Sunteţi naşi de cununie? Iată 3 idei de cadouri pentru fini!

Cu siguranţă, sunteţi obişnuiţi deja să faceţi cadouri persoanelor dragi vouă, însă probabil că este pentru prima oară când oferiţi un cadou finilor. Tocmai din acest motiv, ar trebui să luaţi în considerare câteva idei care vă pot ajuta să vă inspiraţi şi să găsiti darul perfect pentru cei pe care urmează să îi cununaţi.

Sunteţi naşi de cununie? Alegerea cadoului de nuntă pentru finii voştri vă dă bătai de cap? Aveţi prea multe variante şi nu vă puteţi hotărî pe care să o alegeţi? Aflaţi, în continuare, care sunt cele mai potrivite daruri pentru o astfel de ocazie.

3 idei de cadouri pentru fini cu care nu veţi da greş:

1. Un coş cu băuturi fine

Coşul cu băuturi reprezintă o alegere perfectă, indiferent de ocazie. Mai mult decât atât, având în vedere că de acum înainte veţi fi alături de finii voştri în cele mai importante momente, un astfel de cadou este ideal pentru a vă bucura de el împreună. În acest sens, puteţi găsi la www.Vinexpert.ro/cosuri-cadou/ cele mai fine băuturi. Indiferent dacă viitorii miri preferă vinul, coniacul sau lichiorul, aici veţi găsi coşurile perfecte, care conţin băuturi dintre cele mai apreciate. În plus, pentru ca aceştia să păstreze cadoul de la voi o perioadă îndelungată de timp, puteţi opta şi pentru pahare, tirbuşoane şi alte accesorii pe care să le adăugaţi în coş. În mod cert, dacă veţi apela la această idee, veţi reuşi să îi impresionaţi pe fini şi, totodată, să le oferiţi acestora un cadou special.

2. Invitaţiile de nuntă

În cazul în care un coş cu băuturi fine vi se pare că este un cadou care nu îi reprezintă pe finii voştri, atunci puteţi opta pentru a le plăti invitaţiile de nuntă. Este deja un lucru cunoscut acela că mirii depun o mulţime de eforturi pentru ca nunta să iasă perfect şi ca toate detaliile să fie impecabile. În consecinţă, un ajutor din partea voastră în acest sens, poate reprezenta cadoul ideal. Astfel, le puteţi sugera mai multe modele de invitaţii, de unde să îl poată alege pe cel care îi încântă şi care îi caracterizează. De exemplu, aceştia pot căuta pe mandiva.ro cele mai ieftine invitaţii de nuntă, dar şi cele mai deosebite. Cu siguranţă, dacă le veţi oferi ajutor în organizarea nunţii veţi reuşi să le oferiţi finilor voştri cel mai potrivit cadou.

3. Obiecte personalizate

Un platou pentru brânzeturi cu un mesaj personalizat inscripţionat, rame foto care să conţină fotografii cu momentele importante din viaţa lor sau chiar tricouri cu mesaje haioase pot reprezenta cadouri ideale pentru viitorii miri. Drept urmare, căutaţi un astfel de obiect, despre care ştiţi sigur că îl vor folosi. Indiferent de obiectul pentru care veţi opta, asiguraţi-vă, totuşi, că mesajul transmis este unul personal, pe care finii voştri îl vor înţelege şi îl vor aprecia. Fără îndoială, cu un astfel de dar veţi reuşi să îi impresionaţi, mai ales dacă sunt persoane cu simţul umorului dezvoltat.

În concluzie, atunci când alegeţi cadoul de nuntă pentru fini, aveţi grijă ca acesta să li se potrivească şi, de asemenea, să le fie de folos.

(ACEASTĂ POSTARE ESTE UN ADVERTORIAL)

Operaţiunea „Barba”

Dacă e să ies în evidență, o fac cu chestii realizate prin propriul efort, prin felul meu de a fi, prin caracter și prin munca mea. Niciodată nu-mi doresc să mă diferenţiez prin felul în care arăt sau cum mă îmbrăc.

Deși, recunosc, și chestiile astea de imagine contează. Să nu ne ascundem după deget – trăim ani de împliniri mărețe, în care judecăm și sîntem judecați după înfăţişare. 🙂

Creatorul a fost îngăduitor atunci când m-a trimis în misiune în lumea asta. Ca pe orice vlăstar de gen masculin, nu m-a lăsat să fiu mai urât decât ăla mic și negru care stăpânește underworld-u’, 🙂 și mi-a dat câteva calități incontestabile: inteligența dedicată scopurilor mărețe, gen scrisul pe blog 😀 , încăpățânarea, țandăra sărită și gura mare (astea două merg mână în mână) și capacitatea de a ajunge la un nivel înalt. Mai precis, la 1,90 m, suficient să ajung la lucruri la care alții nu prea au cum să le atingă. Alea așezate pe rafturile de sus. 😀

De câteva zile, cunoscuții au o dilemă legată de look-ul subsemnatului. Nu, nu am mușchii lui domn’ guvernator Terminator și nici nu am băgat bere la greu ca să hrănesc burta de bărbat la 40 de ani. În schimb…

– Hmmm, ți-ai lăsat barbă…. 🙁 🙂 😀 Ce-ți veni?

Mda, e vorba despre o adevărată enigmă.

Una care e musai să fie explicată ca să nu intrăm direct în a doua criză mondială din ultimii 10 ani.

– Sincer, aşa mi-a venit. Nu e niciun motiv mai altfel.

N-a crezut nimeni explicaţia asta simplă. Pentru că… exact, e prea simplă. 🙂 Orice gest, orice vorbă, orice schimbare e interpretabilă. Tre’ să aibă neapărat în spate un plan ascuns, în care sînt implicaţi dacă nu reptilienii, măcar masonii sau guvernul din umbră al planetei.

Unii mi-au zis că 100% am vrut să fiu în ton cu moda – pot să râd? 😀 Alţii că postesc – de parcă a posti înseamnă abţinere de la aparatul de bărbierit, nu de la altceva. Erau unii care căutau semnele unei boli – mă simt perfect sănătos. 😀

Cea mai faină reacţie după ce m-a văzut bărbos a avut-o Vlad, nepotu-meu.

– Tu ai barbă, dar io, uite, am păr pe cap. 😀 😀 😀

Sincer, chiar am vrut să văd cum e cu barbă. Niciun alt motiv ascuns. Nici măcar nu am vrut să ies în acest fel în evidenţă. Ziceam şi la început – cred că o pot face şi altfel. Şi nici acum nu-s convins că e ok sau nu să port o astfel de podoabă (? 🙂 ) facială. Brunet fiind, s-ar putea să fiu trecut în categoria celor care cred că în Rai îi aşteaptă munţii de pilaf. 😀

Dar măcar am văzut cum e să fii ficior bărbos. Mai rămân puţin aşa, după care apelez la vechiul prieten cu lamă. Caz rezolvat! 🙂

Toamnă, struguri şi must

E toamnă, pică frunza… Mai precis, frunzele, că poetul nu le-a văzut pe toate. N-avea cum. 😉

Cad chiar şi frunzele din vii – natural, nu? Acolo unde strugurii s-au copt – majoritatea – şi e musai să fie culeşi. Ceea ce am şi făcut sâmbăta trecută. Nu de alta, dar am prins o minunăţie de zi de toamnă şi era păcat să o irosesc cu altceva.

Aşa că am luat scara în spinare am proptit-o sub via din curtea casei din satul doamnei mele. Eram greu de depistat chiar şi pentru soarele de octombrie – de-a dreptul inofensiv, de altfel – care cu greu îşi putea trimite razele printre ciorchinii mari şi deşi. (Îmi place formularea asta – că tot vorbeam de poet la început de postare. 🙂 )

CLICK PE FOTO PENTRU MAI MULTE POZE

Până spre seară am tot cules struguri

Nu că erau aşa de mulţi, dar am tăiat cu atenţie ciorchinii, să nu risipesc bogăţie de gust şi must pe cimentul curţii. Am reuşit – chestie de talent 😉 – chiar dacă a durat mai mult decât de obicei.

Au urmat procedurile tradiţionale preparării mustului, printre care şi chinezeasca etapă a îndepărtării boabelor de pe ciorchini. Noroc cu o tanti din vecini, mult mai răbdătoare în probe dintr’astea, de maraton de răbdare. 🙂

N-a ieşit o cantitate industrială de lichid dulce şi îmbietor. Dar a fost suficient să mă declar mulţumit după o juma’ de zi de muncă la cules de struguri. Şi tot suficient să asigure un tranzit intestinal mulţumitor 😉 în perioada în care îl consumăm.

Plus că e natural, fără chimicale. La must mă refer. 😀

În viaţă trebuie să facem ceea ce ne dă o stare de bine!

Atunci când suntem mici, visăm la momentul în care vom deveni adulţi, neînţelegând de ce părinţii mai au şi zile în care sunt îngânduraţi, ce îi macină sau de ce nu vor să se joace cu noi. Odată cu trecerea timpului, încep să apară şi responsabilităţile, totul plecând, timid, de la a merge la grădiniţă, apoi la şcoală, la liceu şi facultate, până când trebuie să ne găsim un loc de muncă şi să facem primul credit la bancă şi să ne cumpărăm o casă în care să locuim. Însă, dincolo de toate acestea, există lucruri care, dacă alegem să le facem, ne vor însenina viaţa, dându-i un sens cât mai frumos.

O carieră care porneşte de la un hobby te poate face fericit

Astăzi, părinţii şi societatea, în general, au tendinţa clară de a impune, aproape, ce carieră să îşi aleagă copilul. În viaţă însă, acest lucru nu este recomandat de psihologi. Aceştia spun că susţinerea necondiţionată a celui care ajunge la vârsta la care se poate şi doreşte să se angajeze este un lucru foarte bun, sfaturile “de viaţă” şi implicarea în acest moment important din viata copilului constituind acea plasă de siguranţă şi imboldul de care un adolescent are nevoie. Însă, părinţii care insistă că aşa cum spun ei este cel mai bine pentru copil greşesc, fără să realizeze repercusiunile pe care această abordare foarte stresantă le poate avea, pe viitor.

De exemplu, dacă tu îţi doreşti ca fiul tău să devină medic, însă uiţi cât de pasionat este de muzică şi cât de mult îşi doreşte să poată avea o cariera în acest domeniu, şi îl presezi să intre la Facultatea de Medicină şi să facă, efectiv, ceea ce tu visezi, în locul lui, pentru el, te vei trezi cu un adult care are mari şanse să eşueze în carieră, să fie nemulţumit de sine, să facă totul regretând că nu a devenit DJ. Cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să ai o discuţie serioasă cu acesta, să vezi ce gândeşte el şi cum îl poţi ajuta să îşi îndeplinească visul. Nu ar refuza un mixer pentru DJ, cu care să exerseze mai mult, despre care poţi afla detalii AICI, pe site-ul magazinului online SoundCreation.ro, aşa că arată-i că îl susţii şi că îţi doreşti doar ce e mai bine pentru el.

Să te simţi bine în pielea ta nu este un moft

Deşi societatea “prescrie” un anumit tipar al corpului considerat perfect, să nu uităm că nu toţi oamenii sunt la fel şi că nu toţi avem acelaşi stil de viaţă. Bineînţeles, să araţi bine, din punct de vedere fizic, te va ajuta foarte mult în viaţă, iar timpul alocat sportului regulat te va menţine sănătos, însă cel mai bine este ca acest lucru să pornească din convingerea noastră că ne va ajuta, şi nu din ceea ce ne dictează alţii. Ce poate fi mai frumos decât să te simţi împăcat cu felul în care arăţi? Acest lucru este posibil, dacă începi schimbarea chiar de azi.

Frumuseţea fizică a femeilor nu se opreşte, automat, în jurul vârstei de 30-40 de ani, după o naştere sau două, fiecare femeie fiind responsabilă pentru corpul său şi întretinerea lui. Un abdomen cu vergeturi şi o piele nu atât de fermă ca înainte de naştere, de exemplu, se poate rezolva foarte uşor, cu ajutorul abdominoplastiei. Pe DrSorinParasca.ro afli toate detaliile despre beneficiile aduse de abdominoplastie.

Acordă-ţi puţin timp, în fiecare zi

Nu lăsa nicio zi să treacă fără ca tu să fii împăcat cu propria persoană. Există studii care arată că, petrecând 10-20 de minute pe zi cu propria persoană, reflectând la tot ceea ce îţi doreşti să faci şi te-ar face mai fericit, te ajută să combaţi stresul, să fii mai sănătos, să gândeşti pozitiv şi să atragi doar lucruri bune în viaţa ta.

(ACEASTĂ POSTARE ESTE UN ADVERTORIAL)

Comisarul în blugi

– Nu mi-a plăcut niciodată stilul cazon. Nu e pe felul meu de-a fi. Acum am păr de două duşuri, dar când am intrat în Poliţie purtam părul strâns în coadă la spate. Şi acum, doar mă vedeţi, nu port uniformă, ci haina asta de blugi. Nu că nu mi-ar place uniforma – ferească Dumnezeu! – doar am făcut şcoala de ofiţeri. Dar parcă mă face să mă simt… încorsetat. 🙂 Am fost mereu liber în gândire şi am acţionat ca atare.

Omul din faţa noastră, a jurnaliştilor, vorbeşte atât de natural şi de liber că nu-ţi vine să-l întrerupi. Nu recită fraze învăţate pe de rost şi are chestii faine de povestit. Şi le spune fără floricele şi fără să derapeze în limbajul de lemn. Rara avis!

E genul de poliţist…

…care ştie cu ce se mănâncă meseria, nu o tratatează ca pe un simplu mers la serviciu şi are tone de situaţii altfel prin care a trecut.  Iar dacă ar povesti doar o parte din ele, ar trebui cam multe cafele şi pachete de ţigări (pentru cei care practică „sportul” ăsta, că eu m-am lăsat de ani buni 🙂 ).

Apuc să stau de vorbă cu el coborând scările şi trecând prin curtea Poliţiei de Frontieră Oradea. Timpul e scurt, dar schimbăm câteva idei. Îl întreb şi de trecerea de la munca de Poliţie la cea în televiziune – i-am urmărit emisiunile de la Realitatea TV şi, mai nou, TVR. Doar am făcut şi eu o dată ceva asemănător. 😉

– A fost una naturală, a venit prompt răspunsul, însoţit de relatarea unei întâmplări pe care nu o voi dezvălui aici. 🙂

Înainte să ne despărţim, nu uit întrebarea la care sînt mereu curios să aflu răspunsul: „Nu vi-e dor de teren?”

– Cum să nu? Dar mai ţin legătura cu foştii mei colegi şi mai povestim.

Plus că-şi face singur materialele pentru emisiuni. 🙂 Le puteţi vedea aici. A venit la Oradea să le ofere tinerilor poliţişti din experienţa lui.

E comisarul-şef în rezervă Dan Antonescu, fostul şef al Serviciului Omoruri din Poliţia Capitalei. Un poliţist de la care ai ce auzi şi învăţa. Comisarul în blugi.

foto: tvr.ro

P.S.1 Nu mi-am făcut o fotografie cu comisarul-şef Antonescu pentru că mi se pare o dorinţă mai… adolescentină. Nu pot spune că nu regret. 🙂

P.S.2 Scriind despre comisarul Antonescu, mi-am amintit de un alt poliţist pe care l-am cunoscut şi l-am apreciat. Şi de la care am învăţat multe, chiar dacă nu i-am spus asta niciodată. E vorba despre colonelul Iulian Cistelecan – Iulică, aşa cum îi ziceau prietenii -, judiciarist nemaipomenit şi fost şef la Crimă Organizată Oradea. 15 ani au trecut de când s-a dus…

Petrecere la birou: 4 hint-uri pentru a organiza un party MEMORABIL

Conduci o afacere şi vrei să îţi destinzi angajaţii prin intermediul unui party de zile mari? Eşti responsabil cu organizarea petrecerii de anul acesta la firma unde lucrezi? Vrei să afli mai multe lucruri despre cum se planifică un eveniment corporate? Pentru fiecare dintre cazuri vei găsi răspunsurile în acest articol.

Iată câteva trucuri care te vor ajuta să organizezi un office party DEMENŢIAL:

1. Nu uita de curăţenie

Organizarea unei petreceri la birou este, pe lângă ocazia perfectă de a-ţi cunoaşte mai bine colegii, un moment prielnic pentru a face curăţenie. Mai mult decât atât, dacă îţi doreşti ca evenimentul de care te ocupi să fie unul reuşit, este foarte important ca acesta să se desfăşoare într-un mediu curat şi într-un spaţiu cât mai liber cu putinţă. Tocmai din aceste motive, ar trebui nu doar să apelezi la ajutorul unei firme de curăţenie, dar şi să arunci documentele inutile, întrucât acestea ocupă cel mai mult loc într-un birou. În acest sens, dă click pe A4office.ro şi uşurează-ţi munca folosind un distrugător de documente şi CD-uri, care poate funcţiona chiar şi 24 de ore încontinuu. Fără doar şi poate, dacă vei elibera biroul şi îl vei igieniza, acesta va deveni, imediat, locaţia perfectă pentru un party de neuitat.

2. Mâncarea şi băutura

În mod evident, de la o petrecere, fie ea organizată la birou, nu pot lipsi mâncarea şi băutura. Dacă în ceea ce priveşte băutura nu există, neapărat, restricţii, referitor la mâncare ar fi de preferat să optezi pentru gustări, aperitiv şi desert. Pe lângă faptul că mâncarea gătită este nepotrivită în acest context, aceste preparate pot degaja un miros deranjant, care ar ruina ideea de petrecere corporate. Astfel, poţi comanda de la restaurantul preferat al colegilor sau angajaţilor tăi platouri cu aperitive cu care sigur nu vei da greş. Iar pentru că dulciurile vor fi, fără îndoială, punctul de atracţie, comandă de la Armonia, o cofetărie online din Bucureşti, cele mai delicioase şi aspectuoase prăjituri. În acest mod, nu doar că vei rezolva rapid această sarcină, dar vei reuşi să îi încânţi pe toti cei care vor fi prezenţi la petrecere.

3. Decoraţiunile

La acest capitol, dacă vei da frâu liber imaginaţiei, vei putea transforma atmosfera sobră a biroului într-una festiva. Ce trebuie să faci? Achiziţionează baloane, tuburi cu confetti, pălării colorate cu mesaje haioase inscripţionate, fluiere pentru petrecere şi chiar măşti şi vei observa că întregul decor se va schimba complet în momentul în care le veţi folosi. De altfel, poţi opta pentru amenajarea unui candy-bar, pentru a oferi spaţiului de lucru o notă de divertisment, dar şi să închiriezi un photobooth, pentru ca cele mai haioase momente să fie imortalizate. Cu certitudine, dacă vei pune aceste trucuri în practică, vei reuşi să îi impresionezi pe ceilalţi, dar şi să îi ajuţi să se destindă şi să se distreze.

4. Muzica şi dansul

Muzica reprezintă un aspect pe care nu îl poţi neglija, dacă îţi doreşti să organizezi cea mai reuşită petrecere la birou. Ideal ar fi să angajezi un DJ sau un band care să cânte live, însă având în vedere faptul ca spaţiul şi, probabil, bugetul nu îţi vor permite să faci acest lucru, asigură-te că, cel puţin, sistemul de sonorizare va fi unul de calitate. În plus, pentru ca toţi participanţii să se simtă în largul lor, ar fi de preferat să creezi un playlist cât mai variat, care să cuprindă toate genurile muzicale. Mai poţi apela la un truc inedit în acest sens: dacă unul dintre colegii/angajaţii tăi are voce şi îi place să cânte, profită de acest lucru şi roagă-l să întreţină atmosfera, măcar pentru câteva minute.

Aşadar, acestea sunt cele patru aspecte pe care trebuie, neapărat, să le ai în vedere, dacă îţi doreşti ca petrecerea pe care o organizezi la birou să fie una reuşită.

(ACEASTĂ POSTARE ESTE UN ADVERTORIAL)

Bizonii de Piaţa Unirii. Ăia ultracentrali

Lucrez într-o zonă ultracentrală din Oradea. Nu e un anunţ şi nici nu mă mândresc cu asta. Nu e meritul meu. Pur şi simplu e o constatare.

Nu mă invidiaţi. Am avantaje, dar şi dezavantaje. Unul dintre acestea din urmă e locul de parcare. Dacă prind unul pe străduţele din jur pot deschide o şampanie. De cele mai multe ori parchez la vreo 10 minute de mers pe jos de redacţie. Pe ceas.

Dar nu mă plâng. Prefer să fac nişte mişcare, decât să mă enervez dând ture ca să mă dau jos cu câteva sute de metri mai aproape de Vulturul Negru. Nu-s sfânt şi nici corectul pământului. E alegerea mea.

Alţii, în schimb, n-au treabă cu bunul simţ. Ei „e” bizonii…

…care urăsc sau ignoră regulile de circulaţie sau de convieţuire. Îşi lasă maşina în parcarea de zeci de milioane de euro numită Piaţa Unirii. Da, aia în care Primăria a băgat o avere, din bani europeni, iar noi, locuitorii oraşului, tone de nervi, praf, înjurături şi, mai nou, de selfiuri sub care scriem „Ce faină e Oradea mea!”

În după-amiaza asta, un astfel de „jmeker” şi-a parcat maşina pe dalele puse de italieni şi acolo a lăsat-o câteva ore. Nu i-am blurat numărul. Să-l vadă poporu’!

Această prezentare necesită JavaScript.

foto: Adi Ciucuriţă

Mai nasol a fost că nimeni nu a reacţionat. Nu i-a lăsat nimeni un bileţel de „amor” pe parbriz, nu s-a îndemnat nimeni să sune la Poliţia Locală şi nici măcar echipajul de Poliţie care trecea prin zonă nu a catadicsit să oprească.

În Viena, par egzamplu, nu cred că ar fi îndrăznit unul să-şi lase maşina pe o pietonală. Îl aşteptau nişte amenzi de îl ustura dorsalu’ de la băieţii în uniformă care s-ar fi prezentat in zwei secunde şi drei mişcări lângă el.

Ştiu, omul s-ar putea justifica simplu: că lucrează în zonă, la amplasarea scenei, că stă doar azi, „câteva ore, amu'”, că… Şi nu e singurul care face astfel de „jmekerii„. Chestia e că şi eu şi alte sute de şoferi lucrăm în zona Pieţei Unirii şi niciunul nu parcăm cu atâta tupeu în buricul târgului.

„Pt k noi e fraeri”, nu?

P.S. O dedicaţie specială am şi pentru nesimţiţii care depăşesc coloane, care blochează drumuri în lucru, care claxonează pietonii aflaţi pe trece şi pentru cretinii care se cred regii şoselelor, dar sînt nişte bieţi bufoni în trafic.

Unde poţi găsi un meşter bun?

Adică unul care să facă treabă de profesionist – mă refer la constructori, zidari, „zugrăvitori„, „tencuitori” şi ăi de pun gresie ori faianţă. Să nu ceară sume ameţitoare – ci de bun simţ. (Dau banul, dar pe ceva care să merite!) Un meşter care să facă curăţenie după el şi dacă spune că termină în x zile, apăi nu mai adaugă 2-3-4-5 şi termină după o săptămână. Şi să nu mă ducă cu vorba şi să-mi explice cât e de greu să faci una şi alta. M-am născut, totuşi, acum 41 de ani – mulţumesc, mulţi înainte şi vouă! 🙂

Dacă-l găsesc pe meşterul ăsta BUN, eu unul promit că-mi iau hainele de pălmaş – îhî, chiar am şi de astea, cineva trebuie să facă reparaţiile, zugrăvelile, vopsitul ori micile tencuieli în gospodărie – şi mă aşez în Piaţa Unirii cu o pancartă prin care o să recunosc că „AM GĂSIT UN MEŞTER BUN!” 😀

Deocamdată, nu cred că o să apuce cineva să vadă priveliştea descrisă mai sus.

Singurul meşter cu care am fost pe aceeaşi lungime de undă – să trăieşti, Ionuţ! – a plecat spre alte zări, unde e apreciat şi unde îşi face treaba pe bani buni.

În rest, dau numai de personaje unul şi unul.

Mai întâi sînt „profesioniştii”. Se laudă cu un background solid, cu recomandări din n-şpe sute de locuri şi cu realizări remarcabile.

– Şefu’, noi ştim exact ce trebuie să facem. Am făcut lucrări de nu le mai ştim numărul, unu n-a fost nemulţumit. Şi la şefu’ de la x instituţie am lucrat. Ştii ce i-a plăcut? Pfoaii!

Vin apoi „repatriaţii„. Meşteri care din diverse motive s-au întors în ţară după ce şi-au trecut în CV adevărate masterpiece-uri prin Italia, Spania, Austria ori Anglia.

– Ştii ce le-o plăcut italienilor cum le-am lucrat?! Ceas! M-ar fi ţinut ei, mi-ar fi dat mai mult, da’ io n-am mai putut să stau, şefu’. A trebuit să mă întorc acasă.

Mai sînt „intelectualii„. Ăi de vin, se uită la spaţiul ce trebuie renovat, zugrăvit, vopsit cu o mină de parcă pe umerii lor stă demonstrarea matematică a tunelului spaţio-temporal.

– Mda. Şefule, nu e o lucrare cu probleme, dar nici uşoară nu e. Va trebui să folosim nişte materiale care să permită peretului să respire. Să vedem în ce măsură… (etc, şamd, şa)

Meşter cu soluţii şi valoare

O categorie care pe mine mă distrează – până la un punct – sînt „oamenii cu soluţii„. Ăia de observă toate problemele, unele mai greu de rezolvat decât criza mondială de alimente, dar găsesc ei rezolvarea.

– Problema pe care o ai, şefu’, nu-i ok. Pfuuu, chiar deloc. Da’ îi dăm noi de capăt. Are băiatu’ soluţii pentru orice. O să fii mulţumit!

Şi mai sînt meşterii cu „valoare„. 🙂 Cei care îţi fac tot ce ai nevoie, dar care te privesc de parcă tocmai ai terminat o afacere cu Bill Gates. Şi au mereu justificările la ei.

– Îi de muncă aici, nu glumă! De dat jos, de pus plasă, de gletuit, de întins, de dat cu dispersit. Aici trebuie tăiat, tras firul. Mno, treabă serioasă. O facem, nu-i problemă. Repede şi bine. Da’, te costă, şefu’. Io nu-mi bat joc de muncă şi nici nu vreau ca altul să-şi bată joc de a mea.

Dacă bine se observă, cuvântul-liant al tuturor categoriilor de mai sus este „şefu’„. Folosit în semn de apreciere declarativă, evident, dar golit complet de conţinut. Pentru interlocutori, clientul nu e altceva decât „ăla ce are bani de dat”.

Vi i-am descris din experienţă. Am avut de-a face cu toate categoriile. Am găsit astfel de personaje pe internet sau recomandate de unul, altul. La firme nu apelez – cer nişte preţuri…

Recunosc, încă mai caut un meşter bun. Aşa cum l-am descris la începutul postării. Dacă mă vedeţi cu pancarta în Piaţa Unirii, înseamnă că l-am găsit.

Dar tare mi-e că o vă fac să aşteptaţi mult şi bine.

Top 3 lucruri de NELIPSIT dintr-o creşă modernă

Deşi de-a lungul timpului cei mai mulţi părinti au evitat să îşi înscrie copiii la creşă, în ultima perioada tot mai multe cupluri optează pentru această forma de instruire a prichindeilor lor. Fie pentru că au înţeles importanţa educaţiei încă de la vârste fragede, fie că, pur şi simplu, sunt foarte ocupaţi şi nu au timp să îşi supravegheze juniorii zilnic, cert este că din ce în ce mai mulţi părinţi apelează la ajutorul creşelor.

Deţii o creşă pe care vrei să o modernizezi? Îţi doreşti ca aceasta să se afle în topul preferinţelor atât în rândul părinţilor, cât şi al copiilor? Află care sunt lucrurile ce nu trebuie să lipsească dintr-o creşă modernă.

Iată care sunt lucrurile de nelipsit dintr-o creşă MODERNĂ:

1. Produse pentru curăţenie şi igienă

Atunci când părinţii caută creşa ideală pentru prichindeii lor, produsele pentru curăţenie şi igienă de care dispun acestea reprezintă unul dintre cele mai importante criterii de selecţie. Din acest motiv, dacă îţi doreşti ca instituţia pe care o conduci să fie în topul preferinţelor acestora, trebuie să te asiguri că le pui micuţilor la dispoziţie toate condiţiile necesare pentru un mediu curat. În acest sens, achiziţionează produse pentru igienă, uscătoare de mâini profesionale, dozatoare de săpun, dispensere de hârtie şi, mai ales, coşuri de gunoi. Având în vedere că îţi doreşti o creşă modernă, implementează sistemul de colectare selectivă a deşeurilor şi pentru interior – exterior comandă coşurile de gunoi pe arli.ro, site-ul care îţi pune la dispoziţie sisteme complete de igienă. Fără îndoială, dacă vei ţine cont de acest aspect, vei reuşi să ai o creşă modernă şi, implicit, să convingi cât mai mulţi părinţi că aceasta este alegerea potrivită pentru juniorii lor.

2. Cărucioare şi premergătoare

În orice creşă se regăsesc măsuţe, scaune şi pătuţuri pentru cei mici şi, fără doar şi poate, acestea nu pot lipsi nici din creşa ta. Cu toate astea, dacă îţi doreşti să te diferenţiezi de restul instituţiilor de acest tip, ar trebui să investeşti mai mult în confortul şi siguranţa juniorilor. Drept urmare, comandă, pentru început, câteva cărucioare şi premergătoare, care să le permită micuţilor să se deplaseze fără a fi expuşi la riscuri şi, totodată, care să ajute îngrijitoarele să îi supravegheze pe aceştia într-un mod cât mai eficient. În acest sens, pe Strollers ai preţuri ieftine la cărucioarele 2 în 1, dar şi la premergătoare. Aşadar, pentru a putea oferi copiilor un mediu sigur şi confortabil, nu ezita să modernizezi creşa prin achizitionarea acestor produse.

3. Cabinet medical

În general, în grădiniţe, creşe şi şcoli sau, mai precis, în locurile în care îşi petrec timpul foarte mulţi copii, epidemiile de gripă şi răceală se răspandesc cu mult mai multă uşurinţă. Din acest motiv, pe lângă igienă şi siguranţă, un alt lucru de care părinţii ţin cont atunci când aleg o creşă pentru cei mici este reprezentat de existenţa unui cabinet medical. În consecinţă, ar trebui să te asiguri că şi în creşa pe care o conduci există unul şi, bineînţeles, că acesta este dotat cu aparatură modernă.

În concluzie, asigură-le micuţilor toate aceste condiţii, astfel încât să te poţi diferenţia cu uşurinţă de restul creşelor şi, fără îndoială, vei reuşi să conduci una dintre cele mai moderne instituţii de îngrijire a copiilor.

(ACEASTĂ POSTARE ESTE UN ADVERTORIAL)

Furtună de coduri sau când ploile de toamnă nu mai sunt ceva obişnuit

De câteva zile fiecare român – cel puţin din cei care au cont de Facebook, blog ori youtube – se mai pricepe la încă un lucru pe lângă fotbal şi politică: la meteorologie.

Paranteză1. Eu mă mai pricep – sau aşa am pretenţia – şi să filmez. Aflat la un bograci la fratelo, mi-am luat telefonul şi am filmat furtuna ce a lovit Beiuşul şi urmările ei. Imaginile sunt mai jos.

Revin la meteorologia la cere ne pricepem toţi. Ştim că norul care ne trece deasupra capului e de tip cumulus sau altostratus (vivat Google! 🙂 ), ştim pentru ce zone şi intervale a emis ANM vreun cod, iar lucrurile din viaţă începem să le împărţim în verzi, galbene, portocalii sau roşii.

Mai nou, nu mai vorbim normal când se apropie o vijelie. Discutăm despre asta utilizând construcţii gen „celulă de furtună” ori „mezociclonul e aproape”. E adevărat, sînt convins că e doar efectul nebuniei din media şi din rândul autorităţilor, care numai despre asta vorbesc.

Apropo de autorităţi şi media…

…nebunia de după furtuna din vest, cea de duminică, a ajuns până acolo încât pentru o avertizare altădată banală şi neluată în seamă:

  • elevii sunt lăsaţi mai repede de la şcoli,
  • părinţii se îmbulzesc printre ambuteiaje să-şi ia odraslele acasă
  • primarul Bucureştiul face declaraţii superserioase şi grave pe tv
  • iar burtierele se îngălbenesc ori se înroşesc – după caz – anunţând coduri în Arad, Cluj sau Bacău; de altfel, avertismente care se emit în mod normal pe timp de ploi, caniculă, îngheţ sau ceaţă
  • se iau măsuri bombastice pentru o furtună care nu mai e furtună şi se emit avertismente pentru un vânt de 35 km/h.

Paranteză2. În schimb, iată cam ce a lăsat în urmă un vânt care a bătut cu cel puţin o viteză dublă, duminică, în Beiuş.

Revin. Mai ales pe internet îşi dau cu părerea tot felul de oameni care consideră neinteresante explicaţiile specialiştilor şi preferă să meargă pe principiul „ştiu io mai bine”. Lor li se pare că un meteorolog ar trebui să fie un tip care ştie totul şi anticipează orice mişcare în domeniul evoluţiei vremii. Iar dacă prognozele nu se împlinesc, la naiba cu meteorologii. Nu ştiu nimic, n-au habar, asta-i România!

Alţii s-au isterizat şi văd în orice ploaie un pui de uragan.

Să nu uităm că vorbim de prognoză meteo.

În anii 80, Institutul Regal de Meteorologie din Suedia a obținut premiul pentru umor al Academiei Suedeze pentru că a nimerit prognoza în vreo 100 de zile din cele 365 ale anului. 😀

Discutăm despre un pronostic, de o estimare, deci de un grad relativ mare de „s-ar putea…” S-ar putea să se întâmple, s-ar putea să nu.

În plus, politicienii au găsit până şi în asta un motiv de a se acuza reciproc, de a face declaraţii penibile – a se vedea premierul Tudose versus primarul Timişoarei.

Şi totuşi, ceva bun e în toată nebunia asta:

  • oamenii par să ia mai în serios avertismentele meteorologilor. Până acum, în momentul în care publicam pe site-ul televiziunii sau pe Facebook o informare meteo sau un avertisment, se găseau unii să ne ia la mişto. Acum sînt mai puţini. Dar sînt…
  • prin studiouri tv şi la radio sunt chemaţi meteorologi care să explice ce şi cum cu previziunile despre vreme, ce e cu codurile. Poate aşa mai înţelegem şi noi şi nu mai criticăm fără să ştim ce.
  • cei care chiar vor să ştie mai dau o raită şi pe site-urile de specialitate. Ceea ce nu-i rău.

Sunt de acord că autorităţile trebuie să anunţe oricând urmează să se întâmple ceva nasol, mai ales din punct de vedere meteo. O fac non-stop când măresc taxe, impozite, preţuri – nu văd de ce să nu o facă şi acum. E treaba lor să găsească o modalitate prin care informaţia să ajungă la populaţie.

Părerea mea e că sirenele, SMS-urile şi oleacă de discernământ – toate combinate – ar constitui soluţia ideală.

Dar şi aici e nevoie ca specialiştii să mai lucreze la viteza de reacţie. Nu de alta, dar aplicaţia mea de pe telefon – DSU îi zice – mă anunţă că urmează un fenomen meteo la 2-5 minute de la momentul în care avertizarea a intrat vigoare. 🙁

Totuşi, să nu uităm că e toamnă…

…un anotimp în care e normal să plouă. Chiar şi torenţial ori cu vânt mai puternic. Că aşa a lăsat bunul Dumnezeu. Aşa cum vara poate fi caniculă, iar în lunile de iarnă e normal să fie frig. Uneori tare frig.

Şi mai ţine şi de un fel de-a fi al oamenilor. Bunica, Dumnezeu să o ierte, ştia că dacă norii vin dinspre munte, aduc ploaie. Ori dacă vântul se înteţeşte dinspre vale, va cădea grindină. Şi avea grijă ca toată lumea să fie în casă când ploua; iar dacă afară trăznea şi fulgera, ştia că trebuie să împlânte un cuţit în pragul uşii.

Nu ştiu de ce şi nu ştiu cum, dar câteodată chiar avea efect.

Iar când ploaia îi prindea pe oamenii satului pe câmp, se ascundeau sub căpiţe, niciodată sub pomi. Bătrânii ştiau noţiuni de bun simţ şi de protecţie ş le aplicau, fără să primească înştiinţări nowcasting pe mobil ori la radio.

Şi tot legat de copilărie…

…o furtună ca aceea de duminică a lovit Beiuşul meu prin 1982. Eram grupa mare la grădiniţă şi în noaptea în care a lovit urgia m-am ascuns cu fratelo sub o plapumă. În mintea noastră de copii, aşa scăpam de furtună. Nu mai vedeam lumina fulgerelor şi ni se părea că urletul vântului mai scădea din forţă dacă ne puneam şi o pernă pe cap. 🙂

În acel an, furtuna a smuls turla bisericii din centrul oraşului şi a aruncat-o pe şosea, iar multe case, printre care şi a noastră, au rămas cu multe ţigle lipsă. Tata, Dumnezeu să-l odihnească, şi-a petrecut noaptea în pod, încercând să nu lase ploaia şi vântul să ia totul de pe casa construită de mâinile lui şi ale mamei.

Iar eu am rămas de atunci cu imaginea norilor negri ca tăciunele care se prăvăleau o zi sau două mai târziu peste oraş, luminaţi pe soarele pe care îl înghiţeau în goană.