Iată cum poţi face fericită o mireasă!

Bucuria sosirii clipei mult aşteptate, căsătoria religioasă, transformă orice femeie într-o mireasă cu chip de zână, cu vise împlinite şi cu dorinţa puternică de a reuşi în viaţa de cuplu pe care o va începe în curând. Multe dintre tinerele fete care se căsătoresc mărturisesc că senzaţia pe care o au în acele momente este aceea că totul le aparţine, că viitorul le surâde şi că nimic nu le poate distruge bucuria. Nunta însă trebuie să aparţină mai ales mireselor, care-şi visează momentul din copilărie chiar.

Pentru că este o clipă care ar trebui să fie perfectă, organizarea nunţii se realizează cu multă dedicaţie de catre toţi cei implicaţi în eveniment: părinţi, bunici, angajaţi profesionişti, rude, vecini etc. În fapt, planificarea căsătoriei în cele mai mici detalii, fără să fie omise nici unele, va spune la sfârşit dacă totul a decurs ireproşabil, dacă mirii au fost mulţumiţi, iar invitaţii s-au simţit minunat.

Metode magice de a face fericită orice mireasă

Acel moment mult visat de orice fată soseşte parcă cu repeziciune. Rochiţă albă, spumoasă şi plină de dantelă şi voal, diadema strălucitoare de prinţesă care-i învăluie părul mătăsos, condurii de Cenuşăreasă deghizată, accesoriile fine, toate trebuie să se îmbine senzaţional pentru ca mireasa să arate spectaculos, iar sentimentele pe care le încearcă cu acest prilej să rămână unice în întreaga sa existenţă.

În afară de detalii referitoare la decorarea bisericii, a restaurantului, de alegerea meniurilor sau a aranjamentelor florale, care trebuie să coincidă cu ceea ce îşi imaginează mireasa încă din copilărie, mai există câteva lucruri pe care şi le doreşte cu ardoare:

1. Luna de miere este momentul mult aşteptat, care continuă practic magia ceremoniei religioase şi a petrecerii de la restaurant, iar o mireasă care îşi doreşte cu siguranţă o vacanţă de vis pe plaje exotice accesează pagina de internet: https://www.karpaten.ro/oferte-vacante-sejururi/spania/ unde Karpaten oferă mirilor sejururi fabuloase pe tărâmurile Spaniei şi nu numai;

2. Tortul de nuntă nu trebuie considerat o prăjitură oarecare şi nici tratat cu simplitate, ci trebuie să aibă acel efect de ”wow” în faţa invitaţilor, să fie memorabil atât vizual, cât şi prin împletirea magică a ingredientelor naturale şi a aromelor seducătoare, fapt pentru care torturi de nuntă facute de Cristine sunt ideale pentru oricare mireasă dornică de senzaţional, de prospeţime şi de culoare;

3. Cadourile de nuntă nu îi sunt deloc indiferente miresei care abia aşteaptă să desfacă minunăţiile trimise de fiecare invitat în parte, ce doreşte să contribuie într-un fel sau altul la bunăstarea viitoare a mirilor. Pentru un cadou inspirat, ideal ar fi ca orice oaspete să dea o raita pe rafturile magazinului Lazyboy.ro, acolo de unde poate achizitiona produse, precum: fotolii de relaxare marca Lazyboy, perne cu puf confortabile, saltele sau alte accesorii pentru decorarea cu succes a locuinţei viitorilor miri;

4. O casă sau un apartament în care să înceapă viaţa în doi devine un deziderat care-i uneşte pe cei doi miri – cele mai interesante oferte le sunt puse la dispoziţie de Novuminvest.ro pe adresa web http://www.novuminvest.ro/ansamblu-rezidential- zona-lacul- morii/, care aduce cu sine oportunitatea mirilor de a achiziţiona locuinţa cu 0% comision;

5. O maşină perfectă pentru nevoile de cuplu ar fi un vis împlinit, mai ales că de obicei în viaţa acestora nu va întârzia să apară şi cel de-al treilea membru, bebeluşul.

(Această postare este un advertorial)

(guest post) Sănătatea pe bucate

Niki Mihalcea sănătateaNiki Mihalcea

Niki este colegul meu de la Digi24 Oradea, unde realizează emisiunea „Divizia locală”. Are experienţă de 20 de ani în presa sportivă locală, în care e cel mai bun – opinia mea.

În general, scrie despre sport. Dar are idei interesante şi ştie multe şi din alte domenii: social, eveniment, sănătatea. Aşa că atunci când mi-a spus că a scris ALTceva, i-am oferit acest guest-post. E chiar interesant. Spor la citit!


Suntem şi trăim într-o ţară de orbi. Din simplul motiv că uneori nu vrem să vedem anumite lucruri sau poate privim acolo unde nu trebuie. Dăm din umeri şi ne prefacem că nu înţelegem, dar toate astea ne absolvă oare de vină? Ce mai contează, printre atâtea golănii?

În plină efervescenţă Balena albastră, jocul pare să aibă concurenţă serioasă: Joaca de-a Dumnezeu – made in Ministerul Sănătăţii.

Sub sloganul „scapă cine poate”, programele naţionale oncologice sunt mai ceva ca ruleta rusească. A dracului, Doamne iartă-mă, dar parcă toate au legătură cu mama Rusie. Însă ei sunt mulţi şi noi puţini, iar ai noştri senatori vor să bage spaimă în toţi. Spaima de-a mai trăi, spaima de-a mai avea o şansă. Cum la ce şansă? La viaţă!

Mânaţi parcă dupăprospectele medicamentelor, cu indicaţii şi contraindicaţii, mai-marii responsabili cu sănătatea în România vor să decidă în continuare cine se încadrează pentru tratamente şi cine nu.

Am păţit-o chiar eu, în urmă cu şapte ani, în familie. După 38 de ani de muncă, cu toate plăţile sociale la zi, tata a fost diagnosticat cu cancer pulmonar în faza a patra. Statul a decis, prin comisia de medici, că NU merită să primească tratamentul adecvat. Boala avansată, ireversibilă, bla, bla. Cu alte cuvinte, bani aruncaţi pe geam. Serios? Dar în cei 38 de ani de muncă omul nu a dat ceva la stat?! Atât a meritat? A fost nevoie de pile şi intervenţii pentru un final cu două citostatice şi un Dumnezeu să-l ierte!

Greşelile trecutului se repetă, însă

Din păcate, în aceeaşi situaţie se află acum bolnavii de hepatită C. Cei care au fost trecuţi de pe Interferon pe Interferon Free. Au crezut la debutul programului că l-au prins pe Dumnezeu de picior. Un tratament mai bun şi cu mai puţine reacţii adverse.

Dar minunea nu a ţinut mult. Tratamentul s-a oprit brusc. Motivele? Licitaţia unei noi liste de medicamente şi reevaluarea celor care se încadrează pentru tratament. Şi cum în România politica pasului mărunt – sau mai bine spus a bătutului pe loc – este lege, ce mai contează o lună sau două fără tratament? Adică o nouă alegere: cine şi cât mai trăieşte.

O fi corect, nu o fi corect, nu ştiu. Cred însă cu tărie că oricine merită o a doua şansă şi ea este dată de Cel de Sus. Nicidecum de cei de aici, de jos. Această joacă, de-a dreptul periculoasă, dar numai pentru cei care au intrat fără voia lor în ea, s-ar putea încheia într-o bună zi cu un nou Big Bang.

Avem aşadar toate motivele să încheiem cu o glumă pentru că la a face haz de necaz suntem campioni. Şi dacă tot am pomenit de „Balena albastră”, se putea să nu fie una legată de acest joc? – „Vând 49 de stagii efectuate, mai aveţi doar unul singur de îndeplinit…”

P.S.: Cât despre epidemia de rujeolă şi lipsa vaccinului – Dumnezeu cu mila! – că, vorba aia, iar ne-a prins nepregătiţi.

Laura Bretan şi muzica bună „asediază” Cetatea din Oradea

UPDATE: Organizatorii evenimentului City Opera 2017 anunță o campanie de reduceri pentru biletele de la concertul din 5 mai 2017, din Cetatea Oradea. Cei care cumpară bilete în perioada 14-17 aprilie vor primi o reducere de 10%, indiferent de categoria locului ales. Reducerea este valabilă doar în cazul biletelor cumpărate online de pe site-ul eventim.ro.
Biletele la concertul City Opera 2017 pot fi cumpărate din această săptămână și de la casa de bilete a Filarmonicii din Oradea, de luni până vineri, între orele 11 și 17.


Nu neg că sînt pasionat de muzică. Adică, să ne înţelegem: nu cânt – sînt un afon total, lipsit complet de corzi vocale capabile să scoată sunete plăcute auzului. Dar ASCULT muzică. Pfaiii, da’ ştii cum o ascult? Ca un profesionist. 😀

În adolescenţă colecţionam casete audio. Dacă îmi plăcea vreo piesă, eu luam albumul. Eram convins că pe lângă melodia pe care o auzisem la radio ori la TV, voi mai descoperi şi altele faine pe album. De cele mai multe ori chestia asta mi s-a confirmat.

Ascultam orice. Puştan fiind, mă orientam mai mult spre dance. Dar era şi Michael Jackson, Depeche Mode, Bryan Adams ori Nirvana, Guns’n’Roses sau Offspring. Na, eram polivalent. 😉

Am crescut – normal 😀 – şi gusturile au cunoscut o schimbare

N-am uitat de bunţi-bunţi de altădată, dar am introdus în playlist şi alte genuri. Printre ele şi opera. Pe care am descoperit-o datorită discurilor de vinil ale lui Marius, un pasionat de operă, în apartamentul căruia eu şi fratelo am stat în chirie câţiva ani.

Nu sunt un connaiseur, un fin ascultător al acestui tip de muzică, dar sînt arii care mă fac să mă opresc din goana zilnică şi să mă liniştesc, ascultându-le. Nu voi da exemple, risc să mă fac de ruşine confundându-le autorii ori pocindu-le numele.

În schimb, vă spun pe cine aş asculta cu atenţie: pe Laura Bretan, puştoaica de a câştigat „Românii au talent” şi finalistă la „America’s got talent”. Am urmărit-o la show-ul de la ProTV: senzaţională voce, incredibilă parcă pentru vârsta ei. N-are cum să nu te impresioneze.

Iar dacă gândiţi la fel ca mine, să ştiţi că o puteţi vedea pe copila-minune a muzicii de operă chiar la Oradea. Şi asta pentru că Laura Bretan este invitata evenimentului City Opera, programat la început de mai în cetatea din oraş.

Detalii despre concert

Fosta mea colegă Florina Fofiu mi-a trimis nişte detalii despre concertul din fortăreaţa orădeană. Dacă şi sper că sînteţi interesaţi, iată-le:

– concertul va avea loc vineri, 5 mai 2017, ora 20:30, în curtea Cetăţii Oradea

– este vorba despre un concert de operă şi musical în aer liber

– vor concerta Laura Bretan, Diana Oros, Hector Lopez şi Geani Brad

– soliştii, alături de corul și Orchestra PROART sub bagheta dirijorului Ovidiu Niculaș, vor interpreta fragmente din operele lui Mozart, Verdi, Puccini, fragmente din musical-uri celebre, dar și muzica de film (apreciez asta 🙂 )

– biletele costă între 30 şi 120 de lei (în funcţie de locul ales) şi se vând prin reţeaua Eventim: online si la partenerii Germanos, Diverta, Orange, precum şi la casieria Filarmonicii din Oradea. Acum este în curs de semnare un parteneriat cu Teatrul „Regina Maria” pentru a vinde bilete şi la casieria teatrului

– sunt disponibile aproximativ 1500 de bilete

Mie-mi place ce ni se pregăteşte şi unde ni se pregăteşte. Ce ziceţi? Veniţi în Cetate?

 

StarGift.ro este pregătit pentru cadourile de Paște cu zeci de tablouri personalizate

Perioada sărbătorilor de Paște se apropie cu pași repezi, iar StarGift a introdus în colecția sa noi variante de tablouri personalizate pe lângă cele câteva zeci deja existente în stoc. Fiindcă echipa StarGift dorește ca pe site-ul de cadouri să se găsească un cadou pentru oricine, tablourile personalizate sunt o variantă ideală pentru oferit membrilor familiei sau prietenilor vechi.

Având în vedere că Paștele, la fel ca sărbătoarea de Crăciun, se sărbătorește în general în familie, un tablou personalizat cu poze de familie este un cadou ideal pentru vizita la părinți din duminica Paștelui. Website-ul stargift.ro pune la dispoziția clienților săi o metodă facilă de personalizare a tablourilor, care poate fi realizată direct pe platforma oferită de magazinul online de cadouri în doar câteva minute.

Ce tablouri personalizate online pot fi achiziționate de la StarGift.ro?

Clienții StarGift au la dispoziție o varietate mare de tablouri personalizate cadou pe care le pot crea special pentru cei dragi prin elemente personale, precum poze, mesaje și numele persoanelor dragi.

Iată care sunt categoriile de tablouri personalizate online pe care clienții aflați în căutarea cadoului de Paște le pot găsi la StarGift:

  • Tablouri personalizate cu poze – ideale pentru colajele din fotografii cu întreaga familie pentru a fi oferite părinților, bunicilor sau fraților de Paște
  • Tablouri personalizate online cu Star of Fame – prin care clienții StarGift le pot mulțumi unei persoane speciale din viața lor dedicându-le câteva cuvinte și celebrul simbol al stelelor precum cele de pe Hollywood Walk of Fame
  • Tablouri personalizate cu poză și text – în care sunt îmbinate una sau mai multe poze ale persoanelor care vor primi acest cadou, împreună cu un text dedicat special lor
  • Tablouri cu poze în formă de simboluri – începând de la tablourile cu poze în formă de cifre, pentru aniversări speciale ale unor evenimente, până la cele tip colaj în formă de inimă
  • Tablouri personalizate online cu design special – acestea pot fi alese pentru a transmite o anumită idee, în funcție de persoana destinatară a acestui cadou de Paște. În principal, design-urile constau în combinații grafice și vizuale, care pot fi personalizate în funcție de preferințele clientului StarGift

Pentru fiecare dintre categoriile de tablouri personalizate online la StarGift de mai sus există mai multe tipuri de tablouri, pentru ca cel care caută un design anume să îl poată găsi pe cel care este cel mai potrivit pentru persoana pe care o are în minte.

StarGift.ro are o colecție impresionantă de tablouri personalizate ieftine și promite să mai adauge pe viitor noi și noi modele, care să devină un cadou plin de emoție, ce poate fi achiziționat cu un buget moderat, pentru cei dragi.

(Această postare este un advertorial)

Foc şi fum peste Ţara Binşului. Şi nu numai acolo

Arde la propriu. Nu toată, e drept, ci hectare întregi de câmpuri şi dealuri.

Dacă ajungi în apropiere de Beiuş, oriunde te uiţi vezi fuioare de fum. De parcă ne-ar ataca turcii şi ne-am decis să aplicăm străbuna tactică a pârjolirii câmpurilor în faţa inamicului.

Ieri, duminica, ardeau dealurile de lângă Bulz şi Dumbrăviţa de Codru.Fumul se înălţa chiar şi dintr-o zonă ce părea împădurită. Focul cuprinsese şi nişte zone dinspre Finiş, undeva lângă Crişul Negru, iar rotocoalele de fum se vedeau de la kilometri depărtare.

Această prezentare necesită JavaScript.

De fapt, localnicii au dat foc vegetaţiei uscate

Nu o fac doar în zona mea de baştină – acolo am fost ieri şi am văzut imaginile descrise mai sus. Folosirea focului pentru curăţarea rapidă a locurilor care apoi, bănuiesc, vor fi arate şi semănate, e o metodă folosită peste tot în ţară. Nu ştiu în alte ţări cum e, dar am mai văzut câmpuri arzând prin România noastră.

Ştiu că e legal. Până la un punct. Adică tre’ să ai avize şi să iei măsuri să nu se întindă focul peste tot. Dar nu cred că toţi cei care aruncă chibritul pe miriştea uscată respectă aceste reguli. Tind să cred că puţini, din moment ce în această perioadă cele mai multe intervenţii ale pompierilor sunt pentru stingerea focurilor de pe câmpuri.

Aseară am şi văzut, aproape de Hidişel, două maşini de pompieri care goneau la o astfel de intervenţie.

Plus că nişte flăcări de pe Dealul Bitiilor se vedeau încă de la ieşirea din Pocola – iar asta se întâmpla pe la 8 seara, oră la care mă îndoiesc că mai vezi ce şi cum pe câmpuri şi nu prea poţi ţine sub control focul.

Acum nu zic că toţi cei care dau foc câmpurilor o fac fără să ţină cont de reglementările normale şi legale. Dar mulţi merg pe principiul „las’ că mie nu mi se întâmplă şi ştiu io ce trebuie făcut”. De obicei, sînt cei care dispar imediat ce focul a scăpat de sub control.

Run, Robi, run!

Robi transmisie LIVE TEXT Cupa României baschet cameraman

Are vreo şase nume pe contul de Facebook, dar pentru mine rămâne, simplu, Robi. 🙂

Dacă mă întreabă cineva de Robi, al meu coleg cameraman din TV*, îmi amintesc întotdeauna cum l-am cunoscut.

Acum vreo 13-14 ani, pe când domnia mea nu ştia ce înseamnă acela birou şi îşi petrecea ziua ca reporter mai mult pe teren 😉 , am nimerit la o filmare pe undeva, prin centrul Oradei. Eram cu Ede Ardelean, un alt cameraman cu care m-am înţeles excelent, şi când ne era lumea mai dragă în faţa camerei noastre s-a băgat un personaj. Un tip mai mic de statură, cu părul vâlvoi, 😀 ce avea în mână o cameră cu inscripţia TVS. Concurenţa de pe atunci, carevasăzică. 😉

M-am enervat, clar, şi am vrut să-i zic ceva mai „duios” celui care ne stricase cadrul. N-am apucat, pentru că Ede l-a ocolit pe îndrăzneţ, făcându-şi loc să-şi ia imaginile.

Personajul” nu a comentat nimic şi… şi-a continuat treaba.

Mi-am dat seama că era calm, se mişca iute, căuta cele mai bune imagini. Poate de aceea, când s-a mutat la Transilvania TV și Ede a plecat spre țări mai primitoare și mai bogate, am făcut echipă cu tipul mai mic de statură. 🙂 Cu Robi, adică.

Ne-am înțeles din  prima pe teren

Cine a muncit ori încă o mai face prin presa audio-vizuală știe cât de important e să existe înțelegere între reporter și cameraman. Să comunice de multe ori din priviri, să știe cam ce vrea unul de la celălalt, să nu aibă nevoie de mai mult de câteva propoziții pentru a stabili ce au de făcut. Să nu piardă timp, să vină când trebuie; să nu invoce diverse motive ca să nu facă un lucru sau altul.

Așa ajunsesem eu cu Robi încă de la primele filmări. Au fost multe; nici eu, nici el nu ne amintim decât o mică parte din ele. De cele mai multe ori râdem când le povestim, pentru că ne-am obișnuit să găsim partea faină a lucrurilor, indiferent de situație. Pe cele care ne-au întristat ori ne-au pus pe gânduri cred că le-am lăsat, voit, la o parte.

Am fost la accidente, inundaţii, incendii, razii, anchete, procese, proteste. Pfuuu, unde nu am fost!…

Am căutat prin arhiva mea de fost reporter și am găsit două filmări la care am adunat ceva frig în oase împreună cu Robi. Știu, nu se potrivesc cu primăvara de afară, dar, culmea, de ambele ne-am adus aminte deodată, la o discuție recentă. Sigur, am râs. 🙂

Priviți-le! Nu prea aveam de ce să ne veselim, dar vă spuneam că un om de teren ia întotdeauna partea zâmbitoare a vieții.

N-am fost doar buni colegi, ci și amici și, mai apoi, buni prieteni

Ne știam unul altuia problemele, povesteam despre tot felul de lucruri; ne-am fost alături la bine și la rău – şi nu spun vorbe mari. I-am cunoscut familia foarte faină pe care o are, pe Ramona și pe cei doi copii ai lor (vă pup, dragilor!).

Am mâncat bogracs pe malul Someșului, la cabana lui de la Doda Pilii. Dar am băut și bere, și tequilla, și vin, și… mda… în barurile din pasaj ori de pe Alecsandri. L-am prins chiar dansând pe masă într-un club. 😀 L-am văzut râzând, dar l-am văzut şi cu lacrimi în ochi. Şi băieţii plâng câteodată…

Când eram producător la TVS și mai apoi producător de stație la Digi24 am încercat să menținem legătura pe care o creasem în anii de teren. N-a fost deloc ușor. De fapt, era tare greu când echipa se rupsese: fostul reporter devenise un șoarece de birou 🙁 , iar cameramanul preluase alți reporteri, pe care acum îi învăța meserie.

Dar mai găseam timp să vorbim.

De ce am pus toate verbele la trecut?

Pentru că Robi, la fel ca mulți oameni buni din TV*, a decis să pună punct și să plece în altă parte. Mai rămâne o lună pe baricade și apoi închide un capitol. Unul de vreo 20 şi ceva de ani în televiziune.

Prima dată nu l-am crezut când mi-a spus. Apoi mi-a explicat şi am înţeles.

Recunosc că îmi pare rău că pleacă. I-am şi spus-o. Nu mi-l puteam închipui făcând altceva decât să filmeze. El e Robi, cel care cu părul lui cărunt şi vâlvoi, cu pantalonii lui largi, rămâne pentru mine unul dintre cei mai buni cameramani cu care am lucrat (alături de Cristi Ştefănuţ şi Ede Ardelean).

Dar, așa cum mi-a zis și el, sînt sigur că a cântărit bine și a luat decizia cea mai bună pentru el. Și, așa cum am/ a făcut mereu, va lua din experiența asta din televiziune doar ce e bun. Și va merge mai departe doar privind înainte.

De aceea i-am și zis „Run, Robi, Run!” Asta ca să sune a mesaj pozitiv, gen Forrest Gump, nicidecum a „Du-te, Dică, du-te!” 🙂 Plus că, la fel ca şi personajul lui Tom Hanks, s-a pus pe alergat. Şi nu se opreşte. Încă. 😉

Recunosc: pierd un coleg, dar păstrez un prieten.

* Când mă refer la TV, mă refer la domeniu, nu la o televiziune anume. Asta ca să nu fiu acuzat că vorbesc de bine/ de rău un post sau altul.