felul ăsta. Deși recunosc că mirosul bradului de sărbători din casa copilăriei nu-mi va ieși niciodată din minte. 🙂
Continue reading →
Cei mulți dintre noi care avem treburi diverse prin magazine în perioada de dinaintea Sărbătorilor ne testăm în condiții extreme o calitate pe care începem să nu o mai avem: răbdarea. În îmbulzelile de peste tot, nici nu e greu.
Continue reading →Nu mă țin mândru că-s român, deși iubesc sincer locul unde mi s-a dat să trăiesc. Aș avea de ce să fiu cu pieptul în față, dar nu e meritul meu că țara e frumoasă și istoria zbuciumată, cu momente și oameni care au schimbat o lume.
Continue reading →
Deși știu că sunt necesare pentru existența unei televiziuni, evit calupurile de publicitate. Nu pentru că nu ar fi utile, ci pentru că sînt reclame prost făcute.
Continue reading →
Postarea senatorului USR Vlad Alexandrescu pomenește întâmplări dure – bătăi și electroșocuri aplicate elevilor de la un liceu orădean. Parlamentarul invocă scrisoarea unor părinți din care a aflat că jandarmii sunt autorii agresinilor. Niște banale telefoane îl scuteau de acuze-bombă la adresa Jandarmeriei.
Continue reading →
Soarta a făcut ca timp de câteva zile să redescopăr că mersul pe jos face piciorul nealcoș. Am făcut tradiționala navetă de acasă până la redacție la fel cum mergeau dintr-o cetate în alta strămoșii lipsiți de binecuvântarea lumii moderne, dar și de caii aflați la păscut și căruța nereparată de la ultima răsturnare în…
Continue reading →Știam că nu pot fi prins, drept urmare am pus mâna pe telefon și, după câteva numere formate la întâmplare și care nu se apelau – poate nici nu existau, am nimerit unul la care mi s-a răspuns.
– Alo, familia Gorilă? am întrebat repezit, după care am pus receptorul în furcă, izbucnind în râs.
Mi-am amintit de întâmplarea asta de când cu apelurile tot mai dese primite în ultima perioadă de la tot soiul de numere ciudate.