2009 – aşa cum zic că eu a fost

– La ce te gândeşti?

– Cum să încep ceea ce vreau să scriu pe blog. Am net, am cinci minute şi am zis că scriu ceva…

Fata mea zâmbeşte şi mă sărută. Aşa mă simt de zece ori mai bine şi poate mai inspirat. Realizez că ea ştie asta şi o ador pentru tot ceea ce e. Merge în bucătărie şi-mi face o cafea, aşa că am toate condiţiile să scriu pe blogul pe care o mână de curioşi mai intră din când în când – aşa-mi zic statisticile.

Anul 2009. E greu să cuprinzi în câteva cuvinte descrierea unui întreg an. Au încercat toţi să-l definească. Ba politic, ba social, ba economic, ba nu mai ştiu cum. Nu ştiu dacă pe cineva ar interesa să citească o caracterizare din toate aceste puncte de vedere pe care aş face-o eu. Ar fi încă una din miile de acest gen.

În schimb, pe plan personal, anul ăsta a fost deosebit. A fost minunat şi nu mă feresc de cuvinte, penru că exprimă exact ceea ce simt. În 2009, a apărut fata mea, care mi-a schimbat complet viaţa. Nu spun mai multe; sînt de părere că viaţa personală trebuie să rămână personală. Fetei mele, în schimb,  îi spun întotdeauna totul. Merită sinceritate şi iubire. A, şi mai trebuie să recunosc ceva: Viena e superbă! De asta m-am convins şi eu în acest an 😉

Apropo de analize politice, economice, sociale… Am făcut toate acestea alături de colegii mei din TVS. Ca jurnalişti, a fost un 2009 greu, dar nu imposibil. În timp ce în jurul nostru se închideau redacţii, se făceau restructurări şi se reduceau salarii, în cea mai veche televiziune din Oradea se muncea din greu. Ba chiar au fost şi măriri de salarii. Care nu sunt mari, dar sînt nişte venituri stabile. Şi colegii mei au înţeles asta şi ne-am făcut cu toţii treaba. De aceea, în timpul acestui an am fost realizate peste 2.000 de ştiri, majoritatea bine lucrate şi toate documentate. Cele mai importante au fost cuprinse în retrospectiva de sfârşit de an pe care a prezentat-o fiecare dintre reporterii din TVS. Sper ca în curând să pun pe net acele jurnale, să rămână amintire nepoţilor şi strănepoţilor 😀

– Cum e să fii lider de piaţă? mă întreabă, înaintea unei „Ediţii de seară”, Mircea Chirilă, directorul de la „Bihoreanul”. Venind din partea unuia dintre cei mai înţelepţi şi experimentaţi jurnalişti pe care îi cunosc, întrebarea e o adevarată laudă 🙂

– Cum să fie? Pe o piaţă în care noi, cei din TVS, am rămas singuri, e normal să fii lider! Ciudat ar fi să ieşim pe locul 2 😀 😀

Şi a mai fost excursia de aproape o săptămână la salonul auto de la Geneva, despre care am scris prin martie. Atunci am văzut, pentru prima dată în viaţa mea ce înseamnă Occidentul. Şi aşa a vrut Dumnezeu să cunosc din ce în ce mai bine cum e să trăieşti într-o ţară civilizată. Am văzut multe, am încercat să preiau lucruri bune şi am realizat că sîntem la ani lumină în spatele occidentalilor. Nu neaparat ca bănet, ci mai ales la capitolul civilizaţie şi mentalitate.

Evident, ar mai fi fost multe de făcut. Dar mai avem la dispoziţie încă un an. Şi apoi, încă un an şi tot aşa. Îmi doresc să fie bine. Pe plan personal am toate şansele să fie superb. Iar pe plan profesional avem cu toţii de tras. Începe un nou an, cu noi provocări. Mergem înainte, că aşa ne stă bine 😉

Să fiţi iubiţi! La mulţi ani!

Hoţul strigă „hoţii!”

Sînt convins că toţi au furat. Adică au fraudat, ca să mă încadrez în trend. Dar e stupid să strigi că ceilalţi au furat, atâta vreme cât şi ai tăi au luat oameni cu maşina, câteodată chiar din spitale sau de pe te miri unde, ca să-i ducă să-ţi voteze candidatul.

Niciunul nu e mai moral ca altul, niciunul nu e mai inovator ca celălalt. Potrivit cutumei democraţiei româneşti, dacă pierdeau ceilalţi, 100% urlau ei că s-a umblat la vot.

Şi nici măcar chestia aia cu planul de invocare a fraudei sînt convins că nu e nouă. „Orice partid care se respectă are asemenea plan”, clama doamna Sonia Drăghici, deputat PSD de Bihor. 😀 Totuşi, asta e ceva nou: să recunoşti că ştiai dinainte că se va umbla cu fofârlica la alegeri şi să faci un plan de denunţare a situaţiei. Bineînţeles, doar dacă nu câştigă al tău.

Restul e perdea de fum, nu-i aşa, domnule Duvăz? 🙂 Sau, vorba unui fost procuror: „Sistemul lor de fraudă a funcţionat mai bine!”

Ţara lui Escu

„Trăim în ţara lui Escu. Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu! Orice schimbare n-a adus nimic bun, orice continuitate a dus la dictatură. Până la urmă, stai şi te întrebi: e mai bun Geoană? Sau e mai bun Băsescu? Sau niciunul?”

Recunosc: nu am fost la vot. Nu sînt, cum ar zice unii, cetăţeanul model, care să-şi îndeplinească una dintre „atribuţiile” sale: dreptul de a vota. Dar e un DREPT, de aceea pot alege ce să fac cu el. Nu am votat pentru că nu mai vreau sa fiu pus să aleg între două rele. Vreau să pot şi eu, ca cetăţean al ţării europene România, să pot alege între două variante atât de bune, încât să-mi pară rău că am votat-o pe una, nu pe cealaltă.

Recunosc, nu am mers să votez, pentru că, dacă aş fi făcut-o, aş fi votat pe criterii sentimentale. Am mereu tendinţa, umană, zic eu, să le întind o mână de ajutor celor loviţi din toate părţile. Celor care sînt atacaţi chiar dacă – uneori – vina nu e a lor, care beneficiază ab initio de prezumţia de vinovăţie, celor care sînt consideraţi negri fără vreo pată albă, diavoli supremi.  Pentru că la asta am asistat în ultima perioadă. Antena 3 şi, parţial şi din păcate, Realitatea TV l-au diabolizat de Traian Băsescu. Pe lângă asta, l-au transformat pe Micea Geoană în înger politic. E drept, B1 încerca să „albească” până şi dungile negre de pe tricoul de marinar al actualului preşedinte. Haideţi, totuşi, să păstrăm proporţiile: televiziunea „Naşului” e un gândac faţă de giganţii nişei de ştiri.

Nu există îngeri şi nici diavoli 100% în politică. Există doar nişte oameni avizi de putere, şi de o parte şi de alta. De aceea, nu mă bucur nici că iese Geoană, nici că iese Băsescu. Va fi la fel în ţara asta, din păcate. Şi într-un caz, şi în celălalt, le pasă numai de lumea lor politică, în care s-au şi duelat. Oamenii de rând sînt băgaţi în seamă doar la numărătoarea paralelă a voturilor ori în campanie, când li se promite abundenţă şi bătuţi cu palma peste burta plină.

Nu m-am dus la vot pentru că nu voiam să votez cu sentimentele. Vreau să ştiu ce măsuri vor lua cei care se bat pentru a ne conduce. N-am ştiut, pentru că au preferat să se atace reciproc, în loc să spună cum vor scate ţara din criză. Cum vor avea patronii posibilitatea să-şi relanseze afacerile, cum vor avea oamenii locuri de muncă, cum vom scăpa de corupţie, cum vor trăi decent pensionarii, cum  vom uita tangajul de pe drumurile din România, cum vom evita oile de pe autostradă. A aflat cineva răspunsuri la toate astea? Eu nu. De aceea nu m-am dus la vot!

P.S. Văd că se tot schimbă procentele între cei doi. Mă interesează doar ca jurnalist. Oamenii trebuie să fie informaţi. Nu cred, însă, că se va schimba ceva în viaţa lor. „Ei cu ei, noi cu noi”, rămâne o expresie valabilă, din nefericire, atât timp cât nu va apărea un om care să MERITE să-l alegem.