Pumnul lui Băsescu: a fost sau n-a fost?!

Colega mea Yvette Mîrza a tresărit în această dimineaţă, când a văzut imaginile în care Traian Băsescu aparent loveşte un copil. Sînt convins că asta a fost reacţia normală a mii ori sute de mii de oameni care au văzut filmuleţul. A lovi un copil stârneşte reacţii de furie, de ură faţă de cel care face gestul incalificabil.

Dar e real filmul? Chiar dă Băsescu cu pumnul? De ce abia acum apar imaginile? De ce au fost „introduse” de apariţia la Realitatea TV, cu o seară înainte, a lui Dinu Patriciu? De ce preşedintele nu a negat din prima, tăios, acuzaţiile? Cine se află în spatele apariţiei ACUM a imaginilor? E diabolizat Băsescu de tabăra adversă sau e victima propriilor gesturi?

Întrebări care îşi caută răspunsuri. Şi nu sînt singurele.

Dacă imaginile sînt reale, actualul preşedinte poate spune „Adio!” politicii. Dacă sînt trucate, românii îl vor vota cu două mâini. Dacă niciuna dintre aceste doua ipoteze nu este dovedită până la turul doi, rămâne la aprecierea fiecăruia ce face. Suspiciunea că a lovit un copil va rămâne, dar e valabilă şi ideea trucării.

Grea politica asta! Poate că Doroftei ne-ar putea explica mai bine dacă Traian Băsescu a dat sau nu a dat!

P.S. Bogdan Costea, al meu coleg, zicea bine o chestiune: „Filmuleţul ăsta nu va face să crească în ochii mei cealaltă tabără!” Poate că în ochii lui şi ai altora nu va creşte nimeni, dar sînt mii de oameni care vor reacţiona instinctiv şi-l vor vota pe Mircea Geoană nu pentru că ar avea merite mai mari, ci pentru că Băsescu ar fi lovit un copil!

UPDATE: au început „autopsiile” pe net ale filmului. Una dintre ele aici.

Când politica intră în sport

Cât de mizerabili au ajuns politicienii când, prin interpuşi sau nu, cer să le fie pomenite numele în transmisiunile sportive?

Cât de obedienţi trebuie să fie nişte jurnalişti ca să plece capul şi să facă sluj în faţa unor oameni din politică, chiar cu preţul – aproape – încălcării reglementărilor unor instituţii europene?

Câteva lămuriri vă aduce Cătălin Tolontan. Merită să citiţi şi să vă îngroziţi unde s-a ajuns!

Nu ştiu dacă e de glumit cu ce se întâmplă acum în politică, dar nici n-o să plâng. Iată o „monstră” despre cum văd unii politica de pe la noi – poza e primită de la colegul Tavi Haragoş, de la „Ediţia de seară”.

Există viaţă după politică

Cât de cretini ne cred? Cât de proşti sînt ei să spere că putem fi manipulaţi la nesfârşit? Cât de tâmpiţi am fi noi să ne imaginăm că reprezentăm pentru ei altceva decât o masă de manevră, „pulimea” de care îşi bat joc?

Îşi dau unul altuia voturile noastre – mă rog, ale celor care i-au votat. Eu nu am mers la vot din lehamite si pentru că nu vreau să aleg un rahat mai puţin mirositor din oferta plasată în faţa mea în timpul campaniei. Dar asta e o altă discuţie. Sper, îmi doresc, CRED că românii sînt oameni cu capul pe umeri, capabili să gândească pe cine să aleagă şi să nu accepte ca alţii să le dicteze ce să facă. Oamenilor din ţara asta CRED că le-au ajuns zecile de ani dinainte de ’89 şi anii de după, când li s-a spus până şi cum să ridice mâna.

Gata cu datul voturilor de la unul la altul! Nu sîntem sclavii nimănui! Avem creier, să-l folosim şi la altceva decât la admirat ecranul televizorului şi înghiţitul minciunilor javrelor politice! Vadim şi restul obsedaţilor de putere să-şi dea votul LOR cui vor ei! Noi, oamenii de rând, alegem pe cine vrem, dacă vrem! Oricum, ei, cei din cocina politică, fac ce vor şi învârt roţile cum vor ei.

A, şi încă un lucru! Nu-mi place niciunul din candidaţii la prezidenţiale. Dar am, aşa, un filing că se face o alianţă pro-Geoană. Pesedeii stau la sfat de amiază cu Patriciu – dovada aici – iar Vadim şi Becali anunţă că nu-l susţin pe Băsescu. De parcă am fi atât de proşti să nu înţelegem că asta înseamnă că se dau cu PSD. Iar luptătorul împotriva lui Iliescu – l-am numit aici pe Crin Antonescu – îşi uită propriile idei (nu exista nici un loc de compromis între noi și Iliescu și FSN) şi o dă cotită spre candidatul roşu, cică pentru a-l susţine pe Johannis ca premier. Hai că-i bună! 😀

Votează la TVS!

Duminica asta nu-i nici a Orbului, ca-n 1990, nu-i nici Anul Nou al democraţiei româneşti – aiurea, ăsta când o fi fost? 😉 E pur si simplu încununarea împroşcatului cu rahat care a purtat denumirea oficală de campanie electorală. Evident, nu am spus nimic nou, mai ales că produsul ăsta, de culoare căcănie, a cam caracterizat în ultimii cred că zeci de ani viaţa politică dintre Carpaţi, Dunăre, Prut şi Marea Neagră.

Nu e nimic extraordinar şi glorios în a prezenta pe sticla televizorului ce se întâmplă în lumea politică şi ce, bleah, spun politicienii. Nu-mi face nicio plăcere să citesc ştiri politice, să aud ce zic persoanele astea din cocina numită politică. Dar sînt de părere că oamenii de rând trebuie să ştie ce se întâmplă, cine le decide soarta, pe cine să aleagă, dacă aleg.

Chiar dacă pentru ei, politicienii, noi, alegătorii sîntem „pulimea„, chiar dacă se ceartă între ei, nepăsându-le de cei pe care îi adună – doar la televizor – în cuvântul „popor„, chiar dacă Stalin e posibil să fi avut dretate când spunea că nu e important cine cu cine votează, ci e important cine numără voturile, mă încăpăţânez să cred că a fi informat înseamnă să fii puternic, să poţi discrene între adevăr şi minciună, să poţi lua decizia pe care o crezi cea mai bună.

De aceea, la fiecare alegeri, de când lucrez în televiziune, am participat la „naşterea” unor jurnale şi emisiuni care să-i arate „judecătorului suprem„, telespectatorul, ce se întâmplă lângă el, în jurul lui. Poate aşa îl ajutăm să-şi facă o opinie, indiferent dacă e bună sau e rea. Principalul e că are o opinie.

Aşadar, respectăm tradiţia şi, alături de colegii mei din redacţia ştirilor TVS – reporteri, cameramani, monteuri, regizori de emisie, băieţii de la tehnic – vă invit să urmăriţi cele două jurnale de duminică, din ziua alegerilor. Primul e la ora 13, al doilea la ora 18. Conţin informaţii despre tot ce se întâmplă la votare.

Mai mult nu am vrut să facem, pentru că dezbaterile şi datele cu adevărat importante recunosc că sînt cele de la Bucureşti. Dar zic că bihorenii merită să aibă jurnale de ştiri despre faptele lor, opiniile lor. Aşa că, votează la TVS şi pe www.tvs.ro.

P.S. Noi nu sîntem o televiziune a vreunui mogul, deci nu avem interese ascunse. V-o garantez!

Despre un OM

Mă enervează (nu pot zice că mă îngreţoşează, deşi nici departe nu-s) să văd peste tot politică. Mi se tot repetă că politica pune totul în mişcare (cred că e preluare după celebrul „money makes the world go round” 😀 ), că fără politică ne ducem naibii toţi, că fără politică şi politicieni nu se poate, că ei – ăştia la ţol festiv şi cravată, invitaţi prin talk-show-uri – deţin pârghiile puterii. Aşa o fi, doar că la noi nu există politică; există goana după ciolan, există troaca plină cu lături şi vărsături ale unor idioţi şi cretini cu aere de deştepţi mondiali, rămaşi la stadiul de lipitori de Dâmboviţa, care vor să fie şefi peste oamenii din ţara asta.

Ei, într-o lume de asta, aflată, cică, în campanie electorală – apropo, nu mă interesează campania asta cătuşi de puţin, pentru că e doar un nou prilej de bălăcăreală şi nu mă va convinge în vecii vecilor să-l votez pe vreunul – aşadar, cum spuneam, într-o astfel de lume, dominată de promovarea idioată a unor non-valori şi a declaraţiilor acestora, mi-a făcut plăcere ca, „frunzărind” netul, să descopăr un interviu cu un OM pe care am avut onoarea şi plăcerea să-l cunosc personal: doctorul HADRIAN BORCEA, şeful SMURD Bihor.

Nu-l voi caracteriza aici, ci repet ceea ce am scris câteva cuvinte mai sus: doctorul Borcea e un OM într-o lume în care OAMENII sînt din ce în ce mai puţini şi nu sînt atât de promovaţi ca politicienii-latrină.  Vă invit să cititi, pe bihoreanul.com, un interviu cu şeful SMURD Bihor, dar şi comentariile vizitatorilor. Toate, absolut toate, sunt pozitive.