– Nu-mi place cu mult zahăr. De fapt, nu-mi place dulce. Nici ciocolata nu o mănânc. Ştiu că slăbeşte 😀 şi de aia nu îmi place. Dar atunci chiar aveam nevoie de zahăr. Pentru mâncarea de la şcoală. Ştii, noi primim o masă la şcoală. Şi atunci am primit ceva la care îmi trebuia cana…
Continue reading →
Ochii i se măriră exact ca în desenele japoneze cu Sandy Bell. 🙂 Stătea cu privirea ţintă spre factura de încălzire pe care o ţinea în mână. Reciti încă o dată calculele şi o înjurătură îi scăpă printre dinţi. Una cât 1440 de lei, cât scria în josul foii. Şi asta pe o singură lună…
Continue reading →Mi-a rămas întipărită în memoria discuţia cu Olivia Steer, pe atunci concitadină cu mine şi reporter la Bihoreanul. Era în luna lui august a lui 2001. Am chiulit din redacţie – Gabi Hizo, producătorul meu de la Antena 1 Oradea era singurul care ştia, fie vorba între noi 😉 – şi am stat la o…
Continue reading →E bine să ai orgoliu – mi-am spus întotdeauna. Să ştii ce vrei, să fii încrezător, puternic, să lupţi pentru ceea ce crezi şi pentru ceea ce vrei. Am pus mereu în faţă aceste calităţi, fără să ţin cont prea mult de faptul că, în fond, e vorba despre un defect. Pentru că a fi…
Continue reading →Primul bulgăre Mâinile mi-au îngheţat şi cu greu reuşesc să-mi mişc degetele. Lovesc palmele una de alta şi le vâr în buzunarele hăinocului cu blană care mă apără de frigul de afară. Din înaltul cerului cad fulgi uriaşi, cum n-am mai văzut parcă de-o viaţă. Cad atât de mulţi şi deşi, încât curtea, casele, ograda,…
Continue reading →Frigul pictase flori de gheaţă pe sticla ferestrei, dincolo de care se putea ghici albul zăpezii căzută peste noapte. A nins din belşug, iar de pe streaşina casei ţurţurii se încăpăţânau să iasă în evidenţă în faţa omătului gros de un lat de palmă. Nici măcar nu se crăpase de zi afară, când cei mici…
Continue reading →Omul priveşte pierdut, undeva, în jos. Din când în când, îşi duce mâna la faţă – e rănit la degete. Îşi pipăie încet o umflatură însângerată de lângă gură şi tresare uşor de durere. Are haina ruptă în câteva locuri, iar blugii plini de pământ stau mărturie unor căzături zdravene. – Mai bine îl lăsam…
Continue reading →Din când în când mai fac teren. Nu anchete, nu investigaţii, nici măcar nişte voxuri pe stradă – spaima oricărui reporter. 😀 Mai trec, în schimb, pe la câte o conferinţă de presă prin instituţiile pe care – a long time ago… – le aveam trecute pe lista de domenii. Mai ajung pe la Poliţia…
Continue reading →Toamna ştie să arate că este stăpână peste oraş. Stropii de ploaie cad într-o supărare, vorba unui amic, şi frigul muşcă din oamenii care aleargă, sub umbrele, printre bălţile de pe şosea. Copacii mai au nişte frunze rătăcite, dar şi pe acelea le lasă, cătrăniţi, să cadă peste maşini, trotuare, băltoace. Adăpostit sub o ieşitură…
Continue reading →Dacă e să ies în evidență, o fac cu chestii realizate prin propriul efort, prin felul meu de a fi, prin caracter și prin munca mea. Niciodată nu-mi doresc să mă diferenţiez prin felul în care arăt sau cum mă îmbrăc. Deși, recunosc, și chestiile astea de imagine contează. Să nu ne ascundem după deget…
Continue reading →