Misterul morții unui fost campion

Un material difuzat luni, 30 ianuarie 2012, la Știrile TVS Oradea, despre înmormântarea fostului campion mondial la karate tradițional Pavel Vancea.

[tube]http://www.youtube.com/watch?v=5NvbSTVd1Qs[/tube]

Am încercat să aflăm ce spun psihologii despre motivele sinuciderii lui Vancea. N-am avut decât unul din cele trei bilete de adio scrise de antrenor, așa că multe lucruri rămân în continuare necunoscute. Probabil așa vor rămâne pentru totdeauna. Dumnezeu să-l ierte!

[tube]http://www.youtube.com/watch?v=bqGvLH09u7o[/tube]

 

Protecție anti-îngheț

În epoca tehnologiei, tot mai bună e o metodă clasică de protecție împotriva frigului. Chiar dacă la Oradea nu a fost urgia din sud, proprietarul acestei mașini a vrut să-și protejeze ”bătrânica”, așa că i-a pus textila pe parbriz. Ce e sigur e că dimineața nu va trebui să rașcheteze eventuala gheață. 🙂

P.S. Nu bag mâna în foc, dar cred că în AppStore nu găsesc o aplicație pentru IPad de protecție a parbrizului. 😀

Revoluția de la 4:36

Pentru unii, revoluția de pe străzi a început acum vreo 13 zile. Pentru mine, revoluția a avut startul marți, la ora 4:36. Și 42 de secunde.

De obicei, la ore de astea îmi trimit mesaje pompierii, SMURD-ul sau Poliția Rutieră. Când am auzit bipăitul telefonului, am sărit din pat cu energia pe care doar sunetul enervant al mobilului și curiozitatea legată de ce s-o mai fi întâmplat ți-o dă. Când am citit mesajul trimis prin 8100 (ca să știți ce serviciu să blocați) nu m-am putut abține să nu-l trimit pe expeditor în… mda.

LA 31/12/2011 EURIBOR 6M este 1,617%. Rata luna ( 🙂 ) la creditul dvs de nevoi personale este: …. Banca x

Să ne înțelegem: nu-l cunosc pe Euribor ăsta, nu am studiat împreună, în aceeași bancă, la facultate, iar 6M bănuiesc că e o clasă evoluată a M-Power-ului de la BMW 😉 , că nu pot să-mi închipui altceva. Pe lângă inevitabile greșeli gramaticale, doar acolo lucrează economiști, nu specialiști în DEX, mesajul de la bancă nu a reușit să mă informeze, pentru că știam lucrurile astea de vreo două săptămâni, când, ca orice român deținător de credit la instituțiile astea de ”ajutor reciproc”, m-am dus să-mi spună cum stau la început de an. În schimb, am realizat împotriva cui ar merita să protestez în piața publică, cu pancarta într-o mână și portavocea în cealaltă.

ÎMPOTRIVA BĂNCILOR, oameni buni! A celor care ne obligă să le returnăm de două-trei ori mai mulți bani decât ne-au împrumutat și care măresc dobânda cum vor mușchii lor, pe care, apropo, îi denumesc în diverse moduri, terminate cu BOR. Aș protesta, deși nu-s convins că putem schimba ceva; doar bancherii sînt pe mână cu politicienii, judecătorii și alte specii care ne mulg de bani, ne impun dreptatea lor (ce ironie!) și vor să ne transforme într-o specie obedientă.

Ca să le adopt metodele, le-aș trimite și eu un mesaj, tot prin 8100.

La 26/01/2012 ADILABOS 1,90M (înălțimea 😀 ) are un salariu de 10,214% din cel al unui producător TV din Occident. Așa că nu poate plăti rata sola(ră) la creditul de care avea mare nevoie, rată care e la același nivel cu cea plătită de un locuitor din țările vestice. 

Aș aștepta ora 4:35 și câteva secunde ca să le trimit SMS-ul și să le deranjez somnul dulce. Măcar pentru o secundă aș râde mefistofelic, după care m-aș stresa din nou cum să-mi plătesc rata. 🙁

De ce sînt importante știrile locale

– Ce se întâmplă cu TVS-u’? De ce nu emiteți?

E întrebarea pe care eu și colegii mei am auzit-o foarte des în ultima perioadă, după ce emisia singurului post local de televiziune din Oradea (TTV, postul fraților Micula, nu mai poate purta demult titulatura de televiziune locală – părerea mea) s-a oprit înainte de Crăciun. Între timp am revenit și am făcut-o cu o nouă înfățișare, tehnic vorbind, care mie unul îmi place dă mor.

Cu ocazia asta, însă, am realizat ceva de care, recunosc, trebuia să fiu conștient de mult timp: orădenii, de fapt bihorenii, în general, au nevoie de știri locale. Vor să știe ce se întâmplă în jurul lor, ce decizii iau autoritățile locale și chiar ce accidente se întâmplă lângă ei ori cine mai este cercetat și de ce în vreun dosar penal. Marile televiziunile generaliste naționale nu mai sînt demult interesate de tot ceea ce se întâmplă în țară. Ele urmaresc doar senzaționalul și fac o selecție la sânge a materialelor. Țin minte o situație petrecută, e drept, cu ceva ani în urmă, când producătorii unui post central refuzau orice accident în care mureau mai puțin de doi oameni. De decizii ale administrațiilor locale nici nu poate fi vorba să apară pe ”național”, cu excepția cazurilor în carese ridică un zid anti-țigani sau e arestat vreun primar.

În cazul televiziunilor de știri, situația e puțin diferită, dar tot maro. Orice știre privitoare la un VIP de rahat e transformată într-o imensă dezbatere, din care nu lipsesc politicieni, avocați, ziariști vocali și Monica Tatoiu. 🙂 Evident, opiniile sînt diverse, dar nu știu cum naiba se face, dar mereu se ajunge la un moment dat să se vorbească pe lângă subiect ori e demonstrată crasa lipsă de cunoaștere a amănuntelor cazului discutat. Dar nici acolo nu intră întotdeauna știrile care chiar îl privesc pe omul de rând. În plus, nu sînt băgate în seamă informațiile strict locale.

Pentru televiziunile naționale, ”local” înseamnă ”multe știri din București plus  cele mai reprezentative din restul țării”. Multe nu ne privesc direct, le uităm repede – pentru că nu ne afectează prea tare. În schimb, un post local îi oferă telespectatorului informații pe care nu le va afla niciodată de la un post central – care, oricum, nici nu are spațiu suficient să prezinte toate întâmplările din cele 40 de județe ale țării. Ce impozite sînt mărite, ce străzi se asfaltează, ce scandal a fost în Biharia, ce alianțe politice se fac la nivel local, ce parc industrial se construiește, ce drumuri sînt pline cu gropi, ce accident urât s-a petrecut pe Calea Clujului sau pe dealul Bitiilor de lângă Beiuș. Într-un fel sau altul, îi știm direct pe cei implicați în aceste știri și ne interesează ce fac, ce spun. Ei nu se vor regăsi decât rareori pe un post național.

TVS-ul emite și zic eu că o face bine. Mă refer la știri, pentru că nu am dreptul să judec, bine sau rău, ce fac celelalte departamente. Și cum nu e bine să te lauzi singur, prefer să-i las pe alții să vorbească. Așa că aștept opinii – chiar și anti – aici, pe blog, prin care să-mi spuneți DACĂ ȘTIRILE LOCALE SÎNT SAU NU IMPORTANTE.

Ce să facem cu România

UPDATE: Oamenii au ieșit în stradă și la Baia de Arieș. Mai precis, omul a ieșit la demonstrație. 😀

[tube] http://www.youtube.com/watch?v=dzQ40zpTsgA&feature=player_embedded [/tube]

Un indignat din cei adunați sub un steag gaurit – tăiat la mijloc doar ca sa creeze sentiment de revoluție ianuaristă – îi îndemna pe români să iasă în stradă, dacă vor să trăiască bine și să scape de greutăți. Poate el crede că așa se rezolvă treburile în țara asta, dar nu-i nimic mai idiot decât să crezi că o țară își revine dacă ne apucam să-i batem străzile și să încercăm să o schimbăm stând pe trotuare și rondouri. Asta a fost acum 20 de ani, dar și atunci au venit alții mai versați în politică și ne-au demonstrat că noi îi vrem pe ei, că ei sînt salvarea națiunii 😉 , deși părinții noștri au salvat națiunea asta de Ceaușescu.

Acum avem de făcut altceva cu România: SĂ O SALVĂM DE NOI ÎNȘINE! Să ne schimbăm noi, ca să nu ne mai chinuim inutil țara. Să punem mâna să lucrăm, nu să dăm din gură și să ne uităm cu jind la cei care au, să lăsăm șmecheria și să ridicăm la rang de virtuți maxime cinstea și verticalitatea. Să-i ajutam pe cei ce vor să muncească, să creeze, nu să le punem bețe în roate, obsedați de „capra” lor. Să ne alegem oamenii pe care îi vrem și să nu mai punem botu’ la un kil de zahăr și un litru de ulei, date din 4 în 4 ani de oameni zâmbitori, cu geci colorate și consoane  pe spate.

N-am mers în ultimii ani la vot, dar o voi face, ca să nu mă simt frustat că ar fi putut fi altfel dacă aș fi dat și eu stampila prin cabina de vot. Și, de ce să nu recunosc, sînt alții mult mai deștepți decât subsemnatul, motiv pentru care aștept idei despre „ce să facem cu România„.

Ne merităm soarta, iar dacă vrem să schimbăm ceva nu e suficient să ne plângem de milă si să urlăm în stradă.

Oportuniștii

UPDATE: Mă miră lipsa de reacție a lui Băsescu. Sînt tare curios când va ieși și ce va spune. Până atunci, sînt gata să pariez ca îl va debarca pe Boc. Am eu, așa, un filing.

Se enerva o internaută că nu avem sânge în instalație și că, deși ne e rău, nu ieșim în stradă să demonstrăm. ”Pentru ce s-o facem?”, aș întreba-o eu, cu riscul să fiu acuzat de lipsă de lichid vital, în ciuda cantității suficiente cu care m-a înzestrat Cel de Sus. Să ies în stradă să strig împotriva lui Băsescu, ca să vină alți politicieni să folosească nemulțumirea mea pentru a se instala ei la putere? Să fure cum au furat și ceilalți înaintea lor? Chiar atât de tâmpit am ajuns să uit că în țara asta politicienii sînt mână în mână și se perindă la guvernare după principiul ”pleacă ai noștri, vin ai noștri”? Își văd doar interesul lor și se folosesc de nemulțumirile oamenilor la adresa Puterii ca să se cațere ei la conducere, așa cum a făcut fiecare partid ori coaliție în ultimii 20 și ceva de ani.

Nu ies în stradă ca oportuniștii de orice fel să-mi confiște nemulțumirile – ohohooo, câte am în legătură cu situația din țară – și să le folosească ei drept armă electorală! Nu fac parte din masa de manevră a nimănui! Îmi spun răspicat opiniile și nu am nevoie de îndrumători care să-mi arate unde și cum să o fac.

Plecarea medicului Arafat din Guvern a stârnit nemulțumiri. Corect. Oamenii au decis să iasă în stradă, să-l susțină și să-și strige nemulțumirile în legătură cu viața tot mai grea pe care o duc. Iarăși corect. Însă mișcarea pornită pe Facebook (timpuri moderne și modernizate, ce să-i faci) a ajuns să fie confiscată de politicieni și de galeriile de fotbal. Primii au văzut în această situație ocazia perfectă de a acumula capital electoral, că tot e un an cu alegeri, și de a-l dinamita politic pe locatarul de la Cotroceni. Ceilalți nu au ratat prilejul de a se bate cu jandarmii și de a face ce se pricep mai bine: anarhie. Fără ei era o mișcare curată, în care aș fi crezut cu toată tăria.

Creatorul SMURD-ului a sesizat ca numele său poate fi folosit de politicieni și a cerut oamenilor să nu mai iasă în stradă. Apelul său a cernut rândurile protestarilor și s-a ajuns ca mulți dintre cei ieșiți în stradă să nu aibă legătură cu medicul Arafat, cu SMURD-ul – pe care-l confundă și după 20 de ani cu Ambulanța – ori cu legea sănătății – despre care nu știu mai nimic. În schimb, i-au unit lipsurile și problemele cu care se confruntă zilnic într-o țară în care TOATĂ clasa politică se crede deasupra tuturor, chiar și a legii.

Oamenii sînt sătui de Băsescu, Boc și PD-L, e clar. O spun sondajele. Dar sînt sătui și de Antonescu, Ponta, Kelemen, Iliescu, adică și de opoziția care acum încearcă să ne prostească, aruncându-ne în față pactul pentru Sănătate. Au fost și ei la putere și tot un drac a fost. N-au făcut nimic și acum se afișează drept salvatorii patriei.

Să ne înțelegem: nu susțin niciun partid, pentru că mi s-a acrit de ele. Susțin oamenii inteligenți, gospodarii, cei care vor să facă multe pentru cei din jur, nu doar pentru propria persoană. Iar unul dintre aceștia e Raed Arafat. Pe el îl voi susține mereu, așa cum voi sprijini întodeauna SMURD-ul, un serviciu de urgență care a schimbat o țară. Și mai recunosc un lucru: susțin, punctual, oameni implicați în politică, foarte puțini, din partide diferite, care au înțeles să pună interesul celor care i-au ales deasupra interesului personal. Repet, sînt foarte, foarte puțini, dar sînt. Și tare aș vrea să rămână așa și să îi ”contagieze” și pe ceilalți 99.9999%.

Apropo de Facebook: să dai like unei cauze nu înseamnă că faci ceva palpabil. 

Viața, ca o afacere de urgență

Orgoliul e o specific oamenilor creatori. Cei care își oferă spiritul creator semenilor au obiceiul să își privească bunurile, serviciile sau situațiile create ca pe propriii copii. Au tot dreptul să facă asta, să lupte pentru ceea ce au făcut, mai ales când au sprijinul a sute de mii sau chiar milioane de oameni.

Doctorul Arafat e un creator. Privește SMURD-ul ca pe propriul copil. Tocmai de aceea, nu trebuia să plece din minister și să renunțe la bătălia cu politicienii, mai ales când e vorba despre sistemul de urgență, responsabil cu salvarea de vieți. Când a intrat în Guvern nu a făcut-o singur, ci a dus cu el întregul SMURD și imensa popularitate a acestuia; de aceea, trebuia să rămână acolo și să nu renunțe. Tocmai pentru creația lui nu avea voie să plece. Oamenii care au schimbat lumea s-au bătut pentru ideile lor, chiar dacă toți ceilalți le erau împotrivă. Din mândrie și din convingerea că ceea ce fac e bine.

Salvarea urgentă a unei vieți trebuie să fie monopol de stat. Victima unui accident nu are timp și nici nu poate să aleagă ce salvare să vină după ea, așa cum un pacient obișnuit poate decide la ce spital să se opereze, în funcție de dimensiunea portofelului.

Când a apărut, SMURD-ul a schimbat o țară. Dintr-odată, românii primeau cu adevărat ajutorul de urgență de care aveau nevoie și nu mai așteptau zeci de minute după clasica salvare. Între timp, pe lângă angajarea unor medici tineri, cu altă mentalitate, a forțat și schimbarea Ambulanței. Așa că e  normal ca Raed Arafat să se bucure de o popularitate imensă, atu important în bătălia cu politicienii avizi, evident, de banii generați de privatizările din sănătate și, în cazul de față, de intrarea privaților în serviciile de urgență.

Dacă nu demisiona și era pus pe liber de cei din Guvern avea mai mult de câștigat. Își creștea popularitatea și, fapt, mult mai important, susținea viabilitatea unui sistem pe care l-a creat și dezvoltat de-a lungul a 20 de ani. În schimb, demisia îi aduce un sprijin în plus doar pe moment. După care există riscul ca oamenii să spună că nu a avut curajul să lupte pentru propriul ”copil” și că s-a temut mai tare de controalele cu care tot amenință Traian Băsescu.

Pe bune amu: uoare cei aia shk-oală?

Sincer, omu’ pune o întrebare profundă. Iar răspunsul nu poate fi decât unul pe măsură: tati, nu ai nevoie să știi ce înseamnă școala.

La cum scrie la tine pe păretele de la Fabrica de bere din Lotusul orădean potzi ajunge ce-l mult jmeker, dar, credemă, o să te descurci mai bine și o să ai mai multzi bani dăcât un fraer care încearcă ani la rând să bage la cap tone de manuale shi informatzii. Pentru că contează să te shtii invârti, moshule, nu nota din catalog. 🙂

P.S. 1 Să-mi scrii, te rog, peste câțiva ani, dacă ai aflat și tu un răspuns la dilema asta.

P.S. 2 Deșteaptă ideea celor de la Fabrica de bere de a-i lăsa pe clienți să scrie mesaje pe ziduri. Mai vezi ce-i bubuie omului prin cutia craniană.