Votaţi on-line pe tvtransilvania.ro

Indiferent că mergeţi la vot sau la un grătar ori preferaţi să evitaţi secţiile de votare şi să beţi o bere cu prietenii, printre picături aveţi posibilitatea să vă alegeţi primarul stând în fotoliu. Cum?

Intraţi pe www.tvtransilvania.ro şi votaţi acolo, la sondajul din partea stângă a paginii principale, candidaţii preferaţi pentru Primărie şi pentru Consiliul Judeţean. Rezultatele votării electronice vor fi anunţate pe TTV după ora 21, când vor fi discutate în cadrul unei ediţii speciale.

P.S. Mulţumiri lui Alex, IT-istul nostru, cel care a făcut posibilă apariţia sondajului on-line 🙂

Ziua aleşilor la TTV

Cum o facem de mai bine de 4 ani, la fiecare eveniment electoral, TTV pregăteşte o duminică plină. De 1 iunie, începând cu ora 9, cei care trec pe TTV au posibilitatea să afle tot ce se întâmplă în cadrul a 6 jurnale de ştiri difuzate din două în două ore. Evenimentele zilei vor fi analizate în cadrul unor emisiuni speciale din redacţie, alături de jurnalişti locali, politologi, istori, sociologi, istorici.

Rata participării la vot, eventuale rezultate parţiale, numărători paralele ale partidelor vor fi difuzate imediat după inchiderea urnelor, la ora 21. Eu zic că merită să ne urmăriţi, chiar dacă numai pentru a ne înjura.

Înseamnă că am reuşit să vă stârnim reacţiile 😉

Şi mai puţini…

Încă unul a lăsat televiziunea pentru, speră el şi îi doresc eu (asta am tot zis-o în ultima vreme), un loc de muncă mai bun.

De multe ori zăpăcit şi agitat, dar un tip cu idei (mai greu de exprimat, dar bune 😉 ), implicat, care încerca până reuşea să facă o ştire, deştept cât să nu-i fie ruşine prin ţările pe unde a umblat, Bogdan Costea şi-a dat joi demisia. Reporter pe eveniment şi aflat etern în imposibilitatea de a scrie corect time-codurile pe fişa de captură 🙂 , „Zodiac” este o pierdere pentru TTV. Greu de găsit unul care să-l înlocuiască.

Nu e un „necrolog”, e pur şi simplu constatarea mea că vine vara şi scade numărul angajaţilor.

Pâine şi circ

Campania electorală de anul acesta mă lasă rece. O bălăcăreală, la fel ca oricare altă campanie 🙁 Conferinţe de presă penibile, materiale comandate, tâmpenii debitate fără jenă, iar – pentru jurnaliştii de televiziune – CNA-ul care impune băgarea în seamă (sună tâmpit, dar aşa e) a unor partide şi politicieni de buzunar, penibili prin propria prezenţă şi chiar prin modul în care clipesc sau dau din mână.

Campania electorală e un exemplu că învăţăm din istorie doar ce vrem. Pâine şi circ. Asta dădeau împăraţii romani plebei.

Acum pâinea s-a transformat în mici şi bere, iar circul în concerte de cocălari şi manelişti, başca imnuri electorale azvârlite prin gâturile uzate de vreme ale unor portavoci scoase de prin ceva depozite.

Acum împăraţii romani sînt, ironică răzbunare a penibilului asupra bunului simţ, politicienii aflaţi în campanie. Ei ne aruncă, imperial, nouă, votanţilor – plebea de altădată, pulimea de acum – nişte promisiuni jenante, condimentate cu miros de mici şi spumă de bere.

Poate vor avea o supriză şi vor constata că plebea nu mai gustă pâinea şi circul lor şi îi va alege pe cei care vor să facă treabă.

🙂 🙂 🙂 Evident, vorbesc tâmpenii. Cine a mai auzit politician care să facă treabă şi votant care să nu pună botul pe mic şi bere şi să nu voteze în consecinţă?

P.S. Am auzit acum ceva ce m-a lăsat lat: preoţii şi-au făcut sindicat. Cică să le apere drepturile 😕 Din câte ştiu eu, un sindicat are ca partener de tratative patronatul. În cazul ăsta cine e patronul? Dumnezeu? Şi preoţii or fi angajaţi ai Bisericii? Eu ştiam că preoţii simt chemarea Divinităţii şi se dedică acesteia, călăuzindu-i şi pe alţii. Acum, ca sindicalişti, ce vor negocia???? Loialitatea? Preţul loialităţii????

Nu-i mai satură Cel de Sus? După preoţi intraţi în politică, am ajuns acum la preoţi sindicalişti.

Ia intrebaţi-i pe enoriaşi ce părere au… Ştiu eu câţiva bucuroşi să o spună. Numai cred că urechilor de deasupra sutanelor nu le-ar plăcea ce ar auzi.

O întâmplare banală… 3 oameni nu au murit

„Ce mă-sa?!!!”

Scap fără să vreau metafora şi trag de volan sprea dreapta. Mâna îmi tâşneşte spre claxon şi apasă scurt, cu putere, pe plasticul goarnei. Opresc pe marginea drumului…pun avariile…deschid uşa şi o iau la fugă. Nici nu apuc să apăs butonul de blocare de pe telecomandă.

„Dă-l dracu’!!!”

Din maşina oprită brusc în spatele meu, ţâşnesc la fel de dezordonat o femeie şi un tip.

– L-aţi văzut?! Apuc să-i întreb, sărind la timp peste o băltoacă…

– Cred că a derapat, îmi răspunde bărbatul, încercând să se ţină după mine…

Rând pe rând, opresc două maşini. Nu mă pot abţine să nu remarc un Trabant care a frânat brusc:„Da’ ăsta ce drac’ caută aici?

– Aţi păţit ceva?

– Am derapat, imi explică pe repede înainte omul care ieşea înjurând în maghiară din maşina ajunsă în şanţ. O fracţiune de secundă m-am uitat la telefonul pizdii mă-sii şi…

Cu un gest scurt mi-arată Dacia ajunsă în şanţ. Pe scaunul din dreapta o femeie, probabil soţia tipului, îşi ţinea capul în mâini şi plângea reţinut…De pe bancheta din spate s-a iţit un copil. Nu zicea nimic, dar cum naiba să mai zici ceva după ce ai zburat cu maşina de pe şosea direct în şanţ. Văzusem întreaga întâmplare în oglinda retrovizoare şi, oricât de mascul feroce m-aş da, nu pot zice că nu m-a apucat tremuratul…

– E cineva rănit? Ducem pe cineva la spital?

– Nu, totul e ok… Doar sperietura…ştiţi…no…

Mă aplec să văd dacă totul e ok. Femeia a făcut un semn scurt că nu are nimic, copilul nu dădea semne că ar fi rănit. Şoferul vorbea la telefon şi, printre referirile la origini făcute în maghiară, am înţeles că povestea unui cunoscut ce se întâmplase. Un tip ocupat cu un mobil anunţa la Ambulanţă ce se întâmplase… Nimeni nu păţise nimic, iar maşina, norocul l-a ajutat pe şofer, nimerise într-o zonă a şanţului care era plină cu iarbă…

Cu alte cuvinte, nu e o ştire, nu interesează pe nimeni… E mai importantă o confruntare electorală de rahat. Nu şi pentru mine. În acel moment, ştiam că trei oameni au scăpat nevătămaţi. Ştirea asta sună mai bine decât orice altceva. Aş băga-o prima în jurnal. Minus prostia şoferului, care s-a uitat la telefon în timp ce conducea…

Apropo, prostia doare? NU?????

Pe Chilian nu-l downloadez

M-a rugat un coleg, bun amic, să-i scot de pe net albumul lui Chilian. Nu o s-o fac. Nu-s mironosiţă. Am mai „dat jos” muzică de pe huburi şi, probabil, o voi mai face.  Aaaa, nu ca să o comercializez, domnu’ anchetator, ci ca să o ascult. 😉 Sînt un meloman… E drept, cu o parte de infractor în mine 🙂

Dar acum nu o s-o fac! Mă duc la magazin şi voi cumpăra albumul lui Florin Chilian. Pentru că eu cred că merită banul.

Măcar pentru faptul că trebuie să-şi recupereze suma dată pe videoclipul ăsta super:

Sînt un tip de minim 3 stele

Cum am descoperit asta? Am auzit la ştiri că, potrivit noilor reglementări în turism, paturile din hotelurile româneşti au lungimea în funcţie de ştaiful stabilimentului în care se află 🙂 🙂 🙂

Astfel, dacă la hotelurile de 1-2 stele, paturile din camere vor măsura cel mult 1,90 m, cele din hotelurile de peste 3 stele vor avea mai bine de 2 metri. Cum eu am 1,90, rezultă că sînt obligat să mă cazez în stabilimente cu mai multe stele pe firma de afară. Logic, nu?

Bine, asta dacă vreau să nu dorm ghemuit şi dacă am un salar cât de cât civilizat. La ultima condiţie cam scârţâie situaţia 😉

Secrete de campanie

Culori, zâmbete, încruntări, mesaje. Toate pot fi regăsite pe afişele electorale, iar logica (sau ilogica) folosirii lor ne-a fost dezvăluită de un psiholog şi de un asistent universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice. Un material interesant, făcut de colegul meu Bogdan Costea, a fost difuzat de ştirile TTV şi poate fi găsit şi saitul televiziunii.

Şi tot azi şi tot pe saitul TTV – o ştire despre cum Bolojan e preferat de vizitatorii saitului PD-L-ului bihorean 🙂 Interesant e că, după ce o ziaristă a ridicat această problemă la conferinţa PD-L, de pe saitul partidului a dispărut sondajul despre cine va câştiga Primăria şi a fost pus un altul 😉

Revoltă împotriva bătăii de joc sau şoselele pe care NU le avem

Îniante de 1989, cei care apucau să iasă din ţară şi ajungeau, „cu excursia”, doar prin ţările socialiste, spuneau că Cehoslovacia avea cele mai bune şosele. „Ca-n palmă” era expresia care, folosită pentru a demonstra cât de bune drumuri aveau cehii, mă deruta. Pe unde mă plimbam eu, adică Beiuş şi Oradea, prin Romania adică 🙂 , „palmele” trebuiau să fie pline de găuri şi răni ca să poată descrie şoselele.

După Revoluţie nu s-a schimbat mare lucru. Românii continuă să aibă o infrastructură rutieră penibilă, iar cehii să rivalizeze cu nemţii în ceea ce priveşte drumurile. Nu degeaba zicea cineva că faptul că ţara noastră are cel mai mare număr de morţi în accidente rutiere se explică şi prin catastrofalele şosele pe care le avem. Culmea că plătim taxe peste taxe, toate pentru drumuri.

Legat de asta, un prieten mi-a povestit o întâmplare ce nu mai trebuie comentată. Prin anii ’90, nişte belgieni au venit spre Beiuş şi, evident, au trecut pe celebrul DN 76 Oradea – Deva. După ce s-au hurducat preţ de o oră, unul dintre ei şi-a ridicat dorsalul de pe fotoliul maşinii şi a exclamat: „Il y a des grottes!” Se referea, normal, la drumul în care a văzut adevărate… peşteri. Nu e o traducere aproximativă, e exact ceea ce a văzut.

Acum, la aproape 20 de ani de la momentul în care am crezut că ne vom schimba, ajungem să avem case care stau să se dărâme din cauza traficului, drumuri naţionale !!!!!!!!!!! în care Sergiu Nicolaescu ar putea aranja nişte tranşee pentru un film de război şi oameni disperaţi că nimeni nu-i bagă în seamă.

Miercuri, locuitorii din Picleu, undeva lângă Aleşd, au blocat drumul. S-au săturat ca maşinile care lucrau – ironie, nu? – la autostrada Transilvania să le distrugă drumurile şi casele.

Ia uitaţi cum arată ŞOSEAUA NAŢIONALĂ care trece prin sat şi autobuzul cu navetişti, care a dat într-o groapă şi s-a stricat.

Ne pricepem la fotbal, femei şi politică şi ne exprimăm pe blog :)

Ca orice blogăr (aşa sună în limba română, ce să fac 😉 ) şi politicienii care s-au încumetat să-şi ridice o vilă prin domeniul virtual (vezi saitul lui senor Raita sau „domeniul” viitorului primar 🙂 Bolojan) ori o obişnuită „casă” în ton cu moda (cum are viceprimăriţa sau candidatul ţărănist) se expun comentariilor. Acide, dulci, cuminţi, injurioase, în versuri, epice, lungi, din câteva cuvinte, semnate ori date anonime.

Asta e, blogării nu sînt din acelaşi aluat. Unii chiar ridică probleme serioase. Alţii se dau rotunzi pe net şi nu vor decât să găsească un mediu unde să-şi lanseze abera…pardon, gândurile 😉

Un material despre câtiva dintre ei, la care avem şi un bonus – un sincron cu unul dintre „protectorii” şi prietenii fenomenului virtual, colegul Mascas de la Naţional FM (cu o constatare de mare efect, de „tătic” al genului 🙂 ) – găsiţi pe saitul TTV. Asta în cazul în care aţi ratat ştirile din seara asta (ruşineeeeeeeeeeeeeeee, huoooooooo!)