Concurs de fotografie „Economie și turism – Promovează Bihorul”

afis-concurs-promovare Bihor

Lume, lume! Dacă tot ne-au transformat rețelele de socializare pe toți în fotografi – indiferent că ne imortalizăm mâțele din bătătură ori hoverii în fața unei clădiri, ape, fântâni ori sticle cu… suc – am putea face un lucru și mai fain. Adică să ne promovăm județul natal cu ajutorul aparatului de fotografiat.

N-ar fi bai dacă ați folosi și lentila telefonului mobil, mai ales că producătorii se laudă că puteți face instantanee tot mai profi cu aparatul conceput inițial pentru convorbiri. 😉

Așa că ai mei amici de la Agenția de Management al Destinației vă invită la un concurs de fotografie dedicat promovării județului Bihor ca destinație turistică, prin intermediul imaginilor. Competiția e gratuită și e destinată mai ales elevilor de liceu din județ, dar nu numai, în sensul că pot participa și cei cu bacul luat. 🙂

Întrecerea e pe ramură, de fapt pe ramuri:
– Obiectiv turistic din Bihor;
– Peisaj turistic din Bihor;
– Oameni din turism care m-au impresionat;
– Activități turistice.

Sunt două etape

Prima, care se va încheia la finalul lunii octombrie, este rezervată înscrierii fotografiilor pe următoarea pagină de internet: http://www.amdbihor.ro/evenimente/concurs-foto-economie-si-turism-promoveaza-bihorul/. Tot aici pot fi accesate și formularul de înscriere si regulamentul.

În etapa a doua, între 1 și 15 noiembrie 2016, fotografiile intrate în concurs vor putea fi votate online. Câștigătorii vor fi premiați în cadrul unui eveniment organizat pe 23 noiembrie, la Universitatea din Oradea.

Concursul de fotografie „Economie și turism – Promovează Bihorul” este organizat de Departamentul de Economie al Facultății de Științe Economice din cadrul Universității din Oradea, Agenția de Management al Destinației Bihor și Consiliul Județean Bihor.

Așadar, să se audă declanșatoarele! 🙂

Mărul din curtea casei din sat

marul-din-curtea-casei-din-sat-2

Toată ziua m-am învârtit pe lângă el. Ba împingeam roaba ca să adun frunzele de prin curte, ba îmi făceam treabă pe la maşină, ba dădeam ture la dulapul cu scule ca să îmi iau „chestii” pentru instalarea unei cădiţe de duş.

De fiecare dată i-am aruncat un ochi, ba chiar doi 🙂 şi i-am promis în gând: „Azi nu scapi!

Adevărul e că l-am urmărit încă din primăvară, când s-a împodobit ca un mire ce stă să meargă după nevastă. Tare nealcoş arăta în albul şi rozul cu care se prezenta în faţa celor care intrau în curtea casei din sat. Îl frezase şi aranjase de cu toamnă un bătrân din zonă, master of în astfel de… designuri. De fapt, îl cam chelise şi la început îmi cam făceam probleme că omului îi alunecaseră cam mult foarfeca şi fierăstrăul.

Lunile care au urmat mi-au dovedit că m-am înşelat. În vară şi-a prezentat o „coamă” verde, de punkist, 🙂 moment în care am început să-mi dau seama că master of ştia bine ce ştia.

marul-din-curtea-casei-din-sat-5 marul-din-curtea-casei-din-sat-6

Pe la început de toamnă lucrurile erau clare: avea să fie poate cel mai bun an al lui de până acum. Iar după ce şi-a luat căldura de la soarele de septembrie şi de la cel de octombrie şi a transformat-o în dulceaţă în interior şi într-un roşu de Photoshop la exterior, am hotărât: „Al meu eşti!

De fapt, nu doar al meu, ci şi al Neiei mele şi al lui buni. Noroc că vecinii care ne trec pragul nu se pot lăuda cu o dantură ideală; altfel ne mai tăiau din recoltă. 😉 Că doar tuturor ne făcea cu ochiul. Aşa că, de când dăduse în pârg, nu era weekend rural în care să îi refuzăm invitaţia.

Aşa am făcut şi sâmbăta asta. I-am dat târcoale întreaga zi. Cum ziceam, cu roaba, cu sculele, cu treburi la maşină. Asta până seara, când, cu toate treburile terminate, mi-am luat gospodăreşte scara, am proptit-o sub el şi am cules preţ de-o plasă bună. Vreo 3 kilograme.

De mere roşii, dulci şi faine. Din mărul din curtea casei din sat. 🙂

P.S. Din cele trei kilograme am mâncat vreo jumătate de kilogram în primele ore de după cules. Chiar şi când am scris postarea asta am mâncat un măr adus din sat. Evident, roşu, dulce şi fain. 🙂

Cu straița plină, la Pădurea Craiului

Țin minte, deși îmi puteam număra anii pe degetele de la o mână, că bunica mea încă mai folosea straița când avea ceva de luat din sat ori de dus mâncare la câmp, unde întorcea fânul ori îl aduna în „pulșori„. O agăța într-un cui de lângă sobă şi când treceam pe lângă ea nu putea să nu arunc un ochi spre varianta autohtonă şi  strămoşească a actualelor genţi. 🙂

Mă fascina bogăţia de culori – albastru, roşu, alb, negru, câte un verde pe ici pe colo, ba chiar şi ceva galben. Nu era una singură; cea din cui avea câteva surate, dar nu ştiam niciodată unde le punea maica şi nici când le schimba pe cuiul de lângă sobă.

Ştiu sigur însă că într-o vreme le consideram tare demodate – prostia adolescenţei, când credeam că doar ce aparţine timpului meu e mişto. Am crescut, m-am maturizat şi am redescoperit vechea traistă din satul bunicilor. Cuiul de lângă sob dispăruse, bunica s-a dus şi ea, dar de câte ori treceam prin sat îmi revenea în minte, din copilărie, traista din materialul ăla aspru, într-o mulţime de culori şi modele. Iar undeva, prin casă, pusă pe o masă, mai exista o traistă bătrână…

Mi-a plăcut enorm ideea de a numi un festival „Straiţă plină”. Folosirea numelui şi imaginii „genţii” autohtone e o chestie superdeşteaptă a organizatorilor şi sugerează exact ce şi-au propus: tradiţia locurilor, meşteşuguri, voie bună. 🙂

De aceea, când am discutat cu amicul Gabi Bonaciu despre implicarea în promovarea evenimentului – care anul ăsta, la a cincea ediţie la Roşia, se desfăşoară în cadrul Zilelor Pădurii Craiului – am zis Da! Cum ziceam, îmi place ideea, îmi place cum e gândit programul, iubesc tradiţiile – na, m-am maturizat şi eu. 😉

Aşadar, dragilor, pe cei dintre voi care gândesc ca mine vă invit să mergeţi la festivalul „Straiţă plină”. Veţi avea prilejul să mai faceţi o călătorie în copilărie ori, pentru cei mai tineri, să descoperiţi tradiţiile şi meşteşugurile din zona noastră.

afis-final_straita_plina_2016 afis_final_zpc_2016

Pe 8 şi 9 octombrie, adică sâmbătă şi duminica asta, vă vor da întâlnire gospodarii şi bunătăţile pe care le fac ca pe vremuri, meşteşugarii şi atelierele lor ori folkişti care nu ştiu ce e aia muzică pe calculator.

Se întâmplă la Roşia, între Râuri, la intrarea dinspre Beiuş – adică dinspre locul meu natal. 🙂 Sper numai să nu plouă! Că în rest e multă bună voie prin Pădurea Craiului. 🙂