Trăiască berea!

Parcă nicăieri nu merge mai bine urarea celor de la Spitalul de Urgență decât la Munchen. Nu știu cum sună în germană, dar poți s-o spui în orice limbă, fiindcă toate națiile pământului par să-și trimită reprezentanții – și mai ales consumatorii înrăiți, ”sugative” pentru ”coneseuri” – să consume din berea produsă la mama ei acasă, în capitala bavareză.

Și au ce consuma, pentru că berea are un aspect și un gust cum eu nu am găsit la mult promovatele branduri din România sau de aiurea. Iar berea bavareză are și un sediu pe măsură, care atrage ca un magnet milioane – sînt sigur că-s atâția – de fani pe sezon. Hofbrauhaus e o clădire în zona centrală a Munchenului care nu-ți spune prea multe privită din afară. Tipic nemțească, are ceva colțuri, niște geamuri ordonate și o intrare cu lampă deasupra. 😀

Buuuuun! Dar când îți faci intrarea în sediul berii, dai cu ochii de sute de ”funcționari”, 😉 majoritatea cu fețele roșii și toți, dar absolut toți, cu halba/halbele în față.

Adevărul e că nu am apucat să fac prea multe fotografii înăuntru, deși puteai realiza o ședință foto la câte figuri expresive găseai acolo. Cei mai mișto au fost niște italieni, care purtau tricouri prin care anunțau că se bucură – sau îl jelesc – pe unu care alesese să-și încheie socoteala cu burlăcia. De fapt, erau două grupuri, fiecare cu viitorul lui fost burlac, toți peninsulari, care s-au întâlnit la Hofbrauhaus și și-au făcut dedicații prietenoase: au ciocnit beri, au cântat și au scandat ”Juve! Juve!” 😀 Singura chestie pe care nu am înțeles-o la ei e că au cerut bere la jumătate de litru, când cea la litru era la fel de bună, dar, evident, mai multă. E și motivul pentru care am lăsat aparatul foto la o parte. Și bine am făcut!

Ca să-ți cadă bine lichidul excepțional – rece, bun și la litru -, proprietarii stabilimentului îți trimit și niște menestreli, să-ți cânte nu la ureche, ci pe scări. Nu e vorba despre niște guriști cu tentă manelistică, ci despre niște autentici bavarezi, îmbrăcați în tradiționalii lor pantaloni scurți sau fuste lungi, în funcție de sexul celui/celei care face parte din trupă. Oamenii sînt plăcuți și decenți. Vin, cântă, nu foarte tare ca să nu deranjeze berea în drumul ei spre stomac, după care se retrag apoteotic, însoțiți de aplauzele clienților.

[tube] http://www.youtube.com/watch?v=2KWQdrWJ3bA&feature=youtu.be [/tube]

Pentru turiștii care vor să-și continue drumul prin oraș, că, slavă Domnului, mai sînt multe locuri de vizitat în Munchen, recomand consumul responsabil de bere. 😉 Adică, maximum o halbă de un litru. Deși ochii văd, stomacul și papilele gustative cer, e bine să vă opriți la timp. Mai bine reveniți a doua, a treia, a patra zi. Bere este! La fel și biciclete, ca nu cumva să mergeți prin oraș și să vă treziți cu alcooltestul în față!

Și, cum ziceam, e bine să beți o bere, după care să parcați într-un alt loc important, unde, de data asta, se mănâncă excelent, într-o atmosferă mișto de tot, cu ospătari care vorbesc englogermaspanitaliana. 😉 Până la următorul post, doar un indiciu: rock, baby!!!

Domnu’ politician?! Am un mesaj pe buletinul meu de vot!

Alegerile locale au fost o ocazie pentru alegătorii nebăgați în seamă de politicieni, dar nici de presă, să apară în prim-plan. Rămași în continuare necunoscuți, au reușit – totuși – să iasă în evidență cu mesajele pe care le-au lăsat pe buletinele de vot. Doar așa i-a ascultat și pe ei cineva, chiar dacă vocea lor se pierde repede printre cretinismele și cuvintele ilogice aruncate de politicieni prin talk-show-uri. Acolo oricine e important, numai omul de rând nu.

Revin la mesajele de pe buletinele de vot. Am primit de la colega mea de la Știrile TVS Florina Fofiu niște fotografii cu astfel de comunicări. De exemplu, un orădean de-al meu consideră toate partidele ”aceași mizerie” – aici respect gramatica omului, care nu-i afectează, zic eu, cu nimic opinia. 🙂 Se oferă cineva să-l contrazică?

Altul e român verde, clar. Bine, e român verde fără alb și roșu. 😉 O și susține public, dar o dă anonimă.

Și acum, creme de la creme, cireașa de pe tort și papionul de la smocking ori dopul de la sticla de pălincă:

Pentru cei care nu văd prea bine – ca mine 🙂 – ce a scris alegătorul nostru pe buletin, vin cu titrarea. Așadar, în ordinea numerelor de pe tri… pardon, de pe buletin: USL – Rușine!!!, UDMR – Guvernare rușinoasă!, UNPR – Niciodată!!, PDL – Guvernare rușinoasă!!, PRM- Nu!, Partidul Socialist Român – Nu!, PPMT – Unitate? , Partidul Verde – Nu!, Partidul Uniunea Ecologistă din România – Să fim serioși! 🙂 , PPDD – Nu!!

Totuși, omul a dat dovadă de nehotărâre: după ce i-a desființat pe toți, a pus ștampila cu votat pe fiecare candidat în parte. E semn că și i-ar fi dorit, nu? 😉

Yvette și-a făcut casă de piatră cu Oviță

No, că a lăsat baltă știrile! No – că e una din vorbele preferate ale lui Yvette. 😀 A lăsat baltă știrile – asta e doar pentru trei săptămâni, cât durează luna de mi(e)re în care a plecat alături de soțul ei, Ovi. Pentru cei care nu știu, prezentatoarea Știrilor TVS se iubește cu patalama cu alesul inimii ei și a ținut să facă publică situația asta printr-o petrecere de pomină. 😀

La care eu și Neiuța mea ne-am distrat, am dansat, am cântat, am mâncat și am băut… doar apă minerală și cola subsemnatul, că eram șef de volan. Dar eu știu că te poți distra și dacă nu bei ”alcoale”! Am făcut și câteva fotografii, așa, ca să rămână pentru istorie că ne-am simțit super la nunta șefei de la pupitrul știrilor.

Fotografia asta cu Vlad Tătaru merită explicată. Omul e un fenomen, are energie cât 10 și, chiar și atunci când se prostește, e un tip plăcut. Aici luase o poșetă și o transformase într-un… box, o chestie de șmecheri, numai bună de dat la ficat. Are moacă de recuperator, nu? 😀

– Să știi că-i fain să fii căsătorit! mi-a scris ieri Yvette într-un mesaj, după ce a văzut știrea pe care i-am pregătit-o noi, colegii de la Știrile TVS.

 

Preotul, copiii și Roșia Montană

1. Echilibrul – aceasta ar trebui să fie una dintre calitățile jurnaliștilor. O spun în cunoștință de cauză, pentru că l-am căutat mereu și am încercat, oriunde am lucrat, să-l asigur. Am făcut cu nervii – știu, sună urât, dar mi s-a întâmplat – când unii ”deștepți” mi-au cerut să fac un lucru împotriva convingerilor mele, a lucrurilor reale pe care le știam. Și atunci mi-am făcut meseria corect, vertical și ECHILIBRAT, chiar dacă alții au dat alt sens vorbelor și informațiilor pe care le-am trimis. Dar ce au făcut azi cei de la Realitatea TV e penibil. Au pornit de la declarația unui protoiereu din Focșani, locul unde a fost ucis un preot, care spunea că E POSIBIL ca atacatorul să fi fost un sectant. Ce a urmat? Pe burtieră a apărut scris, fără ghilimele sau citarea  sursei, că ucigașul ESTE un sectant. Deci, Realitatea era sigură, deși omul care a susținut asta a spus clar că e o bănuială. Jenant, doar de dragul audienței…

În plus, de unde știau asta?

2. După una rece, acum una caldă – mă refer la o realizare a presei. Devenită reper pentru 99,99% dintre jurnaliști – de multe ori mi s-a întâmplat să propun o știre și să-mi fie refuzată inițial, dar acceptată după ce a apărut ulterior acolo – agenția Mediafax a făcut un reportaj extraordinar despre drama unei familii. Șase copii care își așteaptă înca mama, ucisă în fața lor într-un accident. JOS PĂLĂRIA!

3. Am urmărit din când în când războiul pe aurul de la Roșia Montană. Nu țin partea nimănui. Știu că oamenii trebuie să trăiască, dar și să respecte natura. Mai știu vorba cântecului: ”Munții noștri aur poartă/ noi cerșim din poartă-n poartă”. Dar mai știu că următorul clip m-a emoționat terbil. A fost realizat de niște români deștepți, iar mie îmi plac la nebunie românii deștepți. Iar Maia Morgenstern e genială!

[tube] http://www.youtube.com/watch?v=22O9J8PRK-Y [/tube]

 

 

Ediție de TVSteadicam în Primăria Oradea

După nebunia frumoasă cu relatări în direct din nu mai puțin de opt locuri din duminica alegerilor, TVS a mai bifat o premieră: marți seara am transmis în direct, din Primăria Oradea, cu ajutorul unei steadicam, o… șmecherie de cameră care permite realizarea unor cadre fără tradiționalele trepidații date de aparatul pus pe umăr. E folosită mai ales de televiziunile centrale și… la nunți, mai nou. 🙂 Nu aparține postului, ci lui Șerban Carțiș, care a pus-o dezinteresat – adică fără bani – la dispoziția TVS.

Așa că la ”Ediția de seară”, unde Tavi Haragoș l-a avut ca invitat pe noul… vechi primar 🙂 , pe lângă imaginile standard din biroul edilului-șef, am avut parte de plimbările prin instituție și pe afară ale lui Robi, cameramanul bionic, înhămat la steady. 😀 Totul a plecat, via carul de emisie coordonat de Laci Takacs, spre studioul din Brâncoveanu, de unde, sper eu, a fost văzut în casele a mii de orădeni.

Am lăsat la final o fotografie parfum. 🙂 Nu e vorba de o schemă de dans în doi, 😉 ci de felul în care Robi și Șerban au reușit să dea cadrul de final al emisiunii, cu Primăria din exterior.

 

Ziua echipei din TVS

Cine a zis că e mai mare stresul pregătirii unui eveniment decât evenimentul în sine deștept om era! 🙂 Sau, mă rog, știa clar despre ce vorbește. Adevărul afirmației l-am redescoperit – pentru a câta oară? – în săptămânile dinaintea alegerilor, MAI ALES în ultima săptămână și DEFINITIV în duminica alegerilor. Agitația pregătirilor, cu adunat de informații, realizat de grafică, stabilit program de filmare în județ, reglat detalii tehnice, ne-a ”dăruit” mai mult stres decât ziua de 10 iunie în sine. Care, vorba Simonei, editorul nostru de voce, a trecut de parcă nici nu ar fi fost. Asta pentru că nici măcar nu am apucat să simţim cum trece, la cât a fost de alergat şi de muncit!

A fost o zi lungă, în care Știrile TVS au transmis din 6 locuri – BEJ, redacția din Brâncoveanu, Salonta, Beiuș, Aleșd și Marghita. Au fost opt echipe de teren – reporterii și cameramanii din redacție și de la producție Florina, Bogdan, Laura, Malina, Alexandra, Claudiu, Robi, Radu, Ticu, Cornel, Gabi, Tibi, Darius, Jozsi, care au transmis tot ce s-a întâmplat în ziua alegerilor. Au fost patru monteuri – Emil, Cipri, Zoli, Gabi – cu știri montate la foc automat, dar și cu greșeli de genul ”candidat la CJ Bihor, membru USL” în dreptul unui individ bronzat din greu dintr-o suburbie a unei comune. 😉 Au fost două echipe la regia de emisie – Cipri, Florina, Coxo, Dan, Vicki, Tavi, Călin, Nick -, a fost Sorin de la grafică – mulțumiri pentru grafica super!

Au fost producătorii executivi Adi Ciucuriță și Șerban, au fost două prezentatoare – Yvette și Lore, un realizator de emisiuni – Tavi, a fost Simona, editorul de voce și omul bun la toate în redacție. Au fost cinci jurnale şi o dezbatere cu transmisiuni în direct de la câştigători şi învinşi. Au fost colegii de la RCS-RDS, care ne-au ajutat cu tot ce le-am cerut.

A fost, mai ales, Gogu – omul fără care NIMIC nu se mișcă din punct de vedere tehnic în TVS.

Mâna asta de oameni a făcut o televiziune locală să semene cu una naţională, dedicată NUMAI bihorenilor. De aceea, merită un mare MULŢUMESC!

Eu cu cine votez?

La întrebarea asta – pusă, știu, știu, 😀 de cetățeanul turmentat al lui Caragiale – avem fiecare un răspuns. Știrile TVS n-o să vă dea unul până duminică, la ora 21, că nu ne lasă CNA-ul și legea electorală. În schimb, echipa din Brâncoveanu 14, mică, dar extrem de aspră și energică, va monitoriza cum – repet CUM, nu cu cine – votează bihorenii.

Avem 5 jurnale de știri pe 10 iunie, duminică: la 9, 12, 15, 18 și 21. Transmitem din cinci orașe din județ (Oradea, Salonta, Beiuș, Aleșd, Marghita) LIVE, chestie care nu s-a mai făcut NICIODATĂ în televiziunea locală, cel puțin în Bihor – mă interesez să văd dacă nu cumva e o premieră națională. Avem 7 echipe, monitorizăm tot și vom fi imparțiali, așa cum statistica CNA confirmă că am fost și pe parcursul campaniei – aviz criticilor care ne înjură fără probe, doar că așa vor mușchii lor.

După ora 21, transmitem în direct, de la sediile a trei partide, declarațiile candidaților la Primăria Oradea și la șefia Consiliului Județean Bihor – e o altă PREMIERĂ. Va veni apoi rândul lui Tavi Haragoș să discute, cu invitații lui, despre ziua alegerilor.

Treaba nu se termină aici. Două echipe vor continua întreaga noapte să urmărească numărătoarea voturilor, iar dimineața vom fi primii care vom anunța rezultatul alegerilor.

[tube] http://www.youtube.com/watch?v=kJOcbtd2ZXs [/tube]

O facem în primul rând din respect pentru cei care se uită la noi. Și, recunosc, o facem pentru că vrem să demonstrăm că sîntem buni. Așa știm noi să facem: chiar dacă ne credem tari și mari 😉 , e nevoie să o și demonstrăm. O dată de două ori, de 100 de ori. De câte ori e cazul!

P.S. Pentru promo, mulțumiri maxime lui Bogdan Băcilă și lui Sorin Mezea! Iar pentru suportul tehnic, plecăciuni băieților de la RCS și în fața lui Gogu, omul fără care NIMIC tehnic nu se poate. 😀

Munchen, ich liebe dich!

Când am văzut, prin LCD-ul aparatului foto, această imagine, mi-am adus aminte de filmele americane din anii ’80 sau ’90, când personajul principal – polițist, detectiv sau ceva secret agent ori chiar din high-class-ul occidental – parca mașina pe o stradă plină de magazine – nu aprozare sau ABC-uri -, ca să se întâlnească cu o sursă. 😉

Apropo, o fi vechi Mercedesul din imagine, dar e extrem de scump din câte mi s-a spus, și probabil că aparține unui milionar. Asta pentru că l-am fotografiat pe strada milionarilor din Munchen, Maximilianstrasse. Și pentru că e o zonă a celor cu mulți bani, clădirile sunt pe măsură, magazinele sunt numa’ și numa’ dă firmă. 🙂 În plus, astfel de ”vechituri” auto sînt însoțite de ”herghelii” de Porsche (plin, plin, plin de ele), Ferrari ori Bentley.

Mi-ar plăcea să trăiesc ca un milionar, alături de Neia mea, de ce să nu recunosc, dar nu doar pentru asta mi-am declarat admirația pentru capitala Bavariei. Când ajungi în Munchen, simți că ai aterizat într-o lume în care disciplina și stilul ”geometric” al nemților se îmbină cu – închipuiți-vă așa ceva! – căldura urmașilor teutonilor. Da, da, în Germania oamenii sînt mai umani decât arată Mannschaftul care mă enerva la campionatele mondiale și europene de fotbal. Știu să zâmbească, te tratează cu atenție și se comportă de parcă tu nu ai veni din estul întunecat și ei din vestul plin de lumină. Adică nu fac diferențe de clase… sau cel puțin asta am apucat eu să observ în cele două zile superbe petrecute în orașul lui Bayern.

Apropo de finalista Ligii Campionilor de anul ăsta, am trei fotografii cu dedicație pentru Gogu, tehnicul de la TVS cu care împart admirația pentru Munchen.

Noi am fost vizitatori de week-end prin Munchen. Am ajuns seara târziu în oraș – recunosc, din cauză că nu am știut să număr mai mult de 110 pe vitezometru. 😉 Ne-a preluat apoi Aspi și treburile s-au schimbat pe a doua parte a traseului. Cu ajutorul unui taximetrist, am ajuns și la hotel – unul atât de plăcut și de primitor, încât am adormit cu toții în scurt timp, în saltelele moi din camere.

Ziua întâi a început cu o constatare normală: în Germania trenurile vin la fix. Nicun minut întârziere. Așa că sosirea în zona Primăriei la ora scrisă pe toate indicatoarele e o chestiune evidentă. Cum cobori pe peron si urci cu scara rulantă – unde stai pe dreapta, dacă nu te grăbești, ca să nu-i blochezi pe alții care au o fugă de dat – nimerești direct într-un magazin de vreo câteva ori mai mare decât ”Crișul” nostru orădean. Nemții știu să își bage sub nas lucruri de care ai nevoie sau pe care nu ai cum să te abții să nu le cumperi.

Câțiva pași și ieși în marea de turiști din fața Rathaus-ului munchenez. Auzi limbi de pe toate continentele, vezi toate mărcile de aparate foto și, dacă e mai dimineață, așa, ai șanse să ratezi priviri tulburi… de la bere, evident. 🙂 În schimb, toată lumea are un tic: stă cu capul pe spate, minute în șir, privind spre partea superioară a clădirii primăriei, unde la anumite ore dansează niște figurine.

Nu-i de stat prea mult în fața Primăriei, nu de alta, dar Munchenul are multe de arătat. Am luat-o la pas, să-i admirăm – eu, Neia mea și Aspi – oferta. Și am avut ce vedea, simte, mânca și… testa! Dar, despre toate astea – vorba teaserului de la știri 😉 – într-o postare care stă deja să vină.

Un mic indiciu doar: