Factura de încălzire care îţi dă fiori reci

  • Ochii i se măriră exact ca în desenele japoneze cu Sandy Bell. 🙂 Stătea cu privirea ţintă spre factura de încălzire pe care o ţinea în mână. Reciti încă o dată calculele şi o înjurătură îi scăpă printre dinţi. Una cât 1440 de lei, cât scria în josul foii. Şi asta pe o singură lună la un spaţiu comercial de 50 de metri pătraţi. Acolo unde, cu fix un an în urmă, cheltuielile ajungeau la vreo 800 şi ceva de lei.

Când a fost instalată noua centrală pe gaz a Oradei…

…se vorbea şi, mai ales, se spera că sumele-sperietoare de la întreţinere vor scădea la un nivel acceptabil pentru locatarii de la bloc. Mai ales că oraşul nu e deloc campion la salarii.

„Vor dispărea pierderile şi nu mai plătim ce nu consumăm”, ne încurajam ori de câte ori mai mulţi vecini ne întâlneam la asociaţie. Asta a fost iarna trecută, când au fost săptămâni la rând cu temperaturi atât de scăzute că ne-au plesnit boilerul şi robinetele din baia din sat. 🙁

În Oradea s-a ajuns ca pentru un apartament cu trei camere, dotat cu repartitoare, să vină o factură pe luna ianuarie – de fapt pe mai multe zile din decembrie 2016 + ianuarie 2017 – de peste 710 lei.

După primăvaro-iarna de acum, calculele erau super-optimiste.

Cum frigul a fost mai mult absent, iar de zăpadă nu am avut parte decât câteva zile, eram convinşi că pe lista de la asociaţie vor apărea sume de bun simţ. Adică suportabile pentru portofelele greu încercate de sărbători.

E adevărat că nu au fost întreruperi ca altădată. Plus, în unele perioade eram nevoiţi să stăm cu geamurile deschise, atât de cald era în apartamente.

Dar pe mulţi ne-au trecut fiori reci când ne-a venit nota de plată pentru confortul ăsta. S-a ajuns la facturi de peste 1000 de lei în multe cazuri, cu sute de lei peste costurile de anul trecut. Au fost situaţii – ca aceea relatată la început, cât se poate de reală – în care factura era cu 600 de lei mai mare.

Şi acasă, la un apartament de trei camere, factura a fost cam la acelaşi nivel ca anul trecut, chiar uşor peste. Asta deşi – repet – iarna a fost blândă.

Explicaţii?

Una absolut stupidă: contoarele s-au citit pe 40 de zile, din 13 decembrie 2017 până pe 22 ianuarie 2018. Nu înţeleg logica, dar probabil că ţine de perioada sărbătorilor şi de împărţirea resurselor umane. Dar chiar şi aşa, raportat la sumele primite, factura pe spaţiul comercial dat ca exemplu ar fi ajuns, pentru 30 de zile, la 1080 de lei, cu 200 de lei peste cea de anul trecut.

Pe acelaşi principiu idiot, puteau să le citească la sfârşi de iarnă. La sfârşit emiteau o factură nu de 1.400 de lei, ci de 1.400 de euro. Aşa, ca să poată plăti doar valutiştii şi IT-iştii.

La Termoficare nu s-a ţinut cont de nicio reclamaţie depusă de locatari. „Au ridicat din umeri. Au zis că ăsta e consumul şi nu au ce face” – îmi zice, resemnat, un şef de asociaţie, unde pe lista de cheltuieli apar frecvent sume de 800-1.000 de lei.

În traducere, „nu ne interesează, voi plătiţi cât vă cerem noi. Asta dacă nu vreţi să rămâneţi în frig ori să vă dăm în judecată!”

Totul într-un oraş în care venitul mediu – conform bihon.ro – era de puţin peste 2.000 de lei.

  • Există şi excepţii. La apartamentul de 3 camere, cu repartitoare, la care întreţinerea a fost în ianuarie 2017 de 710 lei, a ajuns acum la 575. Nu ştiu care e logica, jur.

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.