Despre frumusete…

Imi amintesc o replica foarte reusita dintr-un film cu Nicholas Cage si Jessica Biel. Suna cam asa: „Un pictor italian definea frumusetea ca o suma a partilor care conlucreaza in asa fel incat nimic nu trebuie pus, luat sau modificat.”

Frumos spus si trebuie sa-i dau dreptate. Oricine, chiar si eu, a avut parte in viata de o persoana care poate fi astfel definita. Numai ca nu stim cum sa o pastram si atunci am pierdut-o. Ciudati mai sunt oamenii… si mult pot pierde din propria lor prostie sau neatentie…sau inconstienta.

TTV

Umbla vorba ca s-a decis noul nume al televiziunii Transilvania: TTV. Suna decent si, oricum, mai bine decat alte variante pe care le-am auzit.

TV on net

Datorita lui Alex, un tip destept de la IT – chiar e destept, pe bune -, TV Transilvania are site. Si primele care pot fi vazute sint stirile, creme de la creme in tv. Deocamdata site-ul e in constructie, dar va dau un pont: daca vreti sa-l accesati intrati pe adresa www.tvtransilvania.ro/index.php

O sa incercam ca, imediat ce sint difuzate on air, sa punem toate stirile pe site. Asa sintem primii din presa video locala care avem un astfel de site.

Nu m-am dus la vot

Un bun prieten ii urechea, e drept, in mod decent, pe cei care nu au mers la votare. Printre ei m-am numarat si eu. Chiar daca ideile lui sint corecte, i-am explicat de ce nu am facut-o. Pe scurt:

1. m-am saturat ca sa dau votul unor oameni si partide si sa ajunga la putere nu cei pe care ii voteaza electoratul, ci acei pe care ii vor aliantele de conjunctura, facute doar pentru ciolan. Stalin avea o vorba: nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile. Parafrazandu-l, pot zice: nu conteaza cine voteaza, ci cine cu cine face alianta.

2. m-am saturat ca, desi au inregistrat constant caderi in preferintele oamenilor, unele partide sa se laude cu cat de mult sint iubite de electorat. Ca am avut dreptate au demonstrat-o liberalii si pesedeii: dupa votul de duminica au sarbatorit poate cele mai slabe rezultate inregistrate vreodata. Singurul Ion Iliescu care si-a dat seama ca au dat-o in bara si a cerut congres extraordinar in PSD. Ceilalti traiesc o eterna reverie.

3. m-am saturat ca politicienii sa-si bata joc de alegatori. explicatie: la alegerile pentru Parlamentul European au trimis pe liste garda a doua, a treia sau a douazecea din partidul fiecaruia. Nu s-au obosit sa-i promoveze, sa le faca cunoscute programele, ideile. Bineinteles, banii trebuie pastrati pentru campaniile electorale de anul viitor. In plus, foarte putini au aflat despre ce inseamna votul uninominal. Cum sa voteze daca nu stiu ce? Asadar, daca politicienii nostri nu s-au deranjat sa-mi explice cine sint candidatii si ce vor ei sa faca sau ce e uninominalul si cu ce se mananca, eu de ce sa ma deranjez sa merg la urne? (Apropo, doar faptul ca lucrez in presa si imi place sa fiu un tip informat m-a facut sa ma uit la emisiunile electorale de la Realitatea, singurul post care s-a implicat cat de cat in supa asta numita campanie europarlamentara, si sa aflu mai multe despre candidati si uninominal. Dar omul simplu, care are pe cap grijile serviciului si ale familiei, de unde sa se mai intereseze si de politica damboviteana?…)

p.s. Dupa o astfel de saptamana asa-zis electorala, stiu ce as face: as bea un sake cu Daniel Funeriu sa discutam despre Japonia, stiinta si schimbarea Romaniei, dupa care as trage o fuga sa incerc o cafea descantata de Pavel Corut, ca sa mai aflu chestii interesante.

Florin Budea la TVS

Unul dintre cei mai buni oameni de presa pe care i-am cunoscut (nu il laud fara motiv, chiar merita fiecare apreciere), ma refer la Florin Budea, trece intr-o noua etapa a jurnalismului. Dupa ce a scris ani de zile la ziar, Florin trece pe sticla. Va avea vinerea emisiune la TVS. Imi pare bine pentru el, dar simt o oarecare parere de rau. Si anume ca Televiziunea Transilvania nu a reusit sa-l aduca la ea. Castigam enorm. Asa, de talentul jurnalistic al lui Florin va beneficia concurenta.

Nu-i bai prea mare. Oricum, Florin trebuia sa treaca in TV. Pentru un jurnalist cu talentul lui, o asemenea mutare este necesara si normala. Bafta, Florine!

DJ SCUTI

asta e un clip facut de un coleg tare de treaba, un om de mult bun simt si un autodidact „feroce”. Scuty ii zicem noi. unde mai pui ca e si de-al meu, din Beius. daca va place, votati-l pe youtube.

Uffff

M-am obisnuit atat de mult sa scriu pe blog, incat, daca trece o zi si nu bag un post mi se pare nasol. Acum nu prea am timp sa mai blogaresc, dar o sa-mi revin. Asta e o promisiune pentru mine, in primul rand. 😉

Am pierdut 4 ore din viata, dar am 2 cauciucuri de iarna

Sint pasionat de masini. Recunosc. Chiar daca din fata blocului imi face semn cu farul batrana mea Vectra, o creatie iesita acum 15 ani de pe banda de montaj a urmasilor lui Adam Opel. Evident ca as vrea si eu sa bag viteza cu un BMW seria 5 sau – visul meu de flacau solo – un Q7. Dar…chestie de portofel. In fine, repet, sint pasionat de masini. Dar sint momente in viata unui „autopasionat” pe care oricine ar vrea sa le evite. Par egzamplu, schimbarea cauciucurilor de vara cu cele de iarna. TEROARE!!!!!!!!!!!!! NERVI!!!!!!!!!!!!!!!!MAME, ORIGINI, SFINTI, RESEMNARE!!!

M-am dus sambata cu „amanta” germana sa o incalt cu gume de iarna (nu noi, ca doar nu e Jessica Alba). Trag la o vulcanizare din orasul natal si incerc sa leg o conversatie cu nenea cu basca dinauntru. „Tre’ sa asteptati, ca mai am doi la rand”, imi zice, aruncand o privire la doi tipi, imbracati dupa ultima moda, cu pantaloni de trening si pantofi de lac. Fac un calcul rapid si zic sa astept, ca doar nu o sa stau mai mult de o ora. Fals, moshule, fals! Unul dintre „fotomodelele” de la rand era, pare-se, amic cu tipul cu basca de la vulcanizare. Nu de alta, dar a avut parte de meniu complet: pe langa schimbatul rotilor, „basca-man” l-a lasat sa aspire masina, sa o streaga duios cu un prosop pe bord si sa o bibileasca – naiba stie de ce – in zona tevii de esapament (probabil ceva reminiscenta din adolescenta). Dupa o ora, fericit ca si-a facut luna masina pe nervii mei, „fotomodelul” s-a urcat la volan si a disparut. A intrat in boxa al doilea prezentator de moda. Cu un microbuz in dotare, pe parbrizul caruia se lafaiau mai multe steaguri ale unor tari din UE (in acele momente ii transmiteam individului o chestie cu rima), omul a cerut schimbarea tuturor rotilor. Am strans din dinti si m-am pregatit sa mai astept inca o ora. Din nou fals. Intre timp, pe la nenea cu basca mai veneau soferi care ba voiau sa umfle putin o roata, ba sa le vulcanizeze cate un cauciuc. Amabil, omul nu-i refuza si, printre cele patru roti ale microbuzului, mai strecura una „straina”. Si ca totul sa fie cum scrie la carte, in zona si-a facut aparitia un tractor. Duduind de mama focului, magaoaia nu s-a oprit nici o secunda timp de mai bine de doua ore. La volan, nimeni altul decat varul lui Dezbracatu’. Cu pantofi de lac, nelipsitii pantaloni de trening, cunoscuta haina de piele si un fes a la Base pe chelie, omul s-a apucat tacticos sa-si depaneze singur vehicolul. Cand ma pregateam in sfarsit si eu sa intru in boxa, in zona si-a facut aparitia un macelar, pe care cei din zona il trateaza cu respectuosul”domn doctor”. Asa o fi, mai ales ca se prezinta drept medic la spitalul din oras. Oricum, pentru mine ramane macelar, dupa ce in urma cu cativa ani, voia sa ma”deschida”, nemultumit ca nu reusea sa-mi stabileasca un diagnostic.

Revin. Fara jena, mace…pardon, „domn’ doctor” se baga in fata si imi face semn sa-l las pe el sa intre. M-am facut ca nu-l aud, l-am trimis in origini (in gand, ca altfel sint un tip de bun simt) si m-am bagat eu in fata. Numai ca manevra mea nu l-a impresionat pe „basca-man”, care a sarit amabil sa-l ajute pe doctor.

Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, surprize, surprize: una dintre roti nu a putut fi data jos, pentru ca doua suruburi au fost atat de stranse incat era sa-i rupa o cheie specialistului in vulcanizare. Asa ca am acceptat inlocuirea a doua roti, chestia care mi-a scos din buzunar 30 de lei. Asadar, 4 ore si jumatate de stat la vulcanizare=30 de lei si un minus de doua cauciucuri de iarna, care sed si acum in portbagajul „amantei nemtesti”.

Cred ca data viitoare imi angajez un tip care sa mearga sa-mi schimbe cauciucurile. Ii dau 20 de lei pentru efort, dar imi prelungesc viata cu cateva ore.