Operaţiunea „Barba”

Dacă e să ies în evidență, o fac cu chestii realizate prin propriul efort, prin felul meu de a fi, prin caracter și prin munca mea. Niciodată nu-mi doresc să mă diferenţiez prin felul în care arăt sau cum mă îmbrăc.

Deși, recunosc, și chestiile astea de imagine contează. Să nu ne ascundem după deget – trăim ani de împliniri mărețe, în care judecăm și sîntem judecați după înfăţişare. 🙂

Creatorul a fost îngăduitor atunci când m-a trimis în misiune în lumea asta. Ca pe orice vlăstar de gen masculin, nu m-a lăsat să fiu mai urât decât ăla mic și negru care stăpânește underworld-u’, 🙂 și mi-a dat câteva calități incontestabile: inteligența dedicată scopurilor mărețe, gen scrisul pe blog 😀 , încăpățânarea, țandăra sărită și gura mare (astea două merg mână în mână) și capacitatea de a ajunge la un nivel înalt. Mai precis, la 1,90 m, suficient să ajung la lucruri la care alții nu prea au cum să le atingă. Alea așezate pe rafturile de sus. 😀

De câteva zile, cunoscuții au o dilemă legată de look-ul subsemnatului. Nu, nu am mușchii lui domn’ guvernator Terminator și nici nu am băgat bere la greu ca să hrănesc burta de bărbat la 40 de ani. În schimb…

– Hmmm, ți-ai lăsat barbă…. 🙁 🙂 😀 Ce-ți veni?

Mda, e vorba despre o adevărată enigmă.

Una care e musai să fie explicată ca să nu intrăm direct în a doua criză mondială din ultimii 10 ani.

– Sincer, aşa mi-a venit. Nu e niciun motiv mai altfel.

N-a crezut nimeni explicaţia asta simplă. Pentru că… exact, e prea simplă. 🙂 Orice gest, orice vorbă, orice schimbare e interpretabilă. Tre’ să aibă neapărat în spate un plan ascuns, în care sînt implicaţi dacă nu reptilienii, măcar masonii sau guvernul din umbră al planetei.

Unii mi-au zis că 100% am vrut să fiu în ton cu moda – pot să râd? 😀 Alţii că postesc – de parcă a posti înseamnă abţinere de la aparatul de bărbierit, nu de la altceva. Erau unii care căutau semnele unei boli – mă simt perfect sănătos. 😀

Cea mai faină reacţie după ce m-a văzut bărbos a avut-o Vlad, nepotu-meu.

– Tu ai barbă, dar io, uite, am păr pe cap. 😀 😀 😀

Sincer, chiar am vrut să văd cum e cu barbă. Niciun alt motiv ascuns. Nici măcar nu am vrut să ies în acest fel în evidenţă. Ziceam şi la început – cred că o pot face şi altfel. Şi nici acum nu-s convins că e ok sau nu să port o astfel de podoabă (? 🙂 ) facială. Brunet fiind, s-ar putea să fiu trecut în categoria celor care cred că în Rai îi aşteaptă munţii de pilaf. 😀

Dar măcar am văzut cum e să fii ficior bărbos. Mai rămân puţin aşa, după care apelez la vechiul prieten cu lamă. Caz rezolvat! 🙂

Toamnă, struguri şi must

E toamnă, pică frunza… Mai precis, frunzele, că poetul nu le-a văzut pe toate. N-avea cum. 😉

Cad chiar şi frunzele din vii – natural, nu? Acolo unde strugurii s-au copt – majoritatea – şi e musai să fie culeşi. Ceea ce am şi făcut sâmbăta trecută. Nu de alta, dar am prins o minunăţie de zi de toamnă şi era păcat să o irosesc cu altceva.

Aşa că am luat scara în spinare am proptit-o sub via din curtea casei din satul doamnei mele. Eram greu de depistat chiar şi pentru soarele de octombrie – de-a dreptul inofensiv, de altfel – care cu greu îşi putea trimite razele printre ciorchinii mari şi deşi. (Îmi place formularea asta – că tot vorbeam de poet la început de postare. 🙂 )

CLICK PE FOTO PENTRU MAI MULTE POZE

Până spre seară am tot cules struguri

Nu că erau aşa de mulţi, dar am tăiat cu atenţie ciorchinii, să nu risipesc bogăţie de gust şi must pe cimentul curţii. Am reuşit – chestie de talent 😉 – chiar dacă a durat mai mult decât de obicei.

Au urmat procedurile tradiţionale preparării mustului, printre care şi chinezeasca etapă a îndepărtării boabelor de pe ciorchini. Noroc cu o tanti din vecini, mult mai răbdătoare în probe dintr’astea, de maraton de răbdare. 🙂

N-a ieşit o cantitate industrială de lichid dulce şi îmbietor. Dar a fost suficient să mă declar mulţumit după o juma’ de zi de muncă la cules de struguri. Şi tot suficient să asigure un tranzit intestinal mulţumitor 😉 în perioada în care îl consumăm.

Plus că e natural, fără chimicale. La must mă refer. 😀

În viaţă trebuie să facem ceea ce ne dă o stare de bine!

Atunci când suntem mici, visăm la momentul în care vom deveni adulţi, neînţelegând de ce părinţii mai au şi zile în care sunt îngânduraţi, ce îi macină sau de ce nu vor să se joace cu noi. Odată cu trecerea timpului, încep să apară şi responsabilităţile, totul plecând, timid, de la a merge la grădiniţă, apoi la şcoală, la liceu şi facultate, până când trebuie să ne găsim un loc de muncă şi să facem primul credit la bancă şi să ne cumpărăm o casă în care să locuim. Însă, dincolo de toate acestea, există lucruri care, dacă alegem să le facem, ne vor însenina viaţa, dându-i un sens cât mai frumos.

O carieră care porneşte de la un hobby te poate face fericit

Astăzi, părinţii şi societatea, în general, au tendinţa clară de a impune, aproape, ce carieră să îşi aleagă copilul. În viaţă însă, acest lucru nu este recomandat de psihologi. Aceştia spun că susţinerea necondiţionată a celui care ajunge la vârsta la care se poate şi doreşte să se angajeze este un lucru foarte bun, sfaturile “de viaţă” şi implicarea în acest moment important din viata copilului constituind acea plasă de siguranţă şi imboldul de care un adolescent are nevoie. Însă, părinţii care insistă că aşa cum spun ei este cel mai bine pentru copil greşesc, fără să realizeze repercusiunile pe care această abordare foarte stresantă le poate avea, pe viitor.

De exemplu, dacă tu îţi doreşti ca fiul tău să devină medic, însă uiţi cât de pasionat este de muzică şi cât de mult îşi doreşte să poată avea o cariera în acest domeniu, şi îl presezi să intre la Facultatea de Medicină şi să facă, efectiv, ceea ce tu visezi, în locul lui, pentru el, te vei trezi cu un adult care are mari şanse să eşueze în carieră, să fie nemulţumit de sine, să facă totul regretând că nu a devenit DJ. Cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să ai o discuţie serioasă cu acesta, să vezi ce gândeşte el şi cum îl poţi ajuta să îşi îndeplinească visul. Nu ar refuza un mixer pentru DJ, cu care să exerseze mai mult, despre care poţi afla detalii AICI, pe site-ul magazinului online SoundCreation.ro, aşa că arată-i că îl susţii şi că îţi doreşti doar ce e mai bine pentru el.

Să te simţi bine în pielea ta nu este un moft

Deşi societatea “prescrie” un anumit tipar al corpului considerat perfect, să nu uităm că nu toţi oamenii sunt la fel şi că nu toţi avem acelaşi stil de viaţă. Bineînţeles, să araţi bine, din punct de vedere fizic, te va ajuta foarte mult în viaţă, iar timpul alocat sportului regulat te va menţine sănătos, însă cel mai bine este ca acest lucru să pornească din convingerea noastră că ne va ajuta, şi nu din ceea ce ne dictează alţii. Ce poate fi mai frumos decât să te simţi împăcat cu felul în care arăţi? Acest lucru este posibil, dacă începi schimbarea chiar de azi.

Frumuseţea fizică a femeilor nu se opreşte, automat, în jurul vârstei de 30-40 de ani, după o naştere sau două, fiecare femeie fiind responsabilă pentru corpul său şi întretinerea lui. Un abdomen cu vergeturi şi o piele nu atât de fermă ca înainte de naştere, de exemplu, se poate rezolva foarte uşor, cu ajutorul abdominoplastiei. Pe DrSorinParasca.ro afli toate detaliile despre beneficiile aduse de abdominoplastie.

Acordă-ţi puţin timp, în fiecare zi

Nu lăsa nicio zi să treacă fără ca tu să fii împăcat cu propria persoană. Există studii care arată că, petrecând 10-20 de minute pe zi cu propria persoană, reflectând la tot ceea ce îţi doreşti să faci şi te-ar face mai fericit, te ajută să combaţi stresul, să fii mai sănătos, să gândeşti pozitiv şi să atragi doar lucruri bune în viaţa ta.

(ACEASTĂ POSTARE ESTE UN ADVERTORIAL)

Comisarul în blugi

– Nu mi-a plăcut niciodată stilul cazon. Nu e pe felul meu de-a fi. Acum am păr de două duşuri, dar când am intrat în Poliţie purtam părul strâns în coadă la spate. Şi acum, doar mă vedeţi, nu port uniformă, ci haina asta de blugi. Nu că nu mi-ar place uniforma – ferească Dumnezeu! – doar am făcut şcoala de ofiţeri. Dar parcă mă face să mă simt… încorsetat. 🙂 Am fost mereu liber în gândire şi am acţionat ca atare.

Omul din faţa noastră, a jurnaliştilor, vorbeşte atât de natural şi de liber că nu-ţi vine să-l întrerupi. Nu recită fraze învăţate pe de rost şi are chestii faine de povestit. Şi le spune fără floricele şi fără să derapeze în limbajul de lemn. Rara avis!

E genul de poliţist…

…care ştie cu ce se mănâncă meseria, nu o tratatează ca pe un simplu mers la serviciu şi are tone de situaţii altfel prin care a trecut.  Iar dacă ar povesti doar o parte din ele, ar trebui cam multe cafele şi pachete de ţigări (pentru cei care practică „sportul” ăsta, că eu m-am lăsat de ani buni 🙂 ).

Apuc să stau de vorbă cu el coborând scările şi trecând prin curtea Poliţiei de Frontieră Oradea. Timpul e scurt, dar schimbăm câteva idei. Îl întreb şi de trecerea de la munca de Poliţie la cea în televiziune – i-am urmărit emisiunile de la Realitatea TV şi, mai nou, TVR. Doar am făcut şi eu o dată ceva asemănător. 😉

– A fost una naturală, a venit prompt răspunsul, însoţit de relatarea unei întâmplări pe care nu o voi dezvălui aici. 🙂

Înainte să ne despărţim, nu uit întrebarea la care sînt mereu curios să aflu răspunsul: „Nu vi-e dor de teren?”

– Cum să nu? Dar mai ţin legătura cu foştii mei colegi şi mai povestim.

Plus că-şi face singur materialele pentru emisiuni. 🙂 Le puteţi vedea aici. A venit la Oradea să le ofere tinerilor poliţişti din experienţa lui.

E comisarul-şef în rezervă Dan Antonescu, fostul şef al Serviciului Omoruri din Poliţia Capitalei. Un poliţist de la care ai ce auzi şi învăţa. Comisarul în blugi.

foto: tvr.ro

P.S.1 Nu mi-am făcut o fotografie cu comisarul-şef Antonescu pentru că mi se pare o dorinţă mai… adolescentină. Nu pot spune că nu regret. 🙂

P.S.2 Scriind despre comisarul Antonescu, mi-am amintit de un alt poliţist pe care l-am cunoscut şi l-am apreciat. Şi de la care am învăţat multe, chiar dacă nu i-am spus asta niciodată. E vorba despre colonelul Iulian Cistelecan – Iulică, aşa cum îi ziceau prietenii -, judiciarist nemaipomenit şi fost şef la Crimă Organizată Oradea. 15 ani au trecut de când s-a dus…

Petrecere la birou: 4 hint-uri pentru a organiza un party MEMORABIL

Conduci o afacere şi vrei să îţi destinzi angajaţii prin intermediul unui party de zile mari? Eşti responsabil cu organizarea petrecerii de anul acesta la firma unde lucrezi? Vrei să afli mai multe lucruri despre cum se planifică un eveniment corporate? Pentru fiecare dintre cazuri vei găsi răspunsurile în acest articol.

Iată câteva trucuri care te vor ajuta să organizezi un office party DEMENŢIAL:

1. Nu uita de curăţenie

Organizarea unei petreceri la birou este, pe lângă ocazia perfectă de a-ţi cunoaşte mai bine colegii, un moment prielnic pentru a face curăţenie. Mai mult decât atât, dacă îţi doreşti ca evenimentul de care te ocupi să fie unul reuşit, este foarte important ca acesta să se desfăşoare într-un mediu curat şi într-un spaţiu cât mai liber cu putinţă. Tocmai din aceste motive, ar trebui nu doar să apelezi la ajutorul unei firme de curăţenie, dar şi să arunci documentele inutile, întrucât acestea ocupă cel mai mult loc într-un birou. În acest sens, dă click pe A4office.ro şi uşurează-ţi munca folosind un distrugător de documente şi CD-uri, care poate funcţiona chiar şi 24 de ore încontinuu. Fără doar şi poate, dacă vei elibera biroul şi îl vei igieniza, acesta va deveni, imediat, locaţia perfectă pentru un party de neuitat.

2. Mâncarea şi băutura

În mod evident, de la o petrecere, fie ea organizată la birou, nu pot lipsi mâncarea şi băutura. Dacă în ceea ce priveşte băutura nu există, neapărat, restricţii, referitor la mâncare ar fi de preferat să optezi pentru gustări, aperitiv şi desert. Pe lângă faptul că mâncarea gătită este nepotrivită în acest context, aceste preparate pot degaja un miros deranjant, care ar ruina ideea de petrecere corporate. Astfel, poţi comanda de la restaurantul preferat al colegilor sau angajaţilor tăi platouri cu aperitive cu care sigur nu vei da greş. Iar pentru că dulciurile vor fi, fără îndoială, punctul de atracţie, comandă de la Armonia, o cofetărie online din Bucureşti, cele mai delicioase şi aspectuoase prăjituri. În acest mod, nu doar că vei rezolva rapid această sarcină, dar vei reuşi să îi încânţi pe toti cei care vor fi prezenţi la petrecere.

3. Decoraţiunile

La acest capitol, dacă vei da frâu liber imaginaţiei, vei putea transforma atmosfera sobră a biroului într-una festiva. Ce trebuie să faci? Achiziţionează baloane, tuburi cu confetti, pălării colorate cu mesaje haioase inscripţionate, fluiere pentru petrecere şi chiar măşti şi vei observa că întregul decor se va schimba complet în momentul în care le veţi folosi. De altfel, poţi opta pentru amenajarea unui candy-bar, pentru a oferi spaţiului de lucru o notă de divertisment, dar şi să închiriezi un photobooth, pentru ca cele mai haioase momente să fie imortalizate. Cu certitudine, dacă vei pune aceste trucuri în practică, vei reuşi să îi impresionezi pe ceilalţi, dar şi să îi ajuţi să se destindă şi să se distreze.

4. Muzica şi dansul

Muzica reprezintă un aspect pe care nu îl poţi neglija, dacă îţi doreşti să organizezi cea mai reuşită petrecere la birou. Ideal ar fi să angajezi un DJ sau un band care să cânte live, însă având în vedere faptul ca spaţiul şi, probabil, bugetul nu îţi vor permite să faci acest lucru, asigură-te că, cel puţin, sistemul de sonorizare va fi unul de calitate. În plus, pentru ca toţi participanţii să se simtă în largul lor, ar fi de preferat să creezi un playlist cât mai variat, care să cuprindă toate genurile muzicale. Mai poţi apela la un truc inedit în acest sens: dacă unul dintre colegii/angajaţii tăi are voce şi îi place să cânte, profită de acest lucru şi roagă-l să întreţină atmosfera, măcar pentru câteva minute.

Aşadar, acestea sunt cele patru aspecte pe care trebuie, neapărat, să le ai în vedere, dacă îţi doreşti ca petrecerea pe care o organizezi la birou să fie una reuşită.

(ACEASTĂ POSTARE ESTE UN ADVERTORIAL)

Bizonii de Piaţa Unirii. Ăia ultracentrali

Lucrez într-o zonă ultracentrală din Oradea. Nu e un anunţ şi nici nu mă mândresc cu asta. Nu e meritul meu. Pur şi simplu e o constatare.

Nu mă invidiaţi. Am avantaje, dar şi dezavantaje. Unul dintre acestea din urmă e locul de parcare. Dacă prind unul pe străduţele din jur pot deschide o şampanie. De cele mai multe ori parchez la vreo 10 minute de mers pe jos de redacţie. Pe ceas.

Dar nu mă plâng. Prefer să fac nişte mişcare, decât să mă enervez dând ture ca să mă dau jos cu câteva sute de metri mai aproape de Vulturul Negru. Nu-s sfânt şi nici corectul pământului. E alegerea mea.

Alţii, în schimb, n-au treabă cu bunul simţ. Ei „e” bizonii…

…care urăsc sau ignoră regulile de circulaţie sau de convieţuire. Îşi lasă maşina în parcarea de zeci de milioane de euro numită Piaţa Unirii. Da, aia în care Primăria a băgat o avere, din bani europeni, iar noi, locuitorii oraşului, tone de nervi, praf, înjurături şi, mai nou, de selfiuri sub care scriem „Ce faină e Oradea mea!”

În după-amiaza asta, un astfel de „jmeker” şi-a parcat maşina pe dalele puse de italieni şi acolo a lăsat-o câteva ore. Nu i-am blurat numărul. Să-l vadă poporu’!

Această prezentare necesită JavaScript.

foto: Adi Ciucuriţă

Mai nasol a fost că nimeni nu a reacţionat. Nu i-a lăsat nimeni un bileţel de „amor” pe parbriz, nu s-a îndemnat nimeni să sune la Poliţia Locală şi nici măcar echipajul de Poliţie care trecea prin zonă nu a catadicsit să oprească.

În Viena, par egzamplu, nu cred că ar fi îndrăznit unul să-şi lase maşina pe o pietonală. Îl aşteptau nişte amenzi de îl ustura dorsalu’ de la băieţii în uniformă care s-ar fi prezentat in zwei secunde şi drei mişcări lângă el.

Ştiu, omul s-ar putea justifica simplu: că lucrează în zonă, la amplasarea scenei, că stă doar azi, „câteva ore, amu'”, că… Şi nu e singurul care face astfel de „jmekerii„. Chestia e că şi eu şi alte sute de şoferi lucrăm în zona Pieţei Unirii şi niciunul nu parcăm cu atâta tupeu în buricul târgului.

„Pt k noi e fraeri”, nu?

P.S. O dedicaţie specială am şi pentru nesimţiţii care depăşesc coloane, care blochează drumuri în lucru, care claxonează pietonii aflaţi pe trece şi pentru cretinii care se cred regii şoselelor, dar sînt nişte bieţi bufoni în trafic.