Nu mă țin mândru că-s român, deși iubesc sincer locul unde mi s-a dat să trăiesc. Aș avea de ce să fiu cu pieptul în față, dar nu e meritul meu că țara e frumoasă și istoria zbuciumată, cu momente și oameni care au schimbat o lume.
Continue reading →
Deși știu că sunt necesare pentru existența unei televiziuni, evit calupurile de publicitate. Nu pentru că nu ar fi utile, ci pentru că sînt reclame prost făcute.
Continue reading →
Postarea senatorului USR Vlad Alexandrescu pomenește întâmplări dure – bătăi și electroșocuri aplicate elevilor de la un liceu orădean. Parlamentarul invocă scrisoarea unor părinți din care a aflat că jandarmii sunt autorii agresinilor. Niște banale telefoane îl scuteau de acuze-bombă la adresa Jandarmeriei.
Continue reading →
Soarta a făcut ca timp de câteva zile să redescopăr că mersul pe jos face piciorul nealcoș. Am făcut tradiționala navetă de acasă până la redacție la fel cum mergeau dintr-o cetate în alta strămoșii lipsiți de binecuvântarea lumii moderne, dar și de caii aflați la păscut și căruța nereparată de la ultima răsturnare în…
Continue reading →Știam că nu pot fi prins, drept urmare am pus mâna pe telefon și, după câteva numere formate la întâmplare și care nu se apelau – poate nici nu existau, am nimerit unul la care mi s-a răspuns.
– Alo, familia Gorilă? am întrebat repezit, după care am pus receptorul în furcă, izbucnind în râs.
Mi-am amintit de întâmplarea asta de când cu apelurile tot mai dese primite în ultima perioadă de la tot soiul de numere ciudate.
Evident, Bolojan e de vină pentru toate astea. Sau PSD. Ori Iohannis. Sau oculta mondială. Sau Putin, mai ştii. Numai noi nu. Pentru că noi dăm prioritate, suntem corecţi în trafic şi ne recunoştem greşelile.
Continue reading →Pentru mine nu e tradiţională sau modernă. E cum a definit-o Dumnezeu. Încercarea de a face altă caracterizare pentru familie înseamnă a da glas trufiei umane.
Continue reading →În graba pregătirii primelor mese ale bebelușului vei avea nevoie de scaunul de masă sigur și care să îți protejeze copilul de eventuale căderi.
Continue reading →
Ca jurnalist, m-am simţit tare ciudat azi, când am recunoscut holurile Poliţiei Bihor într-o filmare postată pe un site de ştiri italian. Prezentau aducerea unui mafiot italian, unul old-fashion, prins la Oradea.
Continue reading →M-aş putea întreba „când au trecut 13 ani?„, dar răspunsul ar fi prea simplu: habar n-am, dar au trecut. 😉 Evident că au avut întâmplări bune ori rele, dar le reţin întotdeauna doar pe primele. Am o memorie selectivă şi hotărâtă să reţină doar chestiile faine. Acum 13 ani, vedeam prin geamul de la maternitate…
Continue reading →