Umiliţi de un stat cretin

Prefer să muncesc la patron toată viaţa sau să-mi fac o afacere decât să desfăşor o activitate – vorba de lemn a celor care fac legi în ţara asta – pentru statul care nu face altceva decât să-şi umilească propriii cetăţeni. Nu a încetat o clipă să-şi bată joc de toată lumea, preluând idioţenia comunistă de dinainte de ’89 şi adăugându-i noi şi noi cretinisme, pe măsura celor care îl compun. Căci statul e compus din oameni, care nu stau acolo ca să ne ajute, ci ca să ne mulgă de bani. Nimic pentru cetăţeni, totul pentru buzunarele îmbuibaţilor!

Dar şi dacă muncesc „la privat„, tot se găseşte o metodă să fiu umilit. Aşa cum se întâmplă când sînt obligat să merg pe drumurile de ev mediu întreţinute – ce glumă bună 🙁 – de statul român. Sînt trimis să stau să aştept ore ori zile în şir, să mă milogesc la funcţionari plictisiţi, nesimţiţi şi, pe deasupra, reduşi acum cu 25%, ca să ce? Să sprijin statul! Acum imbecilii ăştia s-au săturat să ne pună doar la o coadă, pe la Finanţe. Acum au decis să tripleze nervii contribuabilului român şi l-au trimis la CAS, AJOFM şi Casa de Pensii. Totul ca omul să dea bani statului! Iar singura vină a celui trimis ca sclavul la coadă este că s-a declarat PFA sau câştigă banul din drepturi de autor sau convenţii civile.

Pe lângă asta, marţi, în penultima zi de depunere a declaraţiilor, HABAR NU AVEAU CEI DIN INSTITUŢIILE UNDE TREBUIAU SĂ MEARGĂ OAMENII CE TREBUIE SĂ FACĂ. Funcţionarii se bâlbâiau, se contraziceau şi ne trimiteau de la unii la alţii. AJOFM-ul a refuzat să vorbească, iar CAS-ul nici nu ştia ce are de făcut.

Ce vină am, pentru că şi eu sînt plătit pe drepturi de autor, sau alţi 500 de mii de români ca mine că ne câştigăm banul în acest fel, ABSOLUT LEGAL? Nu comentez justeţea deciziei de a impozita cu şi mai mult acest fel de dobândire a banilor. Dar mă enervează cumplit să fiu trimis prin trei instituţi, lună de lună, să sponsorizez un stat falimentar din toate punctele de vedere.

Între timp, şmecherii, maneliştii şi ţeparii fac bani fără număr. Nu l-am văzut pe niciunul stând la cozi să alimenteze fondurile de şomaj, sănătate ori pensii. Doar amărăştenii fac asta, nu? Figuranţii i-o trag statului şi o duc bine. De restul, doar Dumnezeu mai are grijă!

Iar politicienii au preferat să se acuze reciproc, decât să sară vreunul să propună modalităţi de reglementare a situaţiei. Evident, nu aveau nimic de câştigat din asta. Ba, poate chiar pierdeau; bani de la buget cu care să-şi sponsorizeze partidele de nimic din care fac parte. Toţi sînt o apă şi un pământ, dar asta e o altă discuţie…

Dacă ăştia 500.000 de români am refuza să fim umiliţi şi nu am plăti nimic? Ce s-ar întâmpla? Ne-ar retrage cetăţenia?

P.S. Mama are 5,5 milioane pensie, după 35 de ani de muncă şi de contribuit cu bani la fondul de pensii. Tata n-a apucat să încaseze banii, puţini şi ăia, după 40 de ani de muncă. Probabil că primea şi el tot echivalentul a 100 de euro. Şi să nu-ţi bagi piciorul în statul român?

Vrejul de zorele

A crescut într-o vară cât alţii în… mai multe. 😀 A cuprins un măr bătrân, uscat pe jumătate, pe care am vrut să-l tai tot, dar Neia a insistat să-i lăsăm trunchiul, în jurul căruia a plantat zorele. Ştia Neia mea ce şi cum! Aşa că un întreg vrej de zorele a cuprins mărul din curtea din sat şi a urcat câţiva metri. Dacă era mai înalt copacul, cine ştie cât mai urca.

Admirabile zorelele astea. Au cuprins şi zidul casei vecine şi cortul pe care l-am instalat noi în curte… şi gardul… 😉 Dacă Jack planta zorele, nu mai avea nevoie de seminţe de alea fermecate de fasole. 😀 😀

Ştirile TVS au un nou telefon

E nou, nouţ, produs undeva prin China 🙂 , dar poartă în el o cartelă Digi. A venit pe lume (a se citi a fost activat) luni după-amiază şi e o posibilitate pentru noi să aflăm informaţii, iar pentru cei care ne privesc să ni le transmită. Asta dacă ei cred că merită ca evenimentul pe care l-au văzut să ajungă pe ecran, sub formă de ştire.

TELEFONUL ŞTIRILOR TVS – 0771/334.828 / non-stop, un reporter TVS preia orice informaţie despre evenimentele la care sunteti martori!

E o situaţie normală, privită însă cu ironie chiar de unii din colegii mei. „Las’ că te sun la noapte, să te trezesc!„, a fost promisiunea auzită de reporterul de serviciu, cel care preia săptămânal telefonul ştirilor. Ce să faci? Indiferent ce am face, tot mentalitatea astaa păguboasă de şmecheri ironici o avem. Oricum, noul număr de telefon al Ştirilor TVS îşi va dovedi utilitatea.

Evident, vor fi şi „dăştepţi” care vor suna doar să înjure sau să ne dea informaţii aiurea. Primii vor face subiectul unor plângeri, iar numărul lor de telefon va fi dat poliţiştilor. Asta e o promisiune! La numere ascunse colegii mei nu vor răspunde. Cât despre informaţii, acestea vor fi verificate înainte de a se pleca pe teren, aşa cum face orice jurnalist!


Mâţele lu’ tanti Florica

Îmi plac câinii. Sunt credincioşi stăpânului, nu se tolănesc pe canapeaua de pe terasă, nu-s pretenţioşi la mâncare şi păzesc casa chiar dacă pui pe uşa de la intrare doar o inscripţie „Atenţie! Câine rău!”. 😀

Pisicile sînt cam invers – zic asta chiar dacă iubitorii de feline vor sări ca arşi. Părerea mea e că sînt folositoare doar alea care vânează soareci şi îşi au grijă de propriii pui. Aşa cum e una din mâţele lu’ tanti Florica, vecina noastră din sat. Şi nu pisica e atât de simpatică, aşa cum sînt cei trei pui ai ei. Curioşi, jucăuşi, merită nişte fotografii pe blog! 🙂

Podul ţânţarilor

– Guarda, ţanţari! Milioni!

Italianul care trecea pe lângă noi se uita ca la circ. Milioane e cam mult, dar erau cu miile. Şi nu exagerez. Poate cu zecile de mii! 🙁 Şi aici poate exagerez… Sau nu? Oricum, i-am întâlnit aseară, pe podul Dacia, în jurul felinarelor.

A fost greu să îi fotografiez – se învârteau ca nebunii în jurul luminii. Măcar să rămână acolo, să nu facă genocid prin oraş. 😀

Frustrare şi mentalitate

Cum să nu fi frustrat când un adversar te loveşte în picior şi tot el primeşte cadou un „11 metri„? Cum să nu fi nervos când un arbitru chior nu vede ce se întâmplă şi se crede unicul deţinător al adevărului suprem, lovind fără jenă în munca unei echipe? Aseară am simţit pe pielea noastră ce au păţit alţii, mai mari, la Campionatul Mondial, unde unii arbitri şi-au bătut joc de tot ce înseamnă fotbal.

Pe jucătorul turc care nu a recunoscut că a căzut aiurea, după ce el l-a lovit pe fundaşul român, n-ai de ce să-l acuzi. E mincinos şi nesimţit, corect, dar oare câţi dintre fotbalişti ar fi recunoscut că NU au fost faultaţi? Am auzit în urmă cu ceva timp de un caz în România, dar e unic în ultimii 20 de ani. Nu poţi cere verticalitate într-un sport ai cărui şefi, chiar şi la nivel mondial, mint, acţionează doar în funcţie de interese personale ori de grup şi au banii pe post de Dumnezeu.

Mă gândeam aseară că dacă turcii ar fi ratat intenţionat penaltyul, recunoscând astfel că nu l-au primit corect, dădeau dovadă de fair-play maxim – MAXIM am spus 🙂 – şi ajungeau în toate jurnalele de ştiri din lume. Erau băgaţi în seamă mai mult pentru asta decât pentru victoria furată de la Istanbul. Dar, cinstit vorbind, gestul lor era la fel de repede uitat şi istoria fotbalului consemna – injust – doar rezultatul.

Ce e dureros cu adevărat este atitudinea băieţilor lui Lucescu jr. după primirea primului gol. Nedreptatea făcută trebuia să-i ambiţioneze şi să muşte din turci. Cu mici excepţii – şutul lui Florescu e una – tricolorii nu s-au enervat prea tare. Ba, chiar au mai primit un gol, pe motiv de demoralizare. E, na! Mentalitatea găunoasă pe care o avem ne trânteşte la pământ!

Un tsunami mic, mic, micuţ

Şi eu care credeam că un tsunami e un ditamai valul. Uite că există şi tsunami mic. 😀 Dacă zice Realitatea, aşa o fi. Da’ cum l-o fi măsurat?

Să vezi cu ce forţă loveşte „ditamai” tsunamiul! 😀 Ravagii face!!!! Dar tot nu înţeleg ce cutremur de 7,6 o fi ăla care l-a generat? 7,6 o fi nota pe care Realitatea o acordă? Ca la bac? 😉

Doamne, duş cu apă caldă…

– Voi aţi simţit cum pute în Rogerius?

Întrebarea a venit luni dimineaţa de la Oana Mudura şi se referea la mirosul care, zic colegii care locuiesc în cartier, a învăluit zona de câteva zile. Vine, se pare, dinspre fabrica de zahăr de pe Borşului, dar zău că nu l-am simţit, pe motiv de plecat afară din oraş, cu Neia mea, în concediu. 🙂 Dar, deşi întrebarea colegei Oana nu avea nimic „dubaş” în ea, prin mintea subsemnatului a trecut fulgerător un posibil răspuns.

– O fi de la lipsa apei calde timp de o lună!

Orădean cu acte în regulă, nu pot fi acuzat că-mi atac „con-orăşenii„. 😉 Replica mea IRONICĂ era, de fapt, o înjurătură mascată la adresa celor care s-au gândit să se apuce de nu ştiu ce reparaţii care au lăsat sute de apartamente fără apă caldă într-o perioadă în care omul obişnuit transpiră de mai multe ori decât îl înjură pe Boc. Chiar nu puteau găsi o soluţie de rezervă, măcar să primim apă caldă de două ori pe săptămână?

Dar, seara trecută… VICTORIE!!!!!!!!! La robinetele din apartamentul nostru a început să curgă APA CALDĂ 😀 ! Gata cu duşurile reci ce amintesc de cătănie! Gata cu strânsul din dinţi şi cântatul – în gând – al unei melodii de îmbărbătare în faţa robinetului din care curgea doar apă rece. Acum e domnie!

Sper doar să nu-i apuce pe ăia de la Apă să facă reparaţii la iarnă şi să ne lase atunci fără apă caldă! Nebunia ar fi maximă!

UPDATE: Cred că m-am bucurat prea devreme. Deşi aseară curgea apă caldă, în această dimineaţă situaţia a revenit la anormal. Curge doar apă rrrreeecccceeee….. 🙁