Cine se uită la noi?

Îmi zice un vechi coleg de presă, dintr-o televiziune mai cunoscută în ţară:

– Am văzut jurnalul, îmi place, dar ar merita să munciţi aşa pentru o cauză mai bună! Din păcate, nu prea sînteţi văzuţi…

Trecând peste faptul că văzuse doar ştirile TVS de la ora 13, fără prezentare (cele de la 18 sînt mai reuşite 🙂 ), şi că oricine e tentat să se apere în faţa unei afirmaţii de genul „Eşti bun, f… în bască!„, bunul meu coleg a atins o situaţie care nu a fost reglementată niciodată în media din Oradea – lipsa unui studiu de audienţă.

Fiecare se laudă că domină piaţa locală TV sau a ziarelor. Când a apărut TVO, toată Oradea îl urmărea; ba chiar şi eu, în Beiuş, mă uitam, mai ales la filme – mă interesau spre deloc tentativele de talk-show ale lui Moranciu. TVS s-a vrut o televiziune a orădenilor şi a intrat repede în mentalul colectiv. Şi acum orădenii spun „A venit TVS-u‘” când văd o cameră de filmat, indiferent a cui. A venit Proul, a rupt tot. Antena 1 a încercat, câteodată chiar a reuşit, să fie peste studioul local al televiziunii din Pache (mamă, ce şuturi o să-mi fie promise pentru asta, dar nu pot să nu fiu sincer). Transilvania TV a adus ceva nou pe piaţă, dar, în ciuda echipei bune de la început şi a aparaturii mult peste ce aveau ceilalţi, ignoranţa şi lipsa de profesionalism a multora din conducere au adus-o la nivelul de avarie la care funcţionează acum.

Astea sînt doar consideraţiile unui om care lucrează în presă şi, evident, pot fi acuzat de subiectivism. Sînt, însă, extrem de curios ce zic cei care se uită la posturile TV din Oradea.

Până la realizarea unui studiu de audienţă, care nu e uşor de făcut, plus că are un cost deloc mic, am câteva motive să cred că TVS e urmărit de mai mulţi oameni decât ar crede colegii mei din presă. Şi aici vorbesc despre telefoanele pe care le primim în fiecare zi de la oameni care ne înjură sau ne dau subiecte (ieri ne-a sunat un paznic de bancă despre prăbuşirea unor bucăţi de tencuială de pe un bloc, direct în faţa unor trecători), despre numărul mare de vizitatori şi mesaje pentru un sait local de ştiri pe care îl are tvs.ro (amicul Gas, cel care se ocupă de pagina de net a televiziunii, îmi spunea că avem 250 de vizitatori unici în fiecare zi), despre subiectele tratate de Ştirile TVS şi din care se inspiră colegi de breaslă de la ziare sau de pe diverse saituri ori despre discuţiile pe care le am cu diverse persoane, fără tangenţă cu presa, care îmi spun că se uită la TVS – nu că sîntem buni 😉 .

Şi ca să mai caut un motiv pentru a-mi susţine părerea, vă întreb şi aici, pe blog, şi pe tvs.ro:

Vă uitaţi la TVS? De ce?”

Între a pleca şi a rămâne

De ce aş pleca din România fără să întorc capul? Din cauza drumurilor pline de gropi, a zecilor de taxe pe care trebuie să le plătim fără nicio noimă şi fără niciun rezultat, a politicienilor care ne cred „pulimea” pe care ei o manevrează cum vor,  a cretinilor de pe şosele care îl înjură şi ajung să-l omoare în bătaie pe cel care nu se mişcă aşa cum vor ei, a colegului de birou care merge după principiul „e bine şi aşa rău„,  a vânzătoarei de la magazin care e mai acră decât o gogonea murată, a „zânului” cu evidente tendinţe transexuale care îmi tot dă un cre…dit – cre…tinule, în ţara asta trebuie să faci un dosar mai gros decât pentru angajarea la NASA, dacă şi ca să primeşti un amărât de credit -, a motociclistului care depăşeşte pe dreapta şi ridică în aer singurul deget funcţional, despre care crede, probabil, că indică polul nord magnetic al Pământului 😉 , a şefului de asociaţie care umflă factura de întreţinere ca să plătească tot blocul pierderile de pe reţea, a şefilor care cred că angajaţii sînt sclavi pe feuda lor, a angajaţilor care nu ştiu decât să ceară, neoferind nimic, şi care rup uşa firmei fix când se împlinesc 8 ore de muncă, a mecanicului care îmi cârpeşte maşina la un preţ de două ori mai mare decât în Ungaria, a preţului benzinei, ajuns la acelaşi nivel ca în Germania, a directorilor unor instituţii în care mor oameni şi ei se piaptănă, la propriu, sau care nu dau explicaţii pentru că nu au freza bine făcută, a fotbalului devenit o cloacă, teren de acţiune a celor care vor doar să se vadă la televizor, a banilor aruncaţi cu lopata pe proiectele tâmpite ale unor „prieteni” de partid, în timp ce sînt copii care nu ştiu cum arată o masă normală, cu felul unu şi felul doi, a glumelor idioate şi cretine denumite pompos „program de divertisment„, a imoralităţii ajunsă, printr-o conjuctură a unei societăţi prost concepută, marcă de stat… şi câte şi mai câte.

De ce rămân? Răspunsul nu e atât de lung ca la cealaltă întrebare. Rămân pentru că eu cred că şi în ţara asta va fi bine într-o zi. Că şi aici poţi face treabă, dacă vrei şi dacă autorităţile şi guvernanţii nu-ţi bagă beţe în roate. Rămân pentru că aici mi-am cunoscut fata mea dragă, lângă care îmi doresc să trăiesc o viaţă. Pentru că aici m-am născut şi mă ţine pământul legat de el – chemarea pământului şi a locului unde te-ai născut nu-i vorbă goală. Cred că într-o zi vom scăpa de craterele din asfalt şi vom putea merge pe drum ca orice alt om din lumea asta, fără să ne legănăm ca handicapaţii în maşină din cauza hurducăturilor şi fără să ne etalăm cunoştinţele în materie de înjurături 🙂 . Ştiu că sînt oameni care pun pasiune în meseria lor şi care ştiu că treaba nu se termină în 8 ore. Şi mai ştiu că aceiaşi oameni îşi iubesc familia şi ar face orice să fie alături de ea, să o protejeze, să o iubească. Sînt oamenii cu care poţi face treabă în ţara asta şi pentru care merită să nu te gândeşti să pleci. Îmi doresc să fie cât mai mulţi, din ce în ce mai mulţi. Avem oameni deştepţi, dar de care nu ne folosim, promovând în loc non-valorile tabloide. Ce bine ar fi dacă i-am băga în seamă şi i-am răsplăti cum se cuvine pe cei care ne pot duce înainte!

Poate într-o zi răspunsurile la întrebarea „de ce aş pleca?” vor fi extrem de greu de dat. Cred că depinde de fiecare în parte. Eu, unul rămân un optimist. Incurabil. Îmi apreciez strămoşii, îmi trăiesc liniştit prezentul, fără să uit să critic tâmpeniile şi neregulile pe care le văd în jur,  şi îmi doresc un viitor fericit pentru mine şi familia mea. Dacă fiecare ar gândi şi ar acţiona în acest sens, zău dacă nu am avea un PIB în creştere 😀

Mo(n)stre de România

– Îmi spuneţi, vă rog, cât costă produsul ăsta?

– Domnule, am instalat acum nişte cititoare de coduri. Apelaţi la ele! De unde să ştiu eu cât costă?… (şi ar fi continuat pe acelaşi ton, dacă nu mă calmam şi nu plecam liniştit colţul indicat de Muma Pădurii.)

– Dar eu de unde să ştiu? Ce prost pot fi că întreb aşa ceva…

S-a întâmplat vineri, la Praktiker Oradea. E o mo(n)stră de România.

Astăzi, 18 aprilie, e zi de doliu în România. Dacă aş zice că e o decizie oarecum deplasată, mi-ar sări în cap „‘telectualii” care cred că altfel nu ne putem arăta susţinerea faţă de polonezi. Dacă aş fi de acord, nu aş spune adevărul gol-goluţ. Cu riscul de a fi criticat, îmi spun părerea, cât de neimportantă o fi ea: îi simpatizez pe polonezi, îmi imaginez ce pot ei să simtă în clipele în care aproape toată conducerea statului dispare – CIUDAT – zic conspiraţioniştii, ACCIDENTAL – spun anchetatorii oficiali; mă doare când moare un om, indiferent de naţie sau culoarea pielii, într-o împrejurare atât de crudă. E, poate, felul meu de a fi. Alţii nu sînt aşa. Nu-i poţi obliga să ţină doliu după cineva pe care, iertaţi-mă, mulţi dintre noi nici nu am fi ştiut cum îl/îi cheamă dacă nu era această tragedie.

Nu cred că era nevoie să declarăm zi de doliu naţional. E părerea mea, nu oblig pe nimeni să o accepte!

Spunea cineva, într-un comentariu la o ştire de pe Hotnews, că doliul naţional înseamnă că televiziunile îşi vor adapta programul şi nu vor mai da funduri goale, muzică proastă şi alte tâmpenii. Vai, cât se poate înşela!

Mironosiţelor, câţi şi câte dintre voi aţi ţinut doliu după miile de victime din Haiti sau după tânărul moldovean ucis anul trecut pentru că voia libertate? Câţi sau câte aţi trimis mesaje prin care să cereţi să se ţină doliu naţional în România pentru cei ucişi de cutremurul din Marea Caraibelor ori pentru cel ucis de Miliţia din Chişinău? Faptul că nu consider în regulă ziua de doliu naţional de azi nu înseamnă că nu mă îndurerează moartea unui preşedinte.

E o altă mo(n)stră de România.

Acum, la ora când scriu acest post – e aproape 4, am avut mult de lucru azi şi mă bucur sincer că am avut 🙂 – România e acoperită de norul de cenuşă provenit de la vulcanul acela cu nume imposibil din Islanda. Sincer, nu ştiu dacă ne va afecta sau nu sănătatea. Nu m-am simţit mai rău sau mai bine decât în alte zile. Am băut, totuşi, preventiv 😉 , două beri.

Am reţinut trei lucruri despre chestia cu norul de cenuşă vulcanică. Primo, avioanele nu au voie să zboare, în schimb, tehnic vorbind, aeroporturile nu sunt închise (e un lucru pe care îl ştiu de la un specialist). Secundo, premierul Boc zice că dacă erupţia va continua 2 ani, aşa cum a mai fost în trecut, vom ajunge să ne plimbăm cu barca. Cred că e o declaraţie cu îneţeles subliminal, cu trimitere la preşedintele nostru, care ştie  figuri cu catargul şi cu vâslele, ne îndrumă el. 😀 Şi terţo, OTV-ul îl dezbate la greu. Precis că vor descoperi o legătură cu Elodia şi cu Ogică.

Încă o mo(n)stră de România.

În schimb, mi-a plăcut că am văzut nişte senatori dând în gropi, la propriu. Chiar dacă unii ar caracteriza-o drept o acţiune de imagine, plimbarea liberalului Cornel Popa şi a social-democratului Ioan Mang pe drumul dintre Oradea şi Beiuş mi s-a părut o idee excelentă. Trebuie făcut orice să arătăm dezastrul de pe şoselele din Bihor. De aceea şi noi, la TVS, am început „Gropaniada”. Dacă se implică şi parlamentarii, indiferent cum, avem o şansă să atragem atenţia cui trebuie să se apuce de treabă. Iar celor care i-ar ataca pe cei doi senatori le-aş transmite: „Dacă sînt atât de deştepţi, de ce nu s-au gândit alţii la aşa ceva?Sau pe alţii nu-i interesează să arate măcar că le pasă?

UPDATE OFF-TOPIC: Două fotografii făcute în urmă cu câteva zile, lângă Tinca. Acum, adăpostul e repus la loc. Dar uitaţi ce urmări a avut vântul care a bătut atunci prin zonă. Şi se întâmplă destul de des.

Moartea unui preşedinte, între haos şi numele în „a”

Nu vreau să fac pe deşteptul şi să-mi dau cu părerea despre moartea preşedintelui polonez. Sînt mulţi alţii în temă, care pot să discute despre tragedie şi care ştiu totul şi despre cel mai mic şurub al avionului Tupolev prăbuşit.

Cert e că, din nou, dramele umane unesc, iar europenii află cum se pronunţă şi cum se scrie numele lui Lech Kaczynski. Ceea ce am remarcat eu a fost atitudinea televiziunilor din România. Majoritatea a tratat în detaliu accidentul de avion din Rusia. Abia spre seară şi-au amintit posturile tv că mai există şi alte întâmplări prin  România,  care păleau, e drept, în faţa morţii unui preşedinte.

Pe Prima TV, o fătucă de la voce zice (nu e ea vinovată, editorul are probleme cu cuvintele): „După moartea preşedintelui şi a zeci de demnitari, Polonia e în haos.” Haos? Care haos? Că Polonia, în afara şocului suferit, a rămas o ţară stabilă, cu un conducător care şi-a preluat imediat atribuţiile. Editorului tâmpit de la televiziunea care adoră să ne „enterteineze” îmi permit să-i dau un sfat: pune, tati, mâna pe DEX – „haos = stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmăşeală, neorganizare”. Ai văzut, moşule, aşa ceva în Polonia? 🙁

La Realitatea TV, cred, corespondenta la Varşovia o comite: vorbea despre preşedintele polonez şi despre soţia lui, Maria Kaczynski. Mamă dragă, din puţinele mele cunoştinţe, dar din imensitatea Măriei Sale Google, îţi spun că doamnele poloneze adaugă la numele soţului un „a”. Aşa că fosta primă doamnă a Poloniei, Dumnezeu să o ierte, se numea Maria Kaczynska. La un jurnalist trimis la Varşovia nu se acceptă astfel de greşeli.

Am mai aflat ce muzică folosesc televiziunile centrale ca să facă montaje pline de efect şi de alb şi negru pentru moartea unui preşedinte.

Acum, stau şi mă gândesc: ce ar fi făcut dacă, ferească Dumnezeu, ni se întâmpla nouă, românilor, o astfel de tragedie? Probabil că Antena 3 ar fi tratat în detaliu problema alături de obişnuiţii de la „Sinteza Zilei„, întrebându-se dacă preşedintele vorbea cu premierul în momentul căderii avionului şi trecându-i  în revistă toate greşelile, inclusiv „pumnul” şi „păsărica„. Posibil ca Realitatea TV să vorbească despre implicaţiile accidentului în rândul mogulilor – „Să-ţi fie căderea lină, domnule…!

Nu-i bai, vor face celelalte televiziuni, mai ales Proul, montaje cu tot felul de efecte şi acorduri triste.

Pericol social

Câteva motive pentru care îţi vine să-ţi bagi piciorul în justiţia română:

un cretin bate pe stradă un om, victima moare la spital câteva ore mai târziu, dar boul ăla care i-a dat nişte pumni e lăsat în libertate. Cică nu prezintă pericol social şi nu există legătură de cauzalitate între moartea omului şi bătaia încasată. Mortul o fi de vină şi în cazul ăsta. Acum văd la Pro TV că a fost reţinut bătăuşul, dar nu pentru bătaie, ci pentru ultraj. Pute a teama procurorilor şi judecătorilor de presiunea publică.

nişte băieţi din Caracal se bat în plină stradă, ca la Counterstrike, în faţa poliţiştilor care, din cauza burţii probabil, stăteau şi se uitau. Coase, pistoale, bolovani – asta e dotarea beliţilor. Agenţii – flori de primăvară şi domnişoare pure. Unu’ are vână şi trage focuri de avertisment. În ţara asta, dacă nu fac pact cu infractorii, mulţi aşa-zişi oameni ai legii se tem să scoată arma. Ţineţi-o, domnilor, acolo unde e, „în dotare„! Că ne cuceresc jegoşii şi voi staţi la negocieri cu ei! La ceva timp după asta, scandalagii sînt puşi în libertate, că nu prezintă pericol social.

suspectul din cazul uciderii pe Calea Sântandreiului a taximetristului orădean, în 2009, a fost pus în libertate. N-au existat probe clare împotriva lui, dar el a stat închis. Dacă nu e vinovat, cine îi dă înapoi lunile furate din viaţă?

un şmecher care făcea bani serioşi din ţepuirea statului în anii ’90 stă acum lejer în mijlocul drumului, sprijinit de portiera unei maşini şi vorbeşte liniştit cu şoferul. Ceilalţi conducători auto trebuie să fie atenţi să nu-l lovească. Repet, stă blazat în mijlocul drumului. Are ochelari fumurii, câtiva ani de stat la bulău şi o nesimţire crasă pe care nimic nu o va schimba. A fost condamnat la ceva ani de închisoare de o justiţie care a considerat că nu prezintă pericol social.

salariile neruşinate ale unor magistraţi, plătite din bani publici, dublate de neîncrederea oamenilor. Sunt multe cereri  de strămutare a proceselor la instanţe aflate la sute de kilometri distanţă, cu motivaţia că „acolo nu vor fi intervenţii„.

clanuri în toată ţara care îşi fac treaba liniştite, unele plătesc „dreptul” ca să fie lăsate în pace şi să nu prezinte, oficial, pericol social.

Mai vreţi?

După ploaie…

După ploaia de miercuri seara, am avut parte de o minunăţie de curcubeu şi de o joacă incredibilă a norilor cu soarele. Şi pentru că aparatul foto nu trebuie lăsat să stea degeaba, l-am pus puţin la muncă.

Amenda la normă

Ceea ce mulţi bănuiam sau ştiam, dar nu ni s-a confirmat niciodată oficial, a fost recunoscut aseară la Realitatea TV. Poliţiştii de la Rutieră au un plan de amenzi şi trebuie să „încalţe„,zilnic, cel puţin 10 şoferi. Nu contează contravenţia, contează ca banul să circule.

A fost sincer un reprezentant al sindicatului poliţiştilor, care ne-a spus verde în faţă că planul de amenzi e o cutumă a şefilor din Poliţie. Repet, noi, jurnaliştii, ştiam că un asemenea plan se punea la punct în urmă cu ani şi ani, doar că o aflaserăm din surse, nu din birourile superioare. Care, evident, negau orice informaţie de acest gen.

Nu ştiam dacă în ultima perioadă se mai practica amenda la normă, dar iată că un om din sistem spune că „încă se există„. Agenţii de pe teren primesc ordine de realizare a planului, pe care le execută, ca să nu rişte să-şi piardă postul. Asta ne arată că poţi fi amendat chiar dacă nu încalci nicio lege. Dacă TREBUIE să primeşti o amedă, tot ţi se găseşte ceva.

Mai am o nelămurire. Primisem zilele trecute o informaţie cum că radarele noi ale Poliţiei Rutiere nu funcţionau, chiar dacă au fost prezentate oficial. Se spunea că le lipseşte ceva piesă şi că nu a fost făcut instructajul. Iar asta venea după ce la Ştirile TVS am dat o ştire despre câte amenzi ar fi dat poliţiştii pe baza înregistrărilor noilor radare. Reprezentanţii Poliţiei Rutiere au negat informaţia.

La Timişoara s-a recunoscut existenţa unor probleme.