Operaţiunea „Barba”

Dacă e să ies în evidență, o fac cu chestii realizate prin propriul efort, prin felul meu de a fi, prin caracter și prin munca mea. Niciodată nu-mi doresc să mă diferenţiez prin felul în care arăt sau cum mă îmbrăc.

Deși, recunosc, și chestiile astea de imagine contează. Să nu ne ascundem după deget – trăim ani de împliniri mărețe, în care judecăm și sîntem judecați după înfăţişare. 🙂

Creatorul a fost îngăduitor atunci când m-a trimis în misiune în lumea asta. Ca pe orice vlăstar de gen masculin, nu m-a lăsat să fiu mai urât decât ăla mic și negru care stăpânește underworld-u’, 🙂 și mi-a dat câteva calități incontestabile: inteligența dedicată scopurilor mărețe, gen scrisul pe blog 😀 , încăpățânarea, țandăra sărită și gura mare (astea două merg mână în mână) și capacitatea de a ajunge la un nivel înalt. Mai precis, la 1,90 m, suficient să ajung la lucruri la care alții nu prea au cum să le atingă. Alea așezate pe rafturile de sus. 😀

De câteva zile, cunoscuții au o dilemă legată de look-ul subsemnatului. Nu, nu am mușchii lui domn’ guvernator Terminator și nici nu am băgat bere la greu ca să hrănesc burta de bărbat la 40 de ani. În schimb…

– Hmmm, ți-ai lăsat barbă…. 🙁 🙂 😀 Ce-ți veni?

Mda, e vorba despre o adevărată enigmă.

Una care e musai să fie explicată ca să nu intrăm direct în a doua criză mondială din ultimii 10 ani.

– Sincer, aşa mi-a venit. Nu e niciun motiv mai altfel.

N-a crezut nimeni explicaţia asta simplă. Pentru că… exact, e prea simplă. 🙂 Orice gest, orice vorbă, orice schimbare e interpretabilă. Tre’ să aibă neapărat în spate un plan ascuns, în care sînt implicaţi dacă nu reptilienii, măcar masonii sau guvernul din umbră al planetei.

Unii mi-au zis că 100% am vrut să fiu în ton cu moda – pot să râd? 😀 Alţii că postesc – de parcă a posti înseamnă abţinere de la aparatul de bărbierit, nu de la altceva. Erau unii care căutau semnele unei boli – mă simt perfect sănătos. 😀

Cea mai faină reacţie după ce m-a văzut bărbos a avut-o Vlad, nepotu-meu.

– Tu ai barbă, dar io, uite, am păr pe cap. 😀 😀 😀

Sincer, chiar am vrut să văd cum e cu barbă. Niciun alt motiv ascuns. Nici măcar nu am vrut să ies în acest fel în evidenţă. Ziceam şi la început – cred că o pot face şi altfel. Şi nici acum nu-s convins că e ok sau nu să port o astfel de podoabă (? 🙂 ) facială. Brunet fiind, s-ar putea să fiu trecut în categoria celor care cred că în Rai îi aşteaptă munţii de pilaf. 😀

Dar măcar am văzut cum e să fii ficior bărbos. Mai rămân puţin aşa, după care apelez la vechiul prieten cu lamă. Caz rezolvat! 🙂

Comments

comments

Lasă un răspuns