Lungă, interesantă, pe alocuri controversată (în funcție de opiniile fiecăruia) și – pentru mine – cu trei momente emoționante. Așa a fost festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris – 2024.

Primul dintre aceste momente a fost apariția delegației României. Că așa sunt eu: mă emoționez de câte ori e vorba de o competiție majoră la care e reprezentată și țara mea. Mă bucur când conaționali de-ai mei participă la un eveniment uriaș, fie sportiv, cultural ori de altă natură. Așa cum m-am bucurat văzând-o pe Nadia noastră pe barca torței, alături de Nadal, Carl Lewis și Serena Williams.

O singură precizare: Team Romania sună total aiurea. O suna bine pentru străini, dar pentru mine e România. Și atât. E părerea mea.

Și o paranteză: nu-s fan al olandezilor, dar au fost simpatici sărind pe vas în stilul suporterilor portocalii de la EURO2024. 😉

Al doilea moment care m-a atins la coeur a fost cel al interpretării melodiei ”Imagine”, în mijlocul Senei, de către Juliette Armanet și pianistul Sofiane Pamart.

Iar cel mai cel moment a fost revenirea lui Celine Dion. Pe platforma turnului Eiffel, cu melodia lui Edith Piaf – “L’Hymne à l’amour.” Impresionant, mai ales după boala prin care a trecut artista.