Cine merita sa mearga la Bruxelles

Retineti un nume: DANIEL FUNERIU. Eu nu l-am retinut din prima, asa ca l-am notat pe o foaie. Ca asa sint eu, nu prea am memoria numelor. Dar acesta merita retinut. In viitor va ajunge sus de tot in politica si, sper eu, va inlatura o parte din jegul din lumea politica romaneasca.

Deci, DANIEL FUNERIU, 36 de ani, candidat din partea PLD pentru Parlamentul Europei. Asta acum. In urma cu doua decenii, a fost un olimpic de succes. La 17 ani, pleaca din tara si la 22 de ani este angajat de un laureat al premiului Nobel. Termina Universitatea din Strasbourg ca sef de promotie. O vreme poate fi regasit in SUA, dupa care 5 ani si-i petrece in Japonia, ca si cercetator si om de stiinta. Ca Europa sa beneficieze din nou de cunostintele si mintea lui stralucita, primeste o bursa de 2 milioane de euro pentru cercetare.

Mai pe limba alegatorilor: DANIEL FUNERIU e un tip care stie ce vrea, un tanar care merita respectul nostru. Al meu l-a castigat. L-am vazut in seara asta la Realitatea TV. Marturisesc, m-a mirat aparitia lui. Nu-l cunosteam, dar era diferit de tot ce am vazut pana acum in politica de Dambovita. Discurs clar, la obiect, fara inflorituri de prost gust, diplomatie. Omul e scolit, se vede. Are sange in instalatie – cum ar zice un amic. Vorbeste fluent, FARA GRESEALA, franceza si engleza si stie bine japoneza – doar a stat 5 ani in „Tara Soarelui Rasare”. Si a zis-o pe aia buna: nu vrea ca tinerii din Romania sa treaca prin ce a trecut el ca sa se poata afirma. El poate demonstra ca tara asta produce oameni de valoare, nu doar infractori, asa cum vor altii sa ne faca sa credem. Isi poate folosi experienta, cunostintele si mintea stralucita pentru a ne reprezenta in Europa.

Pentru un astfel de tip – retineti, in cheama DANIEL FUNERIU – mai ca-mi vine sa merg la vot si sa pun stampila pe chenarul unde-i vad numele. Nu fac politica, nu-mi place nici un partid, dar tanarul asta merita. Votati-l!!!

Si inca un lucru: stia ca „Regele Soare” este Ludovic al XIV-lea. („Marean” ar fi zis ca regele Soare e sefu’ de scara de la B14).

Despre lipsa de chef

Cateodata ma loveste o lipsa de chef de a face un lucru…. Cateodata, cand ii vad pe altii cum fusaresc treaba si apoi sint categorisiti drept niste oameni pe care te poti baza, zau ca-mi vine sa-mi bag picioru’. Fiecare isi face treaba, alta decat cea pentru care a fost angajat, si e cel mai bun: ia banu’ si de aici, isi face si propria „afacere”. Ii lasa pe altii mai fraieri sa faca ceva (cacofonia se impune) ce ar fi trebuit sa faca ei.

Punct. Mi se pare ca e de ajuns.

Stire despre un italian, nu despre italieni

Un italian de 29 de ani, din Verona, a fost prins aseara in timp ce fura niste DVD-uri din supermarketul Real, din Oradea. In fata jurnalistilor, se justifica foarte… „dragut”: „La noi, in Italia, lumea mai ia cate ceva…caramele, dar nu se numeste furt. Cand italienii fura ceva, nu iau DVD-uri, ci iti fura masina.” Interesanta logica.

Acum, am si eu o intrebare: ce sa facem noi, romanii, cu italianul asta? Sa-l tavalim prin noroi, sa-l impachetam in ziarele care sa faca din el exponent al „valului de infractori migratori din Italia care ne ataca tarisoara” si sa-l trimitem pachet acasa? Sau, mai bine, sa-l judecam dupa lege aici, fara sa tinem cont de rasa sau natie?

Eu l-as pune in arest alaturi de vreunu’ Varga Diplomat sau Senator Rostas. Sint curios ce ar iesi :)).

P.S. „Gandul”de azi: Actrita de Palme d’or Laura Vasiliu, confundata in Italia cu o traficanta de minori. Campania antiromaneasca din Italia a avut urmari cu totul neasteptate noaptea trecuta cand intr-un hotel central din Torino actrita Laura Vasiliu s-a trezit cu usa sparta de carabinierii italieni. Acestia au navalit in camera, i-au facut perchezitie si erau gata sa o aresteze.

Vot mi for Brucsel, dir pipal!

„Helau, leidis and gentl’men! Mai neim is Deivid Ionescau end ai em a candidait for UE, schiuz mai lenguij, parliament! Vreau sa…pardon, schiuz mi aghen, ai uant tu….sa va reprezint …. reprezent u in…orasul ala, ma, … schiuz mi, Brucsel. Vot mi…mai pe romaneste, votati-ma. Caci daca ma votati pe mine, votati inteligenta si energia tinereasca. Victorie! A, pis!”

Recunoaste cineva subiectul? Va dezvalui eu: eurocandidatii pe care i-am vazut in ultimele seri la TV. Penibili, hliziti, defel simpatici, nestiind sa comunice cu oamenii, mi s-au parut cele mai aiurite specimene politice prezente pe ecranul televizorului. Si astia vor sa ne reprezinte in Europa…

Inca un motiv sa nu ma duc la vot.

Si inca un lucru: clipurile de campanie, realizate anost si amatoricesc, seamana teribil cu clipurile publicitare ale anilor ’90 – „Titan Ice, alta viata” sau „V-am prins, vrajitoarelor!” Ca sa nu zic ca in clipurile politicienilor, dracu’ stie, dar totul e fain, oamenii sint atenti la discursuri mai ceva ca la OTV si, chiar daca e vorba de un partid de buzunar, dau buzna cu miile in sali sa-i asculte „pe cei care le vor aduce fericirea”.

Iar politicienii uita ca in aceasta campanie nu trebuie sa ne promita tone de slana cu miliarde de cepe si z catralioane de lei – noi, precizez – in buzunare. Trebuie sa promita si sa se tina de cuvant ca se vor bate in Parlamentul European pentru ca – de exemplu – romanii sa nu mai fie priviti ca un popor de la marginea Europei. Hai, ca deja le dau idei.

Mai, draga, mai, bloggerule

Mai, draga blogerrule, ca sa zic asa

Navigand prin meandrele concretului si tinand cont de sinergia faptelor, am constatat cu nespusa bucurie ca sint tovaras de blog cu cineva mult, mult, mult mai important decat mine. Ca doar eu am fost doar comandant dedetasament, singura functie importanta pe care am avut-o in nomenclatura pionerilor, pe cand domnia sa fuse chiar si presedinte a milioane de romani. Acu’ se hotari si isi facu blog. Si unde altundeva decat pe scara mea. Adica pe site-ul unde am ridicat si eu spre slavi marete al meu blog  capitalist;) Acum, trecand peste inerentele chestii malitioase care imi vin in minte, salut cu entuziasm venirea domnului Iliescu pe cararile virtuale ale blogerrilor si promit solemn – sa innebunesc de nu – sa citesc ce posteaza un fost presedinte. Pariez ca va fi interesant de vazut, pentru ca aici lipseste solemnitatea unor adunari de partid sau de grup dizident. Ramane doar omul cu tot ce gandeste el.

Utecistul fata cu reactiunea antirapidista

Daca iti faci treaba cum scrie la lege, esti militian. Daca incatusezi niste alcoolici neanonimi si visinii, ai o treaba cu Rapidu’. Constatarile de mai sus ii apartin unui fost utecist, ajuns mare patron de club. Dupa ce doi jucatori de la Rapid, zice-se murati bine in alcool, s-au luat de niste politisti – fapt pentru care au facut cunostinta cu niste jucarii pe care cred ca le stiau tivite cu niste material textil si cu o blonda ca atachements – in aparare le-a sarit proprietarul de cofetarii si patron de club.

Recunoscand ca habar n-are ce s-a petrecut, Copos isi sustine angajatii. Ca doar nu i-o impusca. Isi aduce aminte de vremurile cand era utecist si cand, zice el, militienii ii saltau pe bietii rapidisti ca sa nu poata juca cu echipa lu’ Militia. Si certifica faptul ca si acum s-a intamplat acelasi lucru. Ca, ingerasii de pe teren, mari amatori de citate din peluza si de cuvinte exorciste gen „m…” si „p…”, nu au baut nimic si nici gura nu le pute.

Hai sa fim seriosi. Cand o sustinere de acest gen vine de la un patron care se crede vanat de toata lumea atunci cand pierde si care danseaza cha-cha sau passo doble cand castiga (mai nou se arunca in stil rockeristic peste ultrasi – vezi faza din meciul cu Dinamo) atunci prefer sa ma lipsesc.

Ma doare-n „cascheta”

Pe bune. Chiar ma doare acolo. De Guvern, care stabileste salariul minim la 500 de lei, pentru ca e clar ca e o masura electorala. Vorba unora, salariul e stabilit de piata. Bine, piata adevarata nu exista la noi in Romania.

Ma doare-n…asa de politicienii prosti, majoritatea, care in 17 ani nu au schimbat limba de lemn cu una mai moderna, mai… futurista (sper ca ei stiu ce inseamna cuvantul asta). Ei cred ca inca ne pot da limbi in campanii vanzandu-ne promisiuni stupide.

Ma doare-n desert de Cioroianu. Clar, nu?

Ma doare-n… de fapt mi se face sila de oamenii prosti, care se dau destepti si care cunosc de toate despre orice. Americanii au un principiu: „mai bine stii totul despre putin, decat putin despre tot”. De aia au ajuns ei departe. Spirite pragmatice. Noi…

NU ma doare-n „cascheta” de putinii, dar bunii prieteni pe care ii am.

Cam atat. E prea dimineata sa ma mai doara. Altfel ar trebui sa plec din tara.

P.S. Azi e sarbatoare. Mare de tot. Se lasa cu artificii si sampanie. Plus o canistra de prostie. Cum, nu stiti ce eveniment are loc????? Ce fel de oameni informati sinteti? Pai, natiune, la OTV va fi difuzat episodul 60 din cazul Elodia!!!!!!!!!!!  Pe tema asta un excelent editorial poate fi citit in Cotidianul de ieri.

Afaceri pe langa presa

„Bogdan Chirieac a demisionat din functia de Senior editor politica externa si din echipa editoriala a ziarului „Gandul”. Gestul a survenit dupa ce, joi, „Evenimentul zilei” a dezvaluit in exclusivitate ca jurnalistul face afaceri de anvergura cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale si cu alte institutii de stat.”

Asadar, Bogdan Chireac a ales afacerile in detrimentul jurnalisticii. Pacat. Ii citeam editorialele, scrise inteligent si la obiect. Pentru presa e o pierdere. Poate pentru afaceri e un castig. Sint sigur. Dar, gandind logic, un om care face afaceri cu institutiile statului – afaceri pe care, atentie, le promova subtil prin editoriale (altfel nu stiu ce as fi zis, poate ca nu era cine stie ce conflict de interese) – nu prea mai are caderea morala de a mai scrie la ziar. Acum, chiar n-o fi avand domnul Chirieac un castig material suficient pentru a nu se implica in afaceri de milioane de euro? Ce tampenii scriu! Cine nu ar face afaceri de milioane de euro daca i s-ar oferi prilejul?

Nu aceeasi problema se pune cand vorbim de afacerile multora dintre angajatii presei locale. Pe ei ii inteleg. Salariile nu sint atat de mari incat sa le permita un trai decent. Deci e nevoie de o alta sursa de venit si aici inteleg o afacere cinstita, nu atac la persoana prin ziare contra unor bani dati de diverse personaje. Lor, colegilor cu afaceri, nu le-as putea cere sa aleaga intre presa si afaceri. (Decat daca afacerile le afecteaza capacitatea de a-si face treaba in televiziune sau la ziar.)

Imoral, in acest caz, as fi doar eu.

Chestii pe care nu le stiam

1. Ca prin anii ’70-’80, un medic din SUA, Robert White parca il cheama, a reusit sa faca primul transplant de cap. A luat capul de la o maimuta si la pus pe corpul alteia. Maimuta a supravietuit, dar nu s-a putut misca. Blamat o perioada de colegii lui, neurochirurgul isi dorea sa faca aceeasi chestie si la om. Il sustineau cei paralizati de la gat in jos. Acum e constient ca nu va prinde in timpul vietii lui o asemenea operatie…mult prea complicata, dupa cum recunoaste si el.

2. Ca buda cea mai scumpa din lume se afla in Hong Kong. Ii apartine proprietarului unui magazin de bijuterii. E placata cu aur, diamante si alte asemenea. Pe jos, cica, a pus aur fosil – n-am auzit pana acum de asa ceva – care are oaresce proprietati terapeutice. Ca sa intri trebuie sa cumperi de la tip bijuterii de minim 200 de dolari. Numai vasul pe care iti poti aseza dorsalul pentru „neste treburi importante” valoreaza 3 (trei) milioane de dolari. Doar e din aur masiv. Aici merge la fix expresia „ma cac in aurul vostru”. La propriu :)) Inca ceva: tipul a inceput afacerea cu un singur angajat si cu cateva sute de dolari.

3. Ca americanii i-au platit pe membrii garzii prezidentiale a lui Sadam Hussein. Le-au dat insa dolari falsi soldatilor de rand, in schimb comandantii au capatat purcoiul de bani valabili. Toate astea ca sa-l dea jos pe cel care le strica afacerile cu petrol in Orient si pe care, zeci de ani inainte, tot ei l-au sustinut. Oficial, afacerea asta cu banii era motivata prin dorinta de a evita pierderea de vieti in sanul armatei Unchiului Sam.

4. Ma, mai traieste Elodia? Nu de alta, dar am ratat episodul nu stiu cat din serialul de pe OTV. Promit sa nu se mai intample :))