nu mor caii cand vor cainii

Avertismentul de mai sus e valabil pentru un copil razgaiat care confunda confruntarea de idei cu marlania. Atitudinea ta, amice, se numeste idiotenie. Imi pare rau, dar cultura, istetimea si bunul simt pe care credeam ca le are se opresc la mojiciile pe care le debiteaza fara sa se gandeasca.

Nu cedez in fata nesimtirii!

P.S. Scriu aici acest lucru pentru ca mi-e oarescum penibil sa mai discut fata in fata cu acest personaj care stie doar sa jigneasca. Pacat!

Concurs

Propun un concurs online de gasire a unui nou nume pentru Transilvania TV. Ca, daca tot e sa ne schimbam brandul, sa o facem… in grup. Premiul cel mare il dau eu: o sticla de apa minerala.

Bunoiu, iti convine? 😉

Dobrin, tata te-a iubit

In fotbal, tata a iubit doua echipe. Pe Dinamo si pe FC Arges. Nu a fost niciodata un „caine pana la moarte”, ci un admirator de moda veche al marii echipe din anii ’70-’80, din Stefan cel Mare. A tinut si cu FC Arges, pentru ca, militar fiind la Bascov, in anii ’70, sarea gardul unitatii si isi petrecea orele de permisie pe stadion, urmarindu-l pe Dobrin in meciurile de campionat.

Cand FC Arges a jucat cu Dinamo, tata nu a ezitat. A tinut cu argesenii, din cauza lui Dobrin. S-a bucurat alaturi de argeseni, din cauza lui Dobrin.

Tata a tinut cu Dobrin. Cred ca nu conta nici daca acesta ar fi jucat la Prabusirea Curatele. Tot cu Dobrin tinea. Si tata mi-a transmis si mie sentimentul acesta. De a tine cu Dobrin. Inainte de a-i sti pe jucatorii anilor ’85-’86, eu il stiam pe Dobrin. Din povestile tatei. Si asa vreau sa mi-l amintesc. Asa cum il stia tata. Drept cel mai bun fotbalist roman.

Si inca un lucru. Dobrin nu a imbatranit. Uitati-va la poza lui. Ce, vi se pare ca i s-au adaugat riduri pe fata? Aiurea. Dobrin nu se va schimba niciodata.

O karata monahala

Incredibil. Lectii de karate in sutana de la un sen-sei di Moldova, bre.

Audio si video, ca asa-i fensi. Uitati-va si cruciti-va. Lovituri letali, amenintari golanesti, filmari sub centuri la o asezare shaolinortodoxa. Toate aistea pe www.academiacatavencu.ro

Inca ceva

Ganea si-a pierdut cumpatul. Ganea a scos romanii in strada, inscriind un gol de calificare. Parca degeaba.

Cand salvezi 100 de vieti, dar ucizi un om, tot criminal te numesti. E drept, poate e exagerata comparatia asta. Dar ce nu e exagerat in fotbalul romanesc?

Au violat fotbalul

Chiar acum ma uit la meciul dintre Poli si Rapid si imi dau seama, pentru a cata oara, de ce fotbalul romanesc e absolut penibil. Termenul de „absolut” nu e folosit aiurea, indica exact ceea ce cred ca se intampla cu…. ceea ce unii numesc fotbal. Am vazut multe meciuri, am vazut multe incidente, chiar si bataile pe care „suporterii” idioti le provoaca. Dar nimic nu m-a socat mai mult decat gestul unui jucator pe care, personal, nu l-am apreciat niciodata. Nu stiu de ce o faceau altii. Vorbesc despre Ganea, jucatorul care se poate inscrie in galeria luptatorilor de K1 din fotbalul romanesc (vorbesc aici despre Alexa, Radoi si taticul lor – Bumbescu, monstrii sacri ai loviturii libere…in gura sau la picioare).

Incredibil ce se poate intampla in tara asta, in asa-zisul ei fotbal. Am ajuns mai rau ca in jungla. Ganea asta, am mai spus, nu l-am apreciat niciodata, deci nu am intelegere pentru el, l-a luat pur si simplu de gat pe tusier. Ca intr-o bomba de cartier, unde o sugativa jegoasa se duce la barman sa-l ia de gat pentru ca asta din urma vrea sa-l dea afara. Nu mai conteaza ce a semnalizat arbitrul, gestul lui Ganea e de o „neandertalitate” extrema. (de fapt, daca ma gandesc bine, omul de Neanderthal nu cred ca ar fi fost atat de violent, cel putin nu era atat de evoluat cum se pretind multi dintre fotbalistii nostri care cred ca Eliade e vreun sef de galerie.)

Am vazut in seara asta, sa notez, 26 august, minutul 72 al meciului Poli – Rapid, un exemplu despre cat de mult a decazut fotbalul in tara asta. Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns, dupa doar 5 minute, jucatorii mai ca nu se luau la bataie pe teren. Nu au inteles nimic din ce le-a demonstrat colegul lor.

Fotbalul romanesc e plin de idiotenii si idioti, de maestrii in arta scuipatului si injuraturilor, de batausi (vezi cazul Jiul), de agramati, de analfabeti (v-as jigni daca v-as oferi exemple, sunt atat de multe ca e imposibil sa nu le stie toata lumea).

La asa sefi de cluburi, la asa patroni, la asa suporteri, care il aplauda pe Ganea dupa ce asta abia ca l-a scapat din obiectiv pe tusier, asa fotbal. Si inca ceva: degeaba a jucat in Germania si Anglia, de Ganea nu s-a lipit nimic din civilizatia celor doua mari popoare. A preluat, asa arata, „hooligan”-ismul si violenta.

Nu zic ca nu o sa ma mai uit la meciurile din „liga lui Mitica” (ce mioritic suna!). O sa ma uit, pentru ca, prin marea de rahat a diviziei A, mai vad si diamante: Dorinel Munteanu, Ovidiu Ioan Sabau, Banel Nicolita (pe care – sincer – ii respect). Dar, de-acum inainte, o sa privesc mai mult football-ul englez, fotbalul adevarat. O sa privesc mai mult la sporturile asa-zis „neprofitabile”: tenis (imi amintesc acum serile pe care le petreceam in fata televizorului, ascultandu-l pe Cristian Topescu si, mai apoi, pe Cristian Tudor Popescu, comentand meciurile lui Lendl, Agassi, Sampras, Becker, Seles, Sanchez-Vicario si Federer sau Nalbadian), baschet sau handbal. Parca in aceste sporturi aerul e mai respirabil.

P.S. S-a terminat si meciul. Ganea e inconjurat de jandarmi. Ganea injura si are „brandu” incordat. Jandarmii nu zic nimic.

Go on Arsenal! We never walk alone, Liverpool! „Red devils” on top!

Salutare

Nu e o dorinta de a ma face cunoscut. Nu e o dorinta de a fi in rand cu lumea. E pur si simplu modul pe care l-am ales ca sa ma descarc. Vad multe, aud multe, ma ENERVEAZA multe. Asa ca…le spun aici. E bine? E rau? O sa vad…