Semne de vreme bună

Care ai zis că nu vine primăvara? M-a contrazis cineva după postarea cu schimbarea anotimpului? Revin cu detalii, ca și corespondenții TV când au mai pus mâna pe informații dintr-o anchetă. 🙂

Am dovezile în curtea casei părintești a doamnei mele. Și am folosit tehnologia modernă a LG-ului meu Optimus G 😉 ca să le traduc în pixeli – dovezile – și să le prezint, ca să nu mai existe comentarii.

Deci:

ghiocei1

ghiocei2ghiocei3ghiocei4ghiocei5

Ucraina şi corespondenţii speciali

În primele zile ale violenţelor din Ucraina mi-am pus o întrebare: unde sînt corespondenţii televiziunilor româneşti care să transmită, în direct sau nu, de la Kiev? Ştiţi, băieţii şi fetele care au în paşapoarte vize de Israel, ţări arabe, Afganistan, în general ţări unde se întâmplă ceva dur.

Mă aşteptam să-l văd pe Adelin Petrişor, Cătălin Radu Tănase sau Laurenţiu Rădulescu făcând stand-up-uri din Piaţa Independenţei, de pe Maidan. Voiam să văd jurnale pline de imagini nepreluate de la Russia Today – chiar dacă mie îmi place postul Moscovei – şi de informaţii luate direct de la sursă de echipele televiziunilor româneşti, nu de la France Press sau Reuters.

Nu de alta, dar era vorba de o nebunie periculoasă chiar lângă România şi ne privea direct ce se întâmplă la nord de noi. Adică, trimiţi corespondenţi la mii de kilometri distanţă de casă şi nu trimiţi la Kiev? Dăh…

bp8

foto: Boston Globe

În schimb, am văzut agitaţie doar la Realitatea TV, care avea echipă sub gloanţe, şi la TVR, care şi-a trimis corespondentul de la Moscova, Liviu Iurea, să relateze din Kiev. Asta de pe urmă nu prea am înţeles-o – repet, eu îl vedeam acolo pe Adelin-Petrişor -, dar mă gândesc că au vrut un specialist în probleme din spaţiul ex-sovietic, în locul unui om care respiră evenimente speciale.

Celelalte posturi s-au mulţumit cu imagini de pe agenţi sau de streamuri live de internet şi să ia legătura cu jurnalişti români din Ucraina sau trimişi acolo de diverse publicaţii.

Pe 21, parcă, Digi24 şi-a trimis oameni acolo, cu Laurenţiu Rădulescu corespondent special.

Celelalte televiziuni, generaliste sau de ştiri, nimic. Evident, erau mai interesante bălăcăreala politică din ţară şi divorţul dintre Slav şi Drăguşanu. Economic, se justifica să trimiţi un om la fiecare sediu de partid din Bucureşti ori în faţa Guvernului şi Preşedinţiei, nu? Sau să faci emisiuni despre înşelat şi despre ce s-a întâmplat la Paris, de Anul Nou…

Spre comparaţie, în jurnalul minuscul al RTL, de la 19:45, corespondentul special al nemţilor a avut mereu trei intrări, iar în zilele de foc, 12 din cele 15 minute ale ştirilor erau ocupate NUMAI de baia de sânge din Ucraina. Plus că aveau două echipe la Kiev. Iar Vitali Klitschko le vorbea în germană. 🙂

Am decis: vine primăvara!

Cel puțin pe blog. După o iarnă care numai iarnă nu a fost, cu vreo 2-3 zile de ninsoare și cu „un ger cutremurător” de -5, -6 grade , nu mai aștept până la venirea oficială a anotimpului reîntoarcerii la viață a naturii și decretez cu câteva zile mai devreme că E PRIMĂVARĂ! 🙂

primavara

Ce rost mai avea să aștept până pe 1 martie? Am verificat prognoza meteo și, în afară de câteva ploi în zilele rămase din  februarie, nu am motive să mă tem că baba Dochia își va face de cap ca pisi prin cluburi. Așa că am îmbrăcat blogul în haine proaspete și încep un nou anotimp.

E a șaptea primăvară aici, pe blog, și vor mai urma multe altele. Cu condiția să fim cu toții sănătoși, fericiți și cu buzunarele pline. 😉 Și vom fi! Că așa e normal!

P.S. Vestea asta vine numai bine, printre scandalurile politice din țară și războiul civil din Ucraina. 🙁

Măsuri de protecţie la cumpărături

Vlad, cel mai fain nepot din lume 😉 , mi-a dat o idee despre cum vom merge la cumpărături în cazul în care se vor băga reduceri majore prin magazine. Ca să nu avem probleme în busculadele create, e bine să avem în dotare una bucată cască de motociclist. 😀

A și încercat un model nepretențios – negru, de plastic – dar numai bun în cazul în care ești atacat prin surprindere de vreun bătrân sau o tanti în căutarea unei tăvi ori bormașini cu 30% mai ieftine.

Vlad cu casca februarie 2014

Astfel „blindat” te poți arunca în grămadă cu capul înainte și ai toate șansele să pui mâna primul pe o tigaie sau un mixer la reducere.

În rest, dacă Vlad vrea să fie motociclist, foarte bine. Dar, nu se compară motociclismul cu Angry Bird. Asta ca să știm cum să treaba cu prioritățile în viață la vârsta de 8 ani. 😉

Fraierul și amenda de parcare

Ideea e simplă.

Am abonament de parcare, valabil în toată Oradea. Că așa a decis onor administrația locală. Brusc, fără să consulte pe cineva, din 1 decembrie 2013, a înlocuit vechiul abonament de staționare pe o stradă, cu cel pentru tot orașul. Deși, în afară de centru și Rogerius, nu prea dau prin alte cartiere. Dar, fie! Am plătit 60 de lei, în loc de 40. Că-s un bun plătitor.

Pentru banii ăștia pot parca numai în locurile marcate cu alb. Pe cele galbene, făcute să fie ocupate timp de două ore, nu. Fie! Că-s un bun cetățean.

Dar când toate locurile de parcare CU ALB din centrul orașului sînt ocupate, ce pot să fac? Pentru cine nu știe, astfel de locuri în centrul Oradei sînt doar în parcarea de pe malul Crișului Repede, cea din spatele statuii lui Eminescu. În rest, galbene. Că, cică, să aibă loc toată lumea și să nu-și lase mârlanii de șoferi mașinile cu orele prin buricul târgului. Revin la întrebare: ce să fac când nu am loc de parcare? Mă uit la ceas, nu pot să întârzii la muncă, așa că parchez pe galben. Așa e, sînt un șmecher nesimțit, cu Eos, deci dublu șmecher nesimțit, care își lasă automobilul fix în parcarea din fața Pasajului Vulturul Negru. Pfuuu, triplu!

Sper să scap de amendă. Că nu blochez pe nimeni. Nu scap! O găsesc pe parbriz. Mă duc să mă lămuresc, la serviciul parcări.

– Plătesc abonament de parcare, nu beneficiez de serviciul pentru care am plătit și tot eu sînt amendat. Legal, o merit, că am parcat unde nu trebuie. Dar moral?

Doamna de dincolo de tejghea mă privește calmă – a mai văzut Che Guevara în viață – și mă îndrumă spre șeful ei. Refuz. N-are rost, m-ar fi trimis înapoi să plătesc amenda și n-am timp de pierdut pe banii mei.

– Bun. Și eu unde să parchez dacă nu există loc?

– E o hotărâre de Consiliu Local, care instituie locurile galbene de parcare ca să încurajeze oamenii să folosească transportul în comun.

I-am zis doamnă? Mă scuzați!

– Acum vă bateți joc de mine? Câți dintre domnii consilieri locali folosesc transportul în comun? Câți? Măcar să dea un exemplu omului de rând, care își plătește taxele și dările, care tace și execută tot ce decid mințile luminate (sesizați ironia)?

– …

Adică, primesc o ridicare din umeri. Așa că plătesc. Că-s un fraier. Salut sec, îi întorc spatele tejghelei și plec decis să mă schimb. Că m-am săturat să fiu cetățeanul model, care plătește un abonament de parcare și e amendat pentru parcare ilegală. Asta în timp ce alții, cu mașini personale sau de firmă parcate chiar lângă mine, FĂRĂ TICHET DE PARCARE (nici măcar de ăla pentru locuri albe), au fost lăsați în pace. Că-s descurcăreți, probabil!

Repet: am parcat ilegal și meritam amenda. Dar cei care nu mi-au pus la dispoziție serviciul pentru care am plătit de ce nu sînt sancționați? Dar cei care au greșit ca mine, de ce nu sînt sancționați? Nu sînt adeptul decesului caprei vecinului, dar știu că orice faptă trebuie măsurată cu aceeași unitate.

Așa ne trebuie dacă ne plătim conștiincioși taxe și abonamente. Pentru ce și de ce? Că sîntem fraieri, de aia!

Afacerea „Gunoierii”

Am auzit că te poți îmbogăți din gunoi. Poți deveni milionar și, în unele cazuri, chiar membru în Parlament. 🙂 Dar în cazul de față nu se pune în discuție înmulțirea banilor din conturi, cel mult de adunarea unor banale bancnote în buzunare. Dar… bune și alea, atât timp cât asigură o masă caldă pe zi și un deț la un birt soios, de cartier, unde omu’ poate înjura printre norii de fum de țigară și privi cu oareșce gânduri indecente la dorsalul plin de grăsime al barmăniței.

Acțiunea se petrece în buricul Oradei, unde niște bărbați îmbrăcați în veste verzi ori portocalii, cu niște gaci de un negru banal, gâdilă cu mătura mozaicul murdar și prost făcut într-o temerară acțiune de a-l curăța. Nimic deosebit la prima vedere.

gunoieri pasaj 3

Ba da.

„Bă, ai grije! Lasă-l pe domnu’ să treacă!” Exprimată pe un ton care nu admite comentarii, atenționarea îl determină pe unul dintre băieții cu mătura – ceilalți adoptă modelul „Dorel„, adică se uită și îl încurajează din priviri pe campionul muncii 🙂 -, așadar băiatul cu mătura se dă la o parte, lasă mucurile adunate să zăbovească lângă niște trepte și mă lasă să intru într-un local.

Așadar, băieții au bun simț, ceea ce e un punct roșu pentru ei, în contradicție cu petele negre, mari și unsuroase de pe uniforma, mâinile și fețele lor.

Observ, totuși, că imediat ce eu dispar din zona lor, nu-și continuă lucrul. Îl abandonează discret și, cu mișcări de prim-balerine, se fofilează spre un bar din apropiere, lăsând jegul adunat direct pe mozaic. Care, așa cum am mai zis-o, e murdar și prost făcut.

Doi dintre ei intră într-un bar, iar unul rămâne ca o santinelă afară, făcându-și de lucru cu niște mizerii imaginare. Zic imaginare pentru că eu nu le-am văzut, deși aveam la mine ochelarii și puteam face zoom în stilul Ochilă. Pentru că…vedere bună! 😉 M-am gândit că băieții vor să „lovească” o cafea, fie ea și îmbunătățită. N-au stat însă mult și s-au mutat, în aceeași formulă, la un fast-food din apropiere.

gunoieri pasaj 2gunoieri pasaj 1

 – Fii atent! Ăștia trec des pe aici. Au pe ei haine, cică, de gunoieri, dar vezi tu ceva înscrisuri cu RER sau altă firmă? Eu nu! Dau cu mătura pe aici, intră prin localuri și îi întreabă pe ospătari sau pe patroni dacă nu au gunoi de dus. Ăia cred că e vorba de firma de salubritate și le dau sacii cu gunoi. Dar ăștia cer 5 lei, nu mult, de la unii îi primesc – că nu e o sumă imensă, iau sacii și îi aruncă pe vreo stradă de pe aici. De la 6-7 baruri fac 30-35 de lei, cât de-o bere și un senviș pentru fiecare.

Mă uit la tipul de dincolo de tejghea, care, în timp ce îmi făcea senvișul cu șuncă, brânză și roșii uscate, mi-a explicat pe scurt cum stă treaba. Băieții au găsit modalitatea să facă rost de ceva bani. Nu mulți, că nu-i duce capul – sînt sigur, dar e un fel de țeapă pentru cei care acceptă oferta lor.

Până la urmă, tot adevărații gunoieri vor lua de pe străzi, din tomberoane ori din coșurile de gunoi, sacii pe care ăia „fake” îi abandonează. Iar cei de la baruri oricum le plătesc celor de la RER, așa că bancnota de 5 lei pe care o dau celor trei e fix pomană pentru cerșetori.

gunoieri pasaj 4

Pe de altă parte, știu că în pasaj sînt instalate camere. N-am auzit să se fi sesizat cineva, să-i ia la întrebări măcar pe „întreprinzători„. Așa cum nu am auzit să-i fi prins cineva pe cei care se bat dimineața prin pasaj – niște vajnici locuitori ai străzilor care se bombardau cu pietre prin grilajul trântit de un tip beat cui, așezat într-un scaun cu rotile -, ori pe cei care au spart vitrine ori chiar o bucată de mozaic care acoperea scurgerea din stânga, cum intri în pasaj.

Greu de văzut toate astea, nu-i așa, Big Brother? Nu mai bine îi amendezi pe cei care își plătesc abonament de parcare, dar sînt obligați – din cauza lipsei locurilor – să parcheze în zonele marcate cu galben? Dar despre asta, în postarea următoare.

Youtube, deci exist: Oradea şi accidentul de avion

Nu vorbesc aici de tragedia din Apuseni, ci accidentul din iunie 2005, când lângă pista aeroportului din Oradea se prăbuşea un avion de mici dimensiuni. Instructorul, care era şi proprietarul maşinăriei, şi elevul lui au avut noroc cu carul şi nu au păţit nimic. Căzuseră după ce motorul li se oprise la aterizare. În schimb, avionul – destul de scump – a ars în întregime.

Aşadar, cei doi au ieşit din avion pe propriile picioare şi n-a fost nevoie de comandament de urgenţă, de intervenţie SMURD sau Romatsa ori de triangulaţii ale STS-ului. Nici măcar localnicii nu au ştiut ce şi cum până la ştirile de seară, când deja se lăsase tăcerea peste câmpul deranjat doar de un ARO galben şi de o mână de jurnalişti.

Mi-am amintit de acest accident după nenorocirea produsă în Apuseni şi am căutat în arhiva subsemnatului. Am găsit nişte imagini de atunci.

[tube] http://www.youtube.com/watch?v=cwHF20W3lpY [/tube]

Accidentul se întâmplase duminica şi, dacă nu mă înşel, a apucat prima parte a jurnalelor de ştiri. Doar o singură zi. Din fericire!

Din câte îmi amintesc eu, a fost unul dintre cele două incidente aviatice grave petrecute în Oradea. Al doilea a fost ieşirea de pe pistă a avionului lui Ion Ţiriac, care a stat ani la rând, „parcat” lângă gardul aeroportului. S-a petrecut în 2009, când fiul lui Ţiriac venea la Balc, la vânătoare.