Luaţi-vă slipu’ când plouă!

Când eram mic, mă îngrozeau fulgerele şi tunetele. Orice ploaie mai răsărită se transforma în mintea mea de copil într-o cumplită furtună, gata să smulgă tot în calea ei. În urmă cu vreo 25 de ani, o furtună – de data asta pe bune, chiar furtună – ne-a smuls o parte din acoperişul casei şi a contribuit la întărirea spaimei de tunete, trăznete şi fulgere.

Acum, însă, am crescut şi eu şi am învăţat să-mi placă ploaia. Să ştiu că, pe lângă număratul banilor, oferă condiţii excelente pentru alte activităţi plăcute. 😉

Dar am mai învăţat că, atunci când plouă, în Oradea e bine să fii deţinător de barcă. Sau măcar de plută cu velă 🙂 Loc de plutit au cât vor muşchii lor. Prin bălţile din oraş. Par egzamplu, după ploaia de azi se formase un mini-lac la intrarea în parcarea de la Selgros. Când am intrat prin ea am făcut nişte valuri de parcă trecea prin zonă o corabie, nu un amărât de Opel. Cred că angajaţii de acolo nici nu se grăbeau să arunce apa, care funcţiona ca o baltă de curăţare a maşinilor ce intrau în parcare. Doar că o dată cu valurile de apă, se mai revărsau şi nişte tsunami de înjurături din partea şoferilor.

Şoferii care erau obligaţi apoi, la ieşirea de la cumpărături, să o ia spre casă aveau de a face cu un – vorba lui Ahmedterrifying traffic. Din Nufărul până în Centrul Civic, nici o maşină nu a cunoscut mai mult de viteza a doua. Nervii făceau şpagatul şi taximetriştii au contribuit din plin la asta.

Dar am ajuns acasă şi m-am calmat. Am admirat torenţiala de afară, care m-a convins să bag capul în pernă şi să servesc o porţie de somn. Reconfortant, jur! 😉 Normal, că la mine în zonă nu se formează lacuri după ploaie. Sau cel puţin nu ştiu eu. Altfel, mi-aş pregăti slipul şi l-aş ţine în torpedou. Nu se ştie niciodată când trebuie să bag un înot ca să ies dintr-un ambuteiaj 🙂

P.S. Am o rugăminte. Explicaţi-mi şi mie de ce, la fiecare ploaie mai răsărită, cad programele de pe cablu ca muştele de pe pervaz, când le spreyezi cu Raid?

Duminică seara

In urmă cu câteva zile, nu multe, „Furia albă”, alias Opel-ul personal, a împlinit patru ani de când mă transportă de colo colo.

Oleeeee!!!! Spania a câştigat campionatul european de fotbal. În sfârşit, a câştigat o echipă care a jucat fotbal şi a făcut-o bine… Nu ca Grecia, acum 4 ani. Problema mea este la ce o să mai uit seara la tv? Cel puţin până în 8 august, când începe Olimpiada…

După ora 12, pe drum spre Oradea, am ascultat piese una şi una la Info Pro: „Love of my life” – Queen, „Hold the line” – Toto, „Hotel California” – Eagles. Toate la emisiunea lui Cristi Tabără. Ştiţi ce mişto se conduce pe muzica asta? Ar fi excelent dacă şi drumul ar fi lipsit de gropi şi denivelări….Dar nu e!

Niciodată să nu refuzaţi o femeie superbă, inteligentă, care vă înţelege, ţine la voi, extraordinară din toate punctele de vedere, vă invită să mergeţi cu ea la un bal. Veţi regreta amarnic!!! 🙁 V-o spune Stan Păţitu’… (dezvolt asta altădată)

Saitul TTV – www.tvtransilvania.ro – a împlinit şi el 1500 de ştiri. Materialul care a primit acest număr a fost cel referitor la dizolvarea PSD Bihor.

Cam astea mi-erau câteva dintre gândurile de duminică seara, când, la vreo 20 de grade afară 😉 şi singur pe drum – vorba cântecului -, reveneam la Oradea după două zile de relax acasă. De aceea nu aveam nicio treabă. Luni, din nou la lucru…

Amintiri

Ce frumos e când ai amintiri!

O dovedeşte Lulu Cremeneanu, care a făcut un blog pentru fostul radio Sonvest. Merită vizitat. Cu ocazia asta mi-am adus aminte cum era Lulu cu plete, Adi Pascaru muuuuuuuuuult mai tânăr 🙂 , Geo Sav subţirel şi zâmbitor, Moni Rusu cea de dinainte de Televiziunea Transilvania. Acele vremuri aveau romantismul lor inegalabil.

Apropo, ceva din sediul de pe deal am prins şi eu, după ce Sonvest s-a transformat în Naţional FM. Mai mult, o dată chiar am aspirat pe acolo. La propriu, cu un aspirator. 😉

P.S. Am aflat de blogul Sonvestului de pe blogul lui Mihai, şi el trecut prin şcoala primului post privat de radio din Oradea.

Viva Espana!

Chiar dacă echipele pe care le simpatizam – Turcia şi Rusia – au fost eliminate (măcar au ajuns până în semifinale), mă bucur că Spania a ajuns în finală. Acolo unde îmi doresc să îi bată bine pe nemţi. Nu de alta, dar, chiar daca îmi plac maşinile lor şi le invidiez stilul de gândire şi de viaţă, nu am fost niciodată un fan al Panzerelor sau Mannschaftului.

Prefer o corida spaniolă, plină de adrenalină, condimentată cu seniorite drăguţe şi plăcute 🙂 La privit, la ce altceva vă gândeaţi?! 😉

Sub pământ SRL pe www

Ştie toată lumea despre nesimţirea unor oameni care ar trebui să cunoască momentul când să-şi ţină gura şi să-şi facă treaba mai bine. Măcar pentru simplul motiv că se întâlnesc, de obicei, cu durerea celor care şi-au pierdut pe cineva drag. Doar că, şi mai des, se întâlnesc şi cu deţul de pălincă ori de spirt. Este vorba despre groparii din cimitirul Municipal din Oradea, specialişti în cerut de bani şi deţinători ai unor replici de genul „Aţi stat prea mult la priveghi, trebuie să plecăm şi noi acasă!” ori „Pentru 300 de mii nu vi-l scoatem (mortul) din frigider!” 🙁

Cu ceva timp în urmă am fost martor la nesimţirea acestor personaje, care mai că nu ne-au scos în şuturi din capelă pentru că banii pe care i-au primit nu acopereau timpul pe care l-am cerut să stăm la căpătâiul celui mort. S-au liniştit după ce au primit un bonus 🙁

Un material despre apucăturile specialiştilor în săpat gropi puteţi vedea pe tvtransilvania.ro, unde vă puteţi lăsa opinia şi, eventual, povestea unei întâlniri cu ei, dacă aţi avut nefericirea să treceţi prin aşa ceva.

Mihai Dacin vrea record mondial la Oradea

Mihai Dacin, colegul de la Naţional FM, vrea să aducă la Oradea un record de Guinness Book. Pe scurt, vrea să stea în emisie nu mai puţin de 107 ore. Neîntrerupt. 🙂 Decât, desigur, de poftele trupeşti. Ho, nu săriţi, că nu e vorba de chestiuni indecente, ci de un mers la baie, de un duş ori de o supă caldă. Mihai vrea ca în acest fel să depăşească vechiul record de 105 ore on air al unui dj eveţian.

Merită susţinut, parol. Găsim noi cum. Ideile nu costă, iar ajutorul dat unui coleg, amic ori prieten e un lucru de minim bun-simţ.

Detalii pe blogul lui Mihai Dacin.

TVR de carton

Înţeleg. TVR nu e vinovată pentru întreruperile din timpul semifinalei Germania – Turcia. Vinovaţi sînt cei care asigurau transmisia prin satelit. Am verificat şi, într-adevăr, nici televiziunea maghiară nu avea semnal de la Basel. Diferenţa stă însă în modul de tratare a acestor întreruperi. În timp ce postul public de la Bucureşti ne „delecta” cu un carton cu defecţiune tehnică şi muzică în surdină 🙁 , Magyar TV intra cu discuţii din studio şi cu relatări prin telefon de la comentatorii lor din Elveţia 🙂 Aşa am aflat că s-au marcat golurile de 2-1, 2-2 şi 3-2. La TVR…linişte.

Cât despre meci…vorba Gazetei Sporturilor: Germania în finală, Turcia în istorie. Băieţii lui Fatih Terim au demonstrat că ştiu valoarea unei semifinale de campionat european şi au tratat-o corespunzător. Chiar dacă aveau 9 jucători indisponibili şi o zi în minus de odihnă faţă de nemţi.

UPDATE: se pare că întreruperea transmisiei a fost cauzată de o furtună puternică care a provocat o cădere de tensiune. Însă 2 televiziuni – postul public elveţian şi Al Jazira – nu au avut probleme. Aşa e când UEFA se ocupă de transmisiuni, prima dată în istoria Euro, aceeaşi UEFA care cenzurează faze din meciuri, când se aprind torţe în tribune, când croaţii aruncă cu petarde şi când un suporter turc, aseară, a intrat pe teren şi a fost fugărit de stewarzi. În curând nu ne vor arăta decât reclamele de pe marginea terenului.

Jurnal TV de senator

Bună seara, stimaţi telespectatori! Crimă înfiorătoare într-o comună bihoreană. Un tanar si-a ucis parintii cu zeci de lovituri de cuţit 🙁 Dar, liniştiţi-vă, viaţa e frumoasă! Astazi revin în ţară păsările călătoare 🙂 Şi, totuşi, trei oameni au fost răniţi într-un teribil accident 🙁 Partea bună e că au scăpat cu viaţă 🙂 Muncitorii au ieşit în stradă să ceară salarii mai mari! 🙁 Şi ce dacă? Azi au înflorit magnoliile!!! 🙂

Cam aşa ar suna un jurnal tv în viziunea senatorilor. Acele personaje care atunci când nu dorm, când nu votează la două mâini ori când nu urlă prin Parlament, agăţaţe de cearşafuri scrise cu vopsea, se fac că lucrează. Şi nu oricum, ci în interesul poporului. Că aşa sînt ei. Îşi imaginează cam ce-ar vrea alegătorii şi acţionează în consecinţă. Problema e că imaginaţia lor e una bolnavă, ceea ce dă naştere la monstruozităţi legislative.

Cum e asta cu proporţia egală între ştirile pozitive şi cele negative. Cenzură pe faţă. Jurnaliştii sînt obligaţi prin lege să nu-şi facă meseria. Să nu informeze decât potrivit dorinţei parlamentarilor. Care, apropo, reprezintă poporul. Poporul ăla de care îi doare în cur în restul anului şi pentru care votează în unanimitate tot soiul de rahaturi legislative, utile doar pentru a le spori cantitatea de legi acceptate la foc automat.

Şi cine stabileşte cât de negativă ori pozitivă e o ştire? Dar dacă un jurnal TV sau de radio ar cuprinde doar ştiri pozitive? Înseamnă că am încălca legea, nu? Sau dacă am da o ştire pozitivă în plus? Trebuie să găsim repede una negativă, să compensăm! Aloooo, 112? E ceva ameninţare cu bombă acum, în oraş? 😉

Consilier de penibilitate

Cum la Euro e pauză, iar politică mi-e scârbă să mai consum, zilele astea zapez cu telecomanda pe toate posturile pe care Măria Sa rds-u’ mi le oferă. Aşa am ajuns să dau şi peste tâmpenii care nu înţeleg ce caută în programele unor televiziuni. Evident, nu mă opresc la OTV, că ăia sînt dereglaţi de la bun început. M-au şocat însă alţii cu pretenţii de seriozitate maximă.

Dacă vreţi bălăcăreală pe sticlă, uitaţi-vă la „Consilier de urgenţă” pe Naţional TV. Jenant. În seara asta, doi soţi se înjurau ca la uşa cortului, că erau şi din etnie. Pe scurt, el voia să i-o tragă, ea nu şi nu, că mai bine ar merge el să facă rost de bani ca ea să poată face de mâncare. „Aha, tu nu ai chef de nimic, nici măcar de… biiiip (deşi omul spunea cu toată gura cuvântul din patru litere)

Şi tipul, cam închis la faţă, de la supărare, bănuiesc, dar şi de la natură, s-a luat şi s-a dus în cameră să se uite la un film porno. „Uite, fă, cum se biiiiip aia, că îl iubeşte, de aia i-o biiiip, biiiip a dracu’ ce eşti!” Evident, toată chestia se difuzează la oră de audienţă minimă 😉 , undeva pe la 9 seara. După toată bălăcăreala asta, condimentată cu şuturi „în curul ăsta de vacă” şi palme peste faţă şi lavalieră 🙂 , trebuie să intervină, conform formatului, o fătucă psiholog, să-i împace. Acolo, nu mai e interesant, că aia chiar se împacă şi vorbesc frumos şi tandru unul cu altul.

Aşadar, dacă vrea cineva să-şi jignească puţin coeficientul de inteligenţă, uitaţi-vă la aberaţiile astea. Eu m-am sacrificat câteva minute, după care m-am dus în baie, m-am uitat în oglindă şi mi-am tras două palme, să-mi revin. Pe bune. Apoi am mutat pe Discovery.

Şi mai dau nişte ponturi: „Test de fidelitate”, „Trădaţi în dragoste”, „Din dragoste” ori „Sărut mâna, mamă!”. Atât. Nu mai ştiu altele şi, sincer, nici nu vreau să le aflu. Oricum, nu le urmăresc. Însă sînt mulţi care o fac. Cum nu-i ştiţi? Pot fi recunoscuţi uşor. Îi ştiţi: ăia cu privire tâmpă, mici la minte… Telenoveliştii, tu! 🙂

P.S. Daca vreţi să vă ocupaţi câteva secunde cu ceva constructiv, vă invit pe tvtransilvania.ro. Avem acolo un nou sondaj, despre câştigătoarea Campionatului European de fotbal. Votaţi! O faceţi pentru noi, să ne lăudăm apoi ce trafic tare avem pe sait. Sînt sincer! Nu merit apreciat pentru asta?

Când căldura îţi dă idei

Din cauza căldurii, cred, îmi vin idei care mai de care mai şugubeţe.

Par egzamplu, să împart munca în presă după modelul anotimpurilor asiatice: cu musoni şi fără musoni. (Mă gândeam la ploaie, clar! 🙂 ) În primul caz, „musonic”, putem vorbi de lunile pline cu evenimente, cum sînt cele din martie până în iunie şi din septembrie până în decembrie. Atunci se lucrează din plin, sînt subiecte, reporterii au idei, producătorii nu sînt nervoşi. În restul anului, secetă. Dar nimeni nu se gândeşte cum să umple programul, intervine blazarea generală, caracteristică zonei în care trăim.

Tot azi, când afară erau 34 de grade, iar în redacţie maxim 22, am început să număr câte goluri s-au dat la Campionatul European de fotbal şi câte echipe au primit echipamente de la diverse firme de profil. Interesant, nu? Tot de la căldură mi se trage 😉

Rezultate: până acum s-au jucat 28 de meciuri în care s-au marcat 68 de goluri. O medie de 2,42 goluri/meci. Prin comparaţie, la Euro 2004 s-au marcat 77 de goluri în 31 de partide, adică 2,48 goluri/meci. Nu cred că în următoarele 3 meciuri va fi depăşit numărul de reuşite din Portugalia.

Din cele 16 participante, 5 au fost îmbrăcate de Adidas, 5 au purtat echipament Puma, tot 5 au avut pe tricouri şi şorturi inscripţia Nike şi doar una, Suedia, a avut echipament Umbro – normal, e echipă nordică. Dacă ale României m-au enervat, ale Spaniei, tot Adidas, mi-au plăcut la maxim. Cele mai reuşite rămân, însă, tot Puma.

Legat tot de Euro: de ce TVR nu poate să pună pe ecran, într-un colţ, scorul? O fi o strategie de a te face să te uiţi în continuare la meci? Nasol! 🙁 La M6 şi la unguri scorul e afişat non-stop şi nu cred că le scade audienţa.