Sacrificii? Nu! Bătaie de joc printre gropi, case dărâmate şi tranşee

Sunt conservator în privinţa multor lucruri, dar când vine vorba de condiţiile de trai sunt un susţinător devotat al progresului. Şi al civilizaţiei, evident. Apreciez faptul că în Oradea au fost modernizate zonele centrale, au fost amenajate parcări de domiciliu, au fost sistematizate zone întregi şi au fost reabilitate superbele clădiri istorice din zona centrală. Localnicii au acces mai rapid la serviciile administraţiei locale, ai căror funcţionari nu mai au atitudinea de vătaf din trecut. Apar noi investiţii în oraş, zona creşte economic – sunt multe lucruri care îmi plac.…

Citește mai departe

De la supărare la bucurie, cu un telefon dat presei

Luni dimineaţă. Sună telefonul din redacţie, chiar lângă biroul meu. Ridic. O doamnă din comuna X, de lângă Oradea, e tare pornită. – Veniţi, vă rog, să filmaţi inundaţia de la mine din casă. Nu se mai poate. E plin de igrasie, mi-e inundat subsolul. E bătaie de joc. Aflu imediat şi motivul problemei: în zonă s-au realizat lucrări la canalizare şi „din cauza felului în care îs făcute la mine s-a adunat apa. E bătaie de joc”, repetă vocea de la capătul celălalt al firului. Doamna îmi transmite că…

Citește mai departe

Drumul „pavat” cu denivelări, gropi şi nesimţire

Aş putea vorbi despre multe drumuri care să fie descrise ca în titlul acestei postări. Asta pentru că trăim în ţara săpătorilor de gropi şi tranşee, a celor născuţi cu târnăcopul într-o mână şi cu pickhammer-ul în cealaltă. Iar în Oradea, de când cu transformarea oraşului într-un şantier, ăştia ar putea alcătui o comunitate care să-şi trimită, de ce nu, reprezentanţi şi în consiliul local. N-am nimic cu ei, sînt necesari şi chiar esenţiali pentru „bunul mers al lucrurilor„. Am ce am cu stilul nostru autohton de a tărăgăna lucrurile…

Citește mai departe

Piaţa Unirii din Oradea, după o lună de şantier

A trecut o lună de când sînt coleg de piaţă, ca să zic aşa, cu muncitorii care schimbă la faţă centrul Oradei. E impropriu zis „colegi„: pe când eu stau într-un birou din Palatul Vulturul Negru, ei au parte de praful şi zgomotul de pe şantierul de jos, din piaţă. S-au mişcat mai repede decât aş fi crezut. Într-o lună locul pe care îl ştiam acelaşi de zeci de ani s-a transformat total. Cam aşa: În fiecare zi de muncă am fotografiat zona Pieţei Unirii. Am încercat să respect aceeaşi…

Citește mai departe

Fără „e bine şi aşa”

Scriam într-o postare anterioară că am renunţat la a nu cârcoti după ce o lungă perioadă din viaţa mea am luat lucrurile aşa cum veneau, fără să comentez ori lăsând frustările să se acumuleze şi… atât. Am învăţat şi continui să învăţ că e important să vrei mai mult în viaţă, să nu mă ghidez după enervantul „e bine şi aşa„. Să ne înţelegem. Ştiu că orice lucru trebuie făcut cu răbdare şi cu eforturi ori compromisuri. Sînt de acord şi chiar sînt dispus să accept multe dacă ştiu că…

Citește mai departe