Soarta a făcut ca timp de câteva zile să redescopăr că mersul pe jos face piciorul nealcoș. Am făcut tradiționala navetă de acasă până la redacție la fel cum mergeau dintr-o cetate în alta strămoșii lipsiți de binecuvântarea lumii moderne, dar și de caii aflați la păscut și căruța nereparată de la ultima răsturnare în…
Continue reading →Știam că nu pot fi prins, drept urmare am pus mâna pe telefon și, după câteva numere formate la întâmplare și care nu se apelau – poate nici nu existau, am nimerit unul la care mi s-a răspuns.
– Alo, familia Gorilă? am întrebat repezit, după care am pus receptorul în furcă, izbucnind în râs.
Mi-am amintit de întâmplarea asta de când cu apelurile tot mai dese primite în ultima perioadă de la tot soiul de numere ciudate.
Evident, Bolojan e de vină pentru toate astea. Sau PSD. Ori Iohannis. Sau oculta mondială. Sau Putin, mai ştii. Numai noi nu. Pentru că noi dăm prioritate, suntem corecţi în trafic şi ne recunoştem greşelile.
Continue reading →Pentru mine nu e tradiţională sau modernă. E cum a definit-o Dumnezeu. Încercarea de a face altă caracterizare pentru familie înseamnă a da glas trufiei umane.
Continue reading →M-aş putea întreba „când au trecut 13 ani?„, dar răspunsul ar fi prea simplu: habar n-am, dar au trecut. 😉 Evident că au avut întâmplări bune ori rele, dar le reţin întotdeauna doar pe primele. Am o memorie selectivă şi hotărâtă să reţină doar chestiile faine. Acum 13 ani, vedeam prin geamul de la maternitate…
Continue reading →I-am privit întotdeauna pe salvatori ca pe o specie aparte. I-am admirat şi respectat şi voi avea întotdeauna sentimente pozitive faţă de pompieri, medici şi asistenţi SMURD sau de pe Ambulanţă. Am fost de prea multe ori pe teren în preajma lor, i-am văzut cum acţionează. I-am văzut nervoşi, agitaţi, cu lacrimi în ochi sau…
Continue reading →Nu ştiu ce reacţie aveţi voi, dar eu am trecut prin toate stările posibile când a venit vorba despre persoanele care distribuie reclame prin blocuri. Au fost zile când m-au trezit dimineaţa la ora 8 şi ceva. Asta când tura mea la redacţie începea la ora 11 şi noaptea ce trecuse abia adormisem după ora…
Continue reading →42 de minute. N-am mai stat atâta la o coadă din copilărie, când ţineam o sacoşă verde răsucită după mână şi eram atent la poveştile oamenilor mari, în timp ce aşteptam să vină pâinea la magazinul din colţul străzii. Şi auzeam multe, că stăteam acolo cu orele până se însera. 😉 Mi-am amintit de acele…
Continue reading →Hei, da’ ce somn lung am mai dormit, voinicii mei! 🙂 La ăla online mă refer, că în rest nu bifez mai mult de 6 ore pe noapte. Ştiu, încă sînt tânăr şi pot duce. 😉 Dar după o lună de lipsă de activitate pe blog, mă întorc. Nu cred că e un eveniment de…
Continue reading →
N-am fost un fan al Facebook-ului la început – şi mă refer la anii de dinainte de 2013. Atunci nu mă interesa reţeaua lui Zuckerberg, unde nu voiam să am cont. Îi consideram hipsteri pe toţi ăia de-mi ziceau că nu exist dacă nu-s pe „Cartea Feţelor”. Am trăit fără probleme existenţiale şi fără să…
Continue reading →