ADI LABOŞ – blog de jurnalist TV din Oradea https://www.adilabos.ro Casa mea online. Locul unde dau cu părerile Mon, 21 May 2018 04:58:08 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=4.9.6 https://www.adilabos.ro/wp-content/uploads/2015/11/cropped-cropped-proiect-blog-32x32.jpg ADI LABOŞ – blog de jurnalist TV din Oradea https://www.adilabos.ro 32 32 56090350 Cu copilul la cerşit printre maşini https://www.adilabos.ro/2018/05/cu-copilul-la-cersit-printre-masini/ https://www.adilabos.ro/2018/05/cu-copilul-la-cersit-printre-masini/#respond Thu, 17 May 2018 22:35:36 +0000 https://www.adilabos.ro/?p=9434 Semaforul tocmai trecuse în roşu, aşa că apăs uşor pedala de frână. Devin atent la melodia de la radio, ceva sirop. Decid să o schimb cu ceva mai de Doamne ajută, mai hit’n’mix. 😉 Cu coada ochiului observ o siluetă că se apropie pe repede-nainte de maşină şi apuc să ridic privirea la timp ca...

Articolul Cu copilul la cerşit printre maşini apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
Semaforul tocmai trecuse în roşu, aşa că apăs uşor pedala de frână. Devin atent la melodia de la radio, ceva sirop. Decid să o schimb cu ceva mai de Doamne ajută, mai hit’n’mix. 😉

Cu coada ochiului observ o siluetă că se apropie pe repede-nainte de maşină şi apuc să ridic privirea la timp ca să văd feţişoara unei puştoaice de vreo 7-8 anişori lipindu-se de geamul din dreapta. Ţine în mână nişte trandafiri roşii, destul de fresh şi de arătoşi.

– Vrei să mi-i dai mie?

Nu-mi răspunde şi păstrează mutrişoara superserioasă lipită de geam. Dau să caut portmoneul şi să scot o bancnotă, dar îmi dau seama repede de greşeala pe care era să o fac. Am văzut de nenumărate ori cum banii daţi micilor cerşetori ajungeau minute mai târziu în buzunarele părinţilor ce aşteptau pe marginea drumului.

Îmi amintesc că am în portabagaj un meniu la caserolă, rămas de la amiază.

Ideea îmi vine pe moment.

Trag de volan şi intru în parcarea de la marginea drumului, unde ocup singurul loc disponibil. 🙂 Cobor şi mă duc la portbagaj, dar mă opresc înainte să îl deschid.

– ‘Tu-ţi gâtu’ mătii!

Înjurătura îmi scapă fără să vreau. Văzusem asta.

N-am treabă cu diverse etnii şi mă lasă rece chestiile corecte politic. Dar gunoiul sprijinit de zidul unui magazin m-a făcut să renunţ la primul impuls. Individa o supraveghea cu atenţie pe cea mică. Din când în când îi făcea semne să continue să se plimbe printre maşini. Câţiva metri mai încolo, nişte indivizi, din aceeaşi sferă şi cu aceleaşi preocupări, discutau între ei – nu-s convins că dezbăteau probleme politice şi nici nu făceau recenzii la ultimele volume lansate la Târgul de Carte.

Gunoaiele astea îşi trimiteau copiii la cerşit.

Zic copiii pentru că la un moment dat jegul în fustă colorată i-a luat puştoaicei florile din mână şi i le-a pasat un băieţandru, trimis printre maşinile oprite la semafor.

Procesul muncii nu poate fi oprit, nu?

„N-o să-i dea nimic fetiţei şi o să bage ei la burtă. Îi doare pe ei în cur că tu îi dai micuţei mâncarea.”

Gândul ăsta mă face să mă urc în maşină şi să pornesc. Dar nu fac mulţi metri. Mă râcâie faptul că aia mică se învârte printre maşini, obligată de gunoaiele de pe margine. O văd în retrovizor şi mă răzgândesc. Dau o tură prin intersecţie ca să ajung din nou la semaforul cu pricina.

Ştiu că nu faci primăvară cu o floare şi nicio ciorbă cu un singur pătrunjel, dar sînt decis: opresc lângă cea mică, îi dau mâncarea – poate are noroc şi se satură ea – şi sun la 112. Să-mi fac damblaua de justiţiar de bulevard.

N-apuc. Jegul îşi luase copilul din intersecţie şi tocmai pleca împreună cu şatra spre alte zări. De un singur lucru mi-a părut rău: că din sutele de şoferi care au trecut prin zonă nu s-a sesizat nimeni că un copil e trimis la cerşit printre maşini.

Nu-s vreun sfânt, din contră. Nu trag pe nimeni de urechi. Ba chiar eu ar trebui să fiu primul care să ia şuturi în partea dorsală. Dar dacă ne uităm lejer, ca masculul speciei bovine, la nişte gunoaie care-şi trimit copiii la cerşit şi nu facem nimic – nici măcar un telefon la Poliţie – ba chiar le dăm şi câte-un leu, ne cam merităm soarta.

 

Articolul Cu copilul la cerşit printre maşini apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
https://www.adilabos.ro/2018/05/cu-copilul-la-cersit-printre-masini/feed/ 0 9434
Sursele şi instituţii care se împotmolesc în comunicare. Plus o propunere https://www.adilabos.ro/2018/05/sursele-si-institutii-care-se-impotmolesc-in-comunicare-plus-o-propunere/ https://www.adilabos.ro/2018/05/sursele-si-institutii-care-se-impotmolesc-in-comunicare-plus-o-propunere/#respond Tue, 15 May 2018 06:34:42 +0000 https://www.adilabos.ro/?p=9424 Dacă informaţia corectă e temelia jurnalismului, sursa din care o afli este cel puţin la fel de importantă. Este una dintre primele reguli pe care le-am învăţat în presă. Proaspăt licenţiat în drept, intrasem într-o lume despre care habar n-aveam, dar despre care îmi construisem, mai ales din filme, o imagine idilică, justiţiară, dar şi...

Articolul Sursele şi instituţii care se împotmolesc în comunicare. Plus o propunere apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
Dacă informaţia corectă e temelia jurnalismului, sursa din care o afli este cel puţin la fel de importantă. Este una dintre primele reguli pe care le-am învăţat în presă. Proaspăt licenţiat în drept, intrasem într-o lume despre care habar n-aveam, dar despre care îmi construisem, mai ales din filme, o imagine idilică, justiţiară, dar şi boemă.

Realitatea era, însă, mult mai prozaică.

„O să fie unii care te vor lua de fraier şi îţi vor da informaţii aiurea, ca să te folosească în propriul interes. Alţii vor râde de tine, în timp ce diverşi vor încerca să te ia aliat, dar tot ca să-şi facă ale lor mendre. Puţini vor fi cei cu adevărat corecţi. Fii atent la toţi, dar mai ales la cei din urmă; pe ăia verifică-i până la ADN. Asta pentru că în ei vei ajunge să ai cea mai mare încredere şi trebuie să fii extrem de atent.”

Sfaturile astea, compilate în timp de la diverşi colegi, s-au dovedit extrem de utile. Bazate pe experienţe cât se poate de nasoale, rar pozitive, şi confirmate de subsemnatul.

A fost o vreme, mai ales la sfârşitul anilor ’90 – început de 2000…

…când lucram mult, infinit mai mult decât acum, pe surse. Mai ales pe eveniment. Primeam informaţiile primare nu neapărat de la purtători de cuvânt sau şefi de instituţii, birouri sau servicii (deşi unii erau cât de cât deschişi), cât mai ales de la amici, cunoştinţe, oameni cu care ne relaţionam prin birouri, la câte o discuţie, pe teren, la o ştire, sau la o cafea ori la o bere. Ei erau sursele.

Ei ne-au cernut pe noi, jurnaliştii, în timp – pe bază de ce şi cum scriam sau, pur şi simplu, pe baza flerului lor. Iar noi am cernut sursele tot în timp, în funcţie de importanţa informaţiei, rapiditatea cu care ne era dată şi exclusivitatea ori prioritatea cu care ne era livrată. Şi mai era flerul. 😉

Am colaborat astfel cu mulţi oameni care m-au ajutat enorm prin informaţiile pe care le dădeau. Ne ştiam reciproc chiar şi familiile, ne mai destăinuiam probleme ori mici secrete.

Era perioada în care nu exista Facebook ori Whatsapp, iar mailul şi mobilul erau la început. Ca să afli o informaţie erau necesare strânsul de mână, discuţia faţă în faţă şi privitul în ochi.

Acum, însă, informaţia ajunge mai repede la media prin metodele moderne de comunicare – iar asta o spun nu cu atitudinea unui elefant îmbătrânit, ci cu lejeritatea de care am parte din „bing-ul” laptopului mă anunţă că a intrat un mail cu ceva imagini şi informaţii de la cine ştie ce acţiune a Poliţiei, pompierilor ori DNA/DIICOT. 🙂

Dar şi rapiditatea asta are şi un cost:

de multe ori presei i se livrează o informaţie care e trecută mai întâi prin filtrul şefilor sau „factorilor de decizie”. Ori pur şi simplu ni se oferă doar frânturi de date – nişte oscioare menite a ne închide gura. Alteori nici măcar ele nu trec de opacitatea unor instituţii.

Au fost adoptate norme legale care oferă acces la informaţie, dar care sînt atât de sucit interpretate încât dacă ar fi să te iei după „litera legii” ai scrie despre ceva la sfântu’ aşteaptă. Alte reglementări pur şi simplu nu sînt respectate sau ignorate de cei de la carem date. Sînt instituţii care tac pe principiul sfânt că tăcerea de aur va scurta memoria vreunui jurnalist şi va contribui la păstrarea scaunului vreunui şefuţ.

Alţii sînt convinşi şi acum că „nu e treaba presei, iar jurnaliştii nu tre’ să ştie atâtea”.

În plus, au apărut reguli de subordonare croite parcă pentru a opri informaţia. De exemplu: în cazul unor infracţiuni, poliţiştilor li se interzice de Parchet să dea detalii; dar aflarea informaţiilor de la procurori depinde de multe ori de disponibilitatea purtătorului de cuvânt, de cele mai multe ori prim-procuror adjunct, deci având cu totul alte responsabilităţi.

Apropo, în Parchetele locale, judeţene sau de pe lângă Curţile de Apel nu există un om dedicat STRICT comunicării cu presa. E adevărat, unii ar zice că nu sînt nici atât de multe evenimente care să presupună acest post. Dar parcă s-ar impune măcar la procuraturile judeţene – părerea mea.

Ar fi evitate astfel pierderile de timp cauzate de faptul că unii şefi nu răspund la apelurile „presarilor” ori publicarea unor informaţii uneori incorecte, aflate din te miri ce surse.

Pentru că, indiferent ce (nu) vor să transmită unii, jurnaliştii tot vor săpa şi vor pune întrebări. Şi vor afla răspunsuri.

Propunere

Aşa că nu mai bine ar fi ca în cazul unor fapte grave, de mare pericol social, de genul crimei sau jafului, să fie organizate întâlniri ZILNICE cu jurnaliştii, până la prinderea criminalului/tâlharului? Să fim puşi în temă cu ce s-a mai întâmplat în cadrul anchetei. Să ni se spună chestiuni oficiale şi lucruri off the record: „Tată, io-s şefu’ de la Biroul X, uite ce ştim până acum. Nu vă spun tot: deşi nu-s secrete de stat, unele lucruri nu-s de zis acum. Dar uite cum stă treaba.”

Iar chestia asta să fie gestionată de Poliţie – fiecare inspectorat judeţean are un purtător de cuvânt dedicat, care ştie ce are de făcut. Numai să fie lăsat, nu legat de tot felul de reguli.

Ar fi o comunicare simplă, directă, sinceră, de care ar beneficia ambele părţi. Informaţia ar fi mai uşor de verificat, ancheta protejată de scăpări ce ar pune-o în pericol, iar prin media nu ar mai apărea atât de simplu zvonuri ciudate.

P.S. Exemplu de comunicare făcută cum trebuie: Primăria Oradea. O să ziceţi că am comparat mere cu pere, că munca din administraţie nu se compară cu cea dintr-o anchetă penală. Dar comunicarea tot COMUNICARE se numeşte.

 

Articolul Sursele şi instituţii care se împotmolesc în comunicare. Plus o propunere apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
https://www.adilabos.ro/2018/05/sursele-si-institutii-care-se-impotmolesc-in-comunicare-plus-o-propunere/feed/ 0 9424
Când oamenii observă că eşti (încă) tânăr :) https://www.adilabos.ro/2018/05/cand-oamenii-observa-ca-esti-inca-tanar-9421/ https://www.adilabos.ro/2018/05/cand-oamenii-observa-ca-esti-inca-tanar-9421/#respond Thu, 10 May 2018 07:36:03 +0000 https://www.adilabos.ro/?p=9421 Trec pe lângă Biserica cu lună, preocupat să butonez mailul de pe telefon. Nici n-am văzut-o pe tanti cu batic şi linguri de lemn/flori ţâşnind spre mine.  I-am auzit doar paşii grăbiţi şi vocea gâfâită: – Băiatu’, nu-mi dai nişte bani să mănânc ceva? Nu ştiu voi cum aţi fi reacţionat, dar eu n-am iuţit...

Articolul Când oamenii observă că eşti (încă) tânăr :) apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
Trec pe lângă Biserica cu lună, preocupat să butonez mailul de pe telefon. Nici n-am văzut-o pe tanti cu batic şi linguri de lemn/flori ţâşnind spre mine.  I-am auzit doar paşii grăbiţi şi vocea gâfâită:

– Băiatu’, nu-mi dai nişte bani să mănânc ceva?

Nu ştiu voi cum aţi fi reacţionat, dar eu n-am iuţit pasul. Din contră, am zâmbit. E mişto ca o persoană, indiferent cine, să remarce cât de tânăr sînt. 😀

P.S. Nu i-am dat bani pentru mâncare: bănuiam că nu are POS-ul la ea ca să-i transfer de pe card. Nu prea am cash la mine decât la restaurant, când mă simt cu un bacşiş.

Articolul Când oamenii observă că eşti (încă) tânăr :) apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
https://www.adilabos.ro/2018/05/cand-oamenii-observa-ca-esti-inca-tanar-9421/feed/ 0 9421
După 10 ani, într-o zi cu soare https://www.adilabos.ro/2018/05/dupa-10-ani-intr-o-zi-cu-soare/ https://www.adilabos.ro/2018/05/dupa-10-ani-intr-o-zi-cu-soare/#respond Sat, 05 May 2018 22:01:41 +0000 https://www.adilabos.ro/?p=9415 Bărbatul stă neclintit lângă mormanul de pământ pe care ploaia îl transformase într-o pastă mocirloasă. Doi muncitori se chinuie să nu alunece şi se agită ca să scape şi să se adăpostească undeva. Încarcă lopeţile şi aruncă mocirla amestecată cu bulgări de pământ în groapa ce se cască lângă ei. Bărbatul îi priveşte absent. Stropii...

Articolul După 10 ani, într-o zi cu soare apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
Bărbatul stă neclintit lângă mormanul de pământ pe care ploaia îl transformase într-o pastă mocirloasă. Doi muncitori se chinuie să nu alunece şi se agită ca să scape şi să se adăpostească undeva. Încarcă lopeţile şi aruncă mocirla amestecată cu bulgări de pământ în groapa ce se cască lângă ei.

Bărbatul îi priveşte absent. Stropii de ploaie îl lovesc în faţă şi se amestecă repede cu câteva lacrimi pe care habar n-are cum să le oprească. Ploaia l-a udat până la piele şi simte cămaşa rece pe sub sacoul îmbibat de apă. Ţine mâinile în buzunarele ude…

A rămas singur lângă mormânt. Ceilalţi au fugit spre maşini – ploaia se iscase din senin şi mici torente şiruiau printre cruci.

– Hai, că te plouă!…

Nu aude chemarea. Priveşte absent spre mormânt şi stropii de ploaie care bat în retragere continuă să se amestece cu câteva lacrimi.

***

Oamenii discută printre betoanele cimitirului din deal, schimbă impresii şi mai zic un „Doamne, iartă-l!” În bătaia soarelui parcă prea arzător pentru începutul de mai, zâmbesc la gluma unui văr. Mă întorc  şi mă uit la bărbatul care stă nemişcat, ud până la piele, lângă mormânt. De fapt, mă uit la mine, la cel de acum 10 ani. La cel care , culmea, atunci nu simţea nimic, de parcă era anesteziat. Dar care ştia că o parte din el s-a stins.

Era 5 mai 2008 şi, pe o ploaie cum unii zic că rare au fost în oraşul meu natal, tata a plecat.

***

Habar n-am când au trecut atâţia ani. Durerea s-a stins demult, viaţa a continuat cu bune şi rele. Dorul rămas în loc se mai trezeşte uneori – nu mai sînt atât de sentimental ca acum mulţi ani. 🙂

Dar câteodată aș vrea să vorbesc cu tata. Nu neapărat să-i zic despre mine. Aș vrea să-l aud doar. Să-și dea jos ochelarii și să spună ceva. Câteva cuvinte, nu mult. Și, poate, să-mi întindă mâna și să i-o strâng. Să îi văd tatuajul pe care și-l făcuse pe antebraț în armată. Să zâmbească și să mă privească cu ochii lui verzi. Dar să spună ceva. Indiferent ce. Pentru că mi-e dor de el, câteodată.

Articolul După 10 ani, într-o zi cu soare apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
https://www.adilabos.ro/2018/05/dupa-10-ani-intr-o-zi-cu-soare/feed/ 0 9415
Michael Buble şi a mea zi a libertăţii presei https://www.adilabos.ro/2018/05/michael-buble-si-a-mea-zi-a-libertatii-presei/ https://www.adilabos.ro/2018/05/michael-buble-si-a-mea-zi-a-libertatii-presei/#respond Fri, 04 May 2018 00:40:15 +0000 https://www.adilabos.ro/?p=9404 Birds flying high, you know how I feel… Întind mâna spre noptiera de unde încerca să mă trezească duios melodia setată ca alarmă în locul vechiului sunet care îmi zgâria timpanul – mulţam, Doamne, că există telefoane inteligente. 😉 Mângâi uşor aparatul, îi găsesc punctul vulnerabil şi muzica se întrerupe la fel de brusc precum...

Articolul Michael Buble şi a mea zi a libertăţii presei apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>

Birds flying high, you know how I feel…

Întind mâna spre noptiera de unde încerca să mă trezească duios melodia setată ca alarmă în locul vechiului sunet care îmi zgâria timpanul – mulţam, Doamne, că există telefoane inteligente. 😉 Mângâi uşor aparatul, îi găsesc punctul vulnerabil şi muzica se întrerupe la fel de brusc precum a început.

Aş mai vrea să dorm, n-o să mint.

Dau să mă întorc pe cealaltă parte, dar în mişcarea mea de rotaţie 😀 observ cu coada ochiului cifrele roşiatice ale ceasului: 7:44. E ora mea de trezire în săptămâna în care sunt de după-amiază la redacţie, adică de la 11 încolo.

Îmi trântesc o pernă peste cap, dar sînt suficient de treaz încât să înţeleg că n-o să mai adorm nici de-mi cântă o sirenă la ureche. Realizez în schimb că sirena de-mi doream să-mi fredoneze a somn se transformase într-un ţânţar ce se chinuia să reproducă o arie enervantă – „amărâtul ăsta pe unde o fi intrat?”

Revin la poziţia iniţială, culcat pe partea stângă, iau telefonul şi încep să-l butonez. Whatsapp-ul, Facebook-ul şi Chrome-ul îmi confirmă că nu au apărut noutăţi în cazul fetiţei de 5 ani ucisă în Baia Mare. „Faţă în faţă cu criminalul aş fi asasin gratuit”, mă asigură un gând matinal. 🙁

Sun in the sky, you know how I feel…

Se potriveşte:

…afară străluceşte un soare de vară, care nu prea cadrează cu ochii mei neobişnuiţi cu lumina ce năvăleşte în cameră când ridic roletele. Iau prietenul inteligent de pe noptieră şi o iau agale spre bucătărie. Lovesc în treacăt una muchie de pat, un picior de scaun şi un pantof ce stătea nevinovat, lângă perechea lui, sub cuierul de haine.

Până în bucătărie trec în revistă ultimele ştiri de pe Bihoreanul, trec la Digi24 Oradea şi zâmbesc larg: ştirile postate de subsemnatul încă de azi noapte au adunat ceva audienţă. Bun aşa. 😉

Apăs butonul de la aparatul de cafea şi ascult râşniţa cum macină conştiincioasă.

Breeze drifting on by, you know how I feel…

Mda, mirosul mişto de cafea…

…n-are cum să-l alunge pe cel de ouă prăjite cu mult cârnat. Vecinul de la parter îşi prepară micul dejun şi faca cunoscută chestia asta lumii întregi. Îi dau dislike şi închid geamul. Prea târziu: cârnatul şi ouăle şi-au trimis solii olfactivi şi la mine în bucătărie.

Mă duc să-mi beau cafeaua în faţa televizorului, zapez între canalele de ştiri, îmi verific toate cele patru adrese de mail şi mă declar satisfăcut că, după ultima gură de lichid aromat, sînt un om informat.

It’s a new dawn, it’s a new day, it’s a new life for me and I’m feeling good…

Sincer, chiar mă simt bine.

Cu ochelarii de soare „gardieni” pentru ochii încă neobişnuiţi cu lumina de afară şi cu ambele telefoane plasate strategic pe scaunul din dreapta, conduc relaxat spre redacţie. Atât de relaxat încât las vreo 10 pietoni să treacă pe o zebră în mişcări de slow-motion-lambada şi abia dacă îi şoptesc un „mă-ta!” 😀 cefei late care mă invită din claxon să mă pun în mişcare.

Fish in the sea, you know how I feel…

Cam ca la nişte peşti în acvariu mă uit de la geamurile redacţiei la oamenii care stau la terasele din pasajul Vulturul Negru. Sorb din cafea – e a doua pe ziua de azi, dar altfel nu funcţionez normal.

Vorbisem cu Iza, colega mea de la Baia Mare, şi aflasem că umblă un zvon că fetiţa a fost omorâtă de un puştan de 14 sau 16 ani, depinde de sursă. Gândul cu asasinul gratuit revine.

Mă întorc la laptop, deschid ENPS-ul, site-urile de ştiri şi mailurile. Arunc o privire spre messenger-ul unde o colegă de la ziar mă întreabă: „Ai văzut comunicatul de la DNA?” Mda, e clar, a început o nouă zi de lucru. 🙂

River running free, you know how I feel…

Apăi când vin ştirile, să ştii că vin.

Nu pe rând, ci toate deodată. Nu-i bai, să fie bogăţie. Unele sînt documentate şi scrise beton. Altele sînt enciclopedii de rateuri gramaticale.

Nu le dezvălui autorii în spaţiul public, 😉 se ştiu ei – şi cei meseriaşi, şi cei mai puţin. Schimb impresii cu Adi Ciucuriţă, colegul de birou, mai râdem, mai lăudăm. Dar totul rămâne acolo – ca tot ce se întâmplă în Vegas. 😀

Greşeli facem cu toţii – am avut zile în care m-am mirat ce inepţii am putut debita moi meme. Noroc că doar eu le-am văzut. 😉 Ocazional, şi Simona, vocea ştirilor, dar care le corectează cu pixul, intonaţia şi corzile vocale.

Blossom on a tree, you know how I feel…

Desenez nişte flori…

…cam geometrice, dar na, seamănă cu nişte plante cât de cât – pe foaia cu ştiri de la Bucureşti. Arunc o privire spre paharul cu cafea – mai am ceva în el. E al treilea pe ziua de azi şi abia acum am ajuns la capacitatea normală. 😉

Pe mail intră niște comunicate de la Primărie şi ceva despre o captură de ţigări de contrabandă. Interesant, deşi m-am lăsat de 15 ani. De ţigări. 😉

It’s a new dawn, it’s a news day, it’s a new life for me and I’m feeling good…

Cu agitaţie, cu alergat şi ceva stres – altfel n-ai cum, jurnalul prinde contur. Anca şi Bianca şi-au terminat materialele, Niki a făcut drumul de două ori de la biroul lui la al meu – semn că „boss, ai ştirea!” 😀 Iza n-avea cum să mă refuze şi dă live cu detalii din ancheta crimei.

N-avem nevoie decât de vreo patru sau cinci materiale „de la centru” ca să completăm desfăşurătorul. Avem doi invitaţi şi pe prietenul Niki trimis acolo unde se simte mai bine. Nu la Beiuş, ci la Arena Antonio Alexe, să ne dea, live, detalii înainte de meci. Iar lui Bogdan îi merge telefonul şi-l poate pune pe silence în platou. 😀

Bun aşa, a doua oară. 😉

Dragonfly out in the sun, you know what I mean, don’t ya know?

Nu se poate să meargă totul strună.

N-are cum. Se schimbă brusc ceva în prompter de dai un material peste intro-ul de la altă betă. Semnalul nu vine de la Arenă şi eşti nevoit să apelezi la o intervenţie prin telefon. Oamenii din regie se agită, încearcă rezolvarea problemei, dar tehnica e tare încăpăţânată când vrea ea.

Fierb. Aşa-s eu. Poate să fie totul ok, şi chiar a fost, dar o mică problemă mă enervează şi o hiperbolizez. Însă au trecut vremurile când izbucneam şi, de nervi, zdrobeam pixuri de perete. 🙂 Acum tac, mă descarc pe whatsapp sau mess şi mă calmez apoi mergând pe jos, 10 minute, până la locul unde parchez maşina.

Butterflies all having fun, you know what I mean…

Azi, în schimb, au fost mai mult de 10 minute.

Am mers pe jos din Palat până la Arenă. Prin soare, printre maşini care nu-ţi dădeau prioritate pe zebră (am numărat 7 din 10 care erau să mă facă poster), pe malul Crişului…

Poate că sportul ăsta o face piciorul frumos, dar pe mine m-a interesat alt efect: m-a destresat. Recunosc, insuficient încât să nu înjur ori să nu ridic mâinile spre cer, disperat style, când am văzut cât şi cum se poate rata la un meci de baschet.

Pe care l-am pierdut. Nu eu, băieţii de la CSM. N-are cum să meargă totul strună. Mă repet, ha? 😉

Sleep in peace when day is done, that’s what I mean…

Mâncare, TV, net, maşină de spălat, documentare pe un subiect de care n-am habar, text de live, mail, discuţii pe mess, TV. Seara trece prea repede parcă.

De jos se simte miros de prăjeală.

Pe bune? Vecinul de la parter continuă odiseea de dimineaţă. De data asta nu miroase a cârnaţi. Pute a chiftele. Superb! 😀 Realizez că geamul e din nou deschis şi zbor spre el mai rapid ca Iron Man ca să-l închid. Şi, tot ca azi dimineaţă, degeaba. Simt mirosul de chiftele şi în ultima secvenţă de ADN.

Îmi amintesc: mi-am promis că scriu şi pe blog. Ar fi cazul să o fac. Şi scriu. Peste 1300 de cuvinte despre cum a fost ziua mondială a libertăţii presei pentru mine. Una din şirul celor peste 7000 petrecute în breasla asta faină în care am intrat tânăr şi fain ficior, la 22 de ani.

No, să nu cad în melancolie, că jar mănânc! 😀 E ora 2. Iar la dimineaţă telefonul sună fix la… Exact: 7:44.

And this old world is a new world and a bold world for me…and I feel so good…

Articolul Michael Buble şi a mea zi a libertăţii presei apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
https://www.adilabos.ro/2018/05/michael-buble-si-a-mea-zi-a-libertatii-presei/feed/ 0 9404
Opinii de orădean adoptat. Despre brandul de oraş şi mutarea arborilor vieţii din faţa Teatrului https://www.adilabos.ro/2018/05/opinii-de-oradean-adoptat-despre-brandul-de-oras-si-mutarea-arborilor-vietii-din-fata-teatrului/ https://www.adilabos.ro/2018/05/opinii-de-oradean-adoptat-despre-brandul-de-oras-si-mutarea-arborilor-vietii-din-fata-teatrului/#respond Mon, 30 Apr 2018 23:15:40 +0000 https://www.adilabos.ro/?p=9400 Dacă ar fi să enumăr ceea ce nu-mi place, aşa, în general, mi-ar trebui câteva postări lungi cât o zi de post şi mult prea mult timp. Pe care nu-mi permit să-l pierd cu chestii naşpa. Aşa că prefer să fiu pozitiv, să descriu ce-mi place/ce apreciez din ce se întâmplă în jurul meu. În...

Articolul Opinii de orădean adoptat. Despre brandul de oraş şi mutarea arborilor vieţii din faţa Teatrului apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
Dacă ar fi să enumăr ceea ce nu-mi place, aşa, în general, mi-ar trebui câteva postări lungi cât o zi de post şi mult prea mult timp. Pe care nu-mi permit să-l pierd cu chestii naşpa. Aşa că prefer să fiu pozitiv, să descriu ce-mi place/ce apreciez din ce se întâmplă în jurul meu. În spaţiul public, dacă ar fi să folosesc noua limbă de lemn. 😉

S-a făcut mare tam-tam cu concursul ratat pentru brandul Oradei.

Juriul s-a exprimat că niciuna dintre propuneri nu s-a ridicat la nivelul aşteptat. Pe net au curs tone de comentarii, înjurând, ridiculizând sau susţinând un proiect sau altul.

Nu o să mă pronunţ cât de amatori sau neruşinaţi au fost unii dintre autorii propunerilor. Nici n-am căderea să-i caracterizez în modul ăsta – pot să le transmit un simplu „bravo!” că au încercat.

În schimb, am avut răbdarea să mă uit peste propuneri şi să aleg câteva care s-au ridicat la nivelul aşteptărilor mele de orădean adoptat. 🙂 Şi au fost vreo 10, din care cinci chiar sînt foarte ok.

Cel mai mult mi-a plăcut propunerea lui Peter Arpad Lorant. Arată aşa…

…iar dacă vreţi detalii, puteţi da un click pe linkul de pe numele autorului, puţin mai sus.

Printre cele care mi-au trezit interesul au mai fost cele ale lui Bogdan Marius Colesiu, Mircea Vlad Vadim, Daniel Bodea, şi mai ales Marketing Ideas, ultima fiind cea de mai jos.

Mă rog, n-oi fi eu specialist, dar am o vârstă, 😉 nişte kilometri umblaţi prin lume şi ceva lucruri văzute şi rămase prin memorie. A, şi un pic de gust în domeniu. Aşa că am dreptul la o opinie exprimată în „vila” mea online.

Apreciez mutarea sexagenarelor tuia din faţa teatrului orădean.

Ani la rând, vegetaţia din zonă nu făcea decât să obtureze vederea spre teatrul proiectat de vienezi şi ridicat, la sfârşit de secol al XIX-lea, în doar 15 luni. Nu comentez felul în care au fost scoşi din pământ şi relocaţi arborii-vieţii (e doar un alt nume pentru tuia, nu e ceva peiorativ) – ecologiştii zic că a fost o chestie barbară, iar eu spun că dacă s-a greşit, să plătească vinovaţii – dar sînt un susţinător al mutării bătrânelor tuia.

Clădirea Teatrului se vede acum în toată frumuseţea ei. Celelalte construcţii foarte reuşite din zonă sunt vizibile în toată splendoarea lor. Proiectul de refacere a pieţei e chiar mişto. Pentru mine sînt suficiente argumente.

Ştiu că prin opinia asta o să mi-i ridic în cap pe mulţi dintre luptătorii (mai ales online) pentru păstrarea vegetaţiei din Piaţa Ferdinand, dar sincer nu mă afectează deloc o eventuală dispută în acest sens. Sînt dispus să ascult orice argument, atâta timp cât e formulat decent.

Spun asta pentru că mi-am căpătat un „eşti fraier!” de la o persoană care mi-a auzit opinia. I-am mulţumit şi i-am transmis că mă simt „onorat„. Nu ştiu dacă a înţeles ironia. Ăsta să fie marele bai. 🙂

Articolul Opinii de orădean adoptat. Despre brandul de oraş şi mutarea arborilor vieţii din faţa Teatrului apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
https://www.adilabos.ro/2018/05/opinii-de-oradean-adoptat-despre-brandul-de-oras-si-mutarea-arborilor-vietii-din-fata-teatrului/feed/ 0 9400
42 de verbe https://www.adilabos.ro/2018/04/42-de-verbe/ https://www.adilabos.ro/2018/04/42-de-verbe/#respond Sun, 22 Apr 2018 20:53:36 +0000 http://www.adilabos.ro/?p=9391 A vedea. A zâmbi. A avea. A dobândi. A alerga. A învăţa. A creşte. A iubi. A câştiga. A rata. A cădea. A te ridica. A evolua. A dezamăgi. A încuraja. A admira. A lupta. A nu renunţa. A reuşi. A râde. A conduce. A supune. A construi. A urî. A plânge. A înţelege. A ierta....

Articolul 42 de verbe apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
A vedea. A zâmbi. A avea. A dobândi. A alerga. A învăţa. A creşte. A iubi. A câştiga. A rata.

A cădea. A te ridica. A evolua. A dezamăgi. A încuraja. A admira. A lupta. A nu renunţa. A reuşi. A râde.

A conduce. A supune. A construi. A urî. A plânge. A înţelege. A ierta. A reaprinde. A privi. A aprecia.

A cuceri. A pierde. A relua. A alerga. A gândi. A te maturiza. A strânge.

A visa. A spera. A atinge. A crede.

A fi mereu tu însuţi.

Sînt 42 de verbe.

Nu e un număr întâmplător. L-am fixat aşa pentru a corespunde primăverilor 😉 – la propriu – pe care le-am bifat pe răbojul vieţii. (Micul filozof-editor – sau invers – din mine nu s-a abţinut. 😀 )

Sînt verbe pe care le-am încercat pe propria piele. Mai mult sau mai puţin ca alţii, dar am învăţat singur să le conjug. Nu mi-a plăcut întotdeauna rezultatul. M-am încăpăţânat să fac mereu în aşa fel încât să fie cum vreau eu, dar am înţeles că nu se poate întotdeauna.

Aşa că am băgat la cap că trebuie să mai tac – rar, dar… 🙂 -, să accept şi alte opinii – nu atât de des precum am citit că ar trebui – şi să nu uit că fiecare faptă are răsplata ei.

Mai am multe de învăţat, în special ca să ajung să înţeleg valoarea ultimului verb – care e, de fapt, o construcţie gramaticală 😀 . Dar şi timp suficient ca să o fac. Aşa, preţ de încă vreo 56 de verbe. Pe puţin. 😉

Sănătos să fiu. Ceea ce vă doresc tuturor! Fără excepţie.

Articolul 42 de verbe apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
https://www.adilabos.ro/2018/04/42-de-verbe/feed/ 0 9391
Paştele pe limba unui editor TV https://www.adilabos.ro/2018/04/pastele-pe-limba-unui-editor-tv/ https://www.adilabos.ro/2018/04/pastele-pe-limba-unui-editor-tv/#respond Mon, 09 Apr 2018 10:03:00 +0000 http://www.adilabos.ro/?p=9384 Le văd altfel. Pentru că am ceva ani de televiziune în spate şi pentru că, prin voia întâmplării, în fişa postului sînt trecut editor tv. Aşa că ştiu ce e în spate: cum aduce un reporter informaţia, cum realizează materialul, cum i-l modifică un editor şi cum apare pe post. Mă refer la ştiri şi...

Articolul Paştele pe limba unui editor TV apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
Le văd altfel. Pentru că am ceva ani de televiziune în spate şi pentru că, prin voia întâmplării, în fişa postului sînt trecut editor tv. Aşa că ştiu ce e în spate: cum aduce un reporter informaţia, cum realizează materialul, cum i-l modifică un editor şi cum apare pe post.

Mă refer la ştiri şi la live-uri – transmisiunile în direct din diverse locuri. Mai precis, în această perioadă, la cele făcute de Paşte din mănăstiri, biserici, pensiuni, case de vacanţă. Adică din „locaţii” – cuvânt pe care şi dexonline îl acceptă, mai nou, cu sensul de „loc anume„.

Şi tocmai pentru că le văd altfel…

….am tendinţa – enervantă de multe ori – să le fac autopsia. Să le disec şi să mă gândesc cât de standard a devenit limbajul şi formularea unor ştiri scrise cu ocazia unui eveniment cum sunt sărbătorile.

Aşa am regăsit tradiţionale formulări de genul „turiştii s-au înghesuit” ori că „şi-au rezervat din timp” locuri, bilete sau camere unde altundeva decât în „pensiunile pregătite de sărbătoare”. 🙂

Bineînţeles, „proprietarii de pensiuni” sau „gazdele” – cine altele/alţii? 😉 – au „oferte pentru toate buzunarele” şi pun pe mese „bucate tradiţionale”. Deci nu e de mirare că „gradul de ocupare” este de câteva zeci de procente – în funcţie de pensiune/hotel/casă tradiţională.

Evident că, în astfel de condiţii, au apărut „forfota mare” sau „aglomeraţia mare” (aştept încă forfota/aglomeraţia mică 😀 ). Totul pentru că, nu-i aşa?, sărbătorile trebuie „întâmpinate cum se cuvine”.

Au fost şi excepţii, desigur, reporteri care au scris şi au transmis într-un limbaj normal, plăcut auzului. 😉 Puţini, dar buni. I-am ginit şi îi ţin minte. 😀

Articolul Paştele pe limba unui editor TV apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
https://www.adilabos.ro/2018/04/pastele-pe-limba-unui-editor-tv/feed/ 0 9384
Când ducem copilul la logoped https://www.adilabos.ro/2018/03/cand-ducem-copilul-la-logoped/ https://www.adilabos.ro/2018/03/cand-ducem-copilul-la-logoped/#respond Wed, 28 Mar 2018 17:54:12 +0000 http://www.adilabos.ro/?p=9378 Vorbirea constituie unul dintre procesele semnificative pentru cultivarea abilităților psihice, dar și pentru formarea personalității copiilor. De aceea, părinții care au motive de îngrijorare referitoare la dezvoltarea limbajului micuțului, ar trebui să apeleze la un specialist în logopedie. Ce este logopedia Logopedia este o intervenție complexă care se poate desfășura pe mai multe planuri –...

Articolul Când ducem copilul la logoped apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
Vorbirea constituie unul dintre procesele semnificative pentru cultivarea abilităților psihice, dar și pentru formarea personalității copiilor. De aceea, părinții care au motive de îngrijorare referitoare la dezvoltarea limbajului micuțului, ar trebui să apeleze la un specialist în logopedie.

Ce este logopedia

Logopedia este o intervenție complexă care se poate desfășura pe mai multe planuri – individual sau pe grupe în raport cu anumiți facturi – tipul de tulburare, gradul de gravitate și bineînțeles vârsta copilului.

Ședințele de logopedie constau în anumite exerciții și jocuri variate, atractive care contribuie major la stimularea comunicării expresive. De asemenea, pronunția se va corecta precum și tulburările de voce, ritm și fluență. În plus, micuțul va căpăta încredere în sine și va fi conștient de potențialul său datorită faptului că își va cultiva abilitatea de a comunica.

Durata și scopul intervenției logopedice

Scopul terapiei constă în obținerea unei pronunții corecte, dar și a unei cultivări intelectuale pline de armonie care corespunde vârstelor cronologice a copilului. De altfel, tulburările de limbaj care nu sunt corectate la timp se pot agrava în timp.

De regulă, durata terapiei depinde de mai mulți factori, gravitatea problemei, modul în care evoluează ședințele ș.a.m.d. Copilul poate avea nevoie de logoped o dată sau de mai multe ori pe săptămână, iar tratamentul poate dura câteva săptămâni sau luni.

Când ar trebui să ne îngrijorăm

Iată 5 semnale care ar putea indica necesitatea unui logoped în cazul unui copil de 2 ani:

  • Nu pronunță corect vocalele;
  • Utilizează un cuvânt o dată, apoi nu mai procedează în felul acesta;
  • Nu are reacții normale sau consistente la sunetele din jur – poate fi prea sensibil la sunete precum cele de la un aspirator sau de la un uscător de păr sau dacă este strigat pe nume;
  • Se folosește de același sunet sau silabă pentru a pronunța anumite cuvinte;
  • Nu poate să identifice, într-o carte, un anumit obiect pe care i l-ai spus tu în timp ce îi citești (va fi tentat mai degrabă să întoarcă pagina și doar să pronunțe, dar nu să și arate);

Specialistul în logopedie va adopta anumite tehnici – de exemplu, jocuri și exerciții, în funcție de caracteristicile pe care le are fiecare copil, pentru a contribui major la dezvoltarea limbajului. Logopedul mai poate desfășura și anumite activități care stimulează dezvoltarea cognitivă, psihomotorie, consilierea părinților, armonizarea psihoafectivă ș.a.m.d.

Servicii de logopedie pentru copii în București

Prin urmare, dacă ați constatat că cel mic se confruntă cu probleme de limbaj, luați legătura cu un specialist în logopedie. În București, de pildă, puteți apela la serviciile unui logoped la domiciliu, fapt care îl va ajuta pe micuț să fie mai deschis, având în vedere că ședințele de logopedie se vor desfășura într-un cadru familiar.

Există anumiți copii care întâmpină probleme și se confruntă cu anumite tulburări:
• copiii care au dificultăți la nivelul auzului;
• copiii care prezintă mușchi slăbiți în jurul gurii;
• copiii care au fost diagnosticați cu autism;
• copiii care au afecțiuni respiratorii;
• copiii care au probleme de înghițire;
• copiii care suferă de boala denumită popular „bot de iepure” etc.

(ACEASTĂ POSTARE ESTE UN ADVERTORIAL)

Articolul Când ducem copilul la logoped apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
https://www.adilabos.ro/2018/03/cand-ducem-copilul-la-logoped/feed/ 0 9378
Cana cu zahăr şi ce să faci dacă vrei ceva de la viaţă https://www.adilabos.ro/2018/03/cana-cu-zahar-si-ce-sa-faci-daca-vrei-ceva-de-la-viata/ https://www.adilabos.ro/2018/03/cana-cu-zahar-si-ce-sa-faci-daca-vrei-ceva-de-la-viata/#respond Sun, 11 Mar 2018 21:07:33 +0000 http://www.adilabos.ro/?p=9370 – Nu-mi place cu mult zahăr. De fapt, nu-mi place dulce. Nici ciocolata nu o mănânc. Ştiu că slăbeşte 😀 şi de aia nu îmi place. Dar atunci chiar aveam nevoie de zahăr. Pentru mâncarea de la şcoală. Ştii, noi primim o masă la şcoală. Şi atunci am primit ceva la care îmi trebuia cana...

Articolul Cana cu zahăr şi ce să faci dacă vrei ceva de la viaţă apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>

– Nu-mi place cu mult zahăr. De fapt, nu-mi place dulce. Nici ciocolata nu o mănânc. Ştiu că slăbeşte 😀 şi de aia nu îmi place. Dar atunci chiar aveam nevoie de zahăr. Pentru mâncarea de la şcoală. Ştii, noi primim o masă la şcoală. Şi atunci am primit ceva la care îmi trebuia cana cu zahăr. De fapt o linguriţă, nu mai mult…

Puştoaica se pusese fix în faţa mea şi îmi explica de unde începuse totul. Turuia întruna şi accentua unele cuvinte, pe care le însoţea cu gesturi de om mare. Nu m-am putut abţine: un zâmbet a început să se lăţească pe faţa subsemnatului 😀 , apropiindu-se periculos de cele două urechi.

– Dar cana era cam departe, în celălalt capăt al sălii. Şi noi nu avem voie să ne ridicăm de la masă când mâncăm. Altfel se supără doamna. Deci nu puteam să mă ridic să merg după zahăr. Dar aveam nevoie de el.

– Şi cum ai făcut?

Devenisem extrem de curios în legătură cu epopeea cănii cu zahăr. 😉

– M-am descurcat. L-am rugat pe un coleg să-i spună la alt coleg să o ia şi să mi-o dea. N-a vrut din prima, dar m-am uitat urât la el şi i-am zis încă o dată să mi-o dea.

– Şi?

–  Şi mi-a dat-o. Ce crezi? Ştii? Dacă vrei ceva de la viaţă, trebuie să te lupţi. Şi atunci reuşeşti.

Maria are 7 ani şi aproape trei luni. O splendoare de puştoaică, frumoasă de pică şi cu o inteligenţă cu mult peste vârsta ei. 🙂 Plus că e deja o luptătoare, care ştie să obţină ceea ce-şi doreşte. Chiar dacă acea dorinţă se referă la o cană cu zahăr. Pe care a primit-o. 😀

Articolul Cana cu zahăr şi ce să faci dacă vrei ceva de la viaţă apare prima dată în ADI LABOŞ - blog de jurnalist TV din Oradea.

]]>
https://www.adilabos.ro/2018/03/cana-cu-zahar-si-ce-sa-faci-daca-vrei-ceva-de-la-viata/feed/ 0 9370