(guest post) Sănătatea pe bucate

Niki Mihalcea sănătateaNiki Mihalcea

Niki este colegul meu de la Digi24 Oradea, unde realizează emisiunea „Divizia locală”. Are experienţă de 20 de ani în presa sportivă locală, în care e cel mai bun – opinia mea.

În general, scrie despre sport. Dar are idei interesante şi ştie multe şi din alte domenii: social, eveniment, sănătatea. Aşa că atunci când mi-a spus că a scris ALTceva, i-am oferit acest guest-post. E chiar interesant. Spor la citit!


Suntem şi trăim într-o ţară de orbi. Din simplul motiv că uneori nu vrem să vedem anumite lucruri sau poate privim acolo unde nu trebuie. Dăm din umeri şi ne prefacem că nu înţelegem, dar toate astea ne absolvă oare de vină? Ce mai contează, printre atâtea golănii?

În plină efervescenţă Balena albastră, jocul pare să aibă concurenţă serioasă: Joaca de-a Dumnezeu – made in Ministerul Sănătăţii.

Sub sloganul „scapă cine poate”, programele naţionale oncologice sunt mai ceva ca ruleta rusească. A dracului, Doamne iartă-mă, dar parcă toate au legătură cu mama Rusie. Însă ei sunt mulţi şi noi puţini, iar ai noştri senatori vor să bage spaimă în toţi. Spaima de-a mai trăi, spaima de-a mai avea o şansă. Cum la ce şansă? La viaţă!

Mânaţi parcă dupăprospectele medicamentelor, cu indicaţii şi contraindicaţii, mai-marii responsabili cu sănătatea în România vor să decidă în continuare cine se încadrează pentru tratamente şi cine nu.

Am păţit-o chiar eu, în urmă cu şapte ani, în familie. După 38 de ani de muncă, cu toate plăţile sociale la zi, tata a fost diagnosticat cu cancer pulmonar în faza a patra. Statul a decis, prin comisia de medici, că NU merită să primească tratamentul adecvat. Boala avansată, ireversibilă, bla, bla. Cu alte cuvinte, bani aruncaţi pe geam. Serios? Dar în cei 38 de ani de muncă omul nu a dat ceva la stat?! Atât a meritat? A fost nevoie de pile şi intervenţii pentru un final cu două citostatice şi un Dumnezeu să-l ierte!

Greşelile trecutului se repetă, însă

Din păcate, în aceeaşi situaţie se află acum bolnavii de hepatită C. Cei care au fost trecuţi de pe Interferon pe Interferon Free. Au crezut la debutul programului că l-au prins pe Dumnezeu de picior. Un tratament mai bun şi cu mai puţine reacţii adverse.

Dar minunea nu a ţinut mult. Tratamentul s-a oprit brusc. Motivele? Licitaţia unei noi liste de medicamente şi reevaluarea celor care se încadrează pentru tratament. Şi cum în România politica pasului mărunt – sau mai bine spus a bătutului pe loc – este lege, ce mai contează o lună sau două fără tratament? Adică o nouă alegere: cine şi cât mai trăieşte.

O fi corect, nu o fi corect, nu ştiu. Cred însă cu tărie că oricine merită o a doua şansă şi ea este dată de Cel de Sus. Nicidecum de cei de aici, de jos. Această joacă, de-a dreptul periculoasă, dar numai pentru cei care au intrat fără voia lor în ea, s-ar putea încheia într-o bună zi cu un nou Big Bang.

Avem aşadar toate motivele să încheiem cu o glumă pentru că la a face haz de necaz suntem campioni. Şi dacă tot am pomenit de „Balena albastră”, se putea să nu fie una legată de acest joc? – „Vând 49 de stagii efectuate, mai aveţi doar unul singur de îndeplinit…”

P.S.: Cât despre epidemia de rujeolă şi lipsa vaccinului – Dumnezeu cu mila! – că, vorba aia, iar ne-a prins nepregătiţi.