Fără comoditate, înapoi pe blog
N-am mai scris demult pe blog. Recunosc că e lipsă de timp și comoditate. Dar într-o dimineață de duminică cedează și comoditatea.
Continue reading →Categorie: me and myself
Liniștea Crăciunului din 2020
A fost liniște. Unii zic că prea multă. Nu mi s-a părut. Cu excepția restricțiilor și a lipsei zăpezii, mie mi-a plăcut Crăciunul ăsta.
Continue reading →Viena, între lumini și gloanțe
Viena a fost, pentru mine, orașul ăla neutru, echilibrat, sigur. Până acum, când imaginea aia faină a capitalei austriece se duce naibii.
Continue reading →2020 – ce (NU) am învățat în pandemia de anul ăsta
Se duce și 2020, cu pandemia lui cu tot – ducă-se, învârtindu-se sau nu, numai ducă-se. Asta nu ne garantează că următorul an va fi mai bun
Continue reading →Fostul meu coleg, primarul. De ce îl văd pe Ovidiu Bunta primar de Beiuș
Beiușului are nevoie de planuri fezabile de viitor și de oameni hotărâți ca să le pună în practică. Ovidiu Bunta e unul dintre ei.
Continue reading →Danke, Wien! Cum am mâncat pe banii primăriei vieneze
Fiecare familie a primit de la primărie câte un voucher de 50 de euro tocmai pentru a-i îndemna pe oameni să meargă la restaurante.
Continue reading →Jurnal de izolat | Două săptămâni, trei anotimpuri și un coronavirus
Se fac azi două săptămâni și trei anotimpuri 😉 de când stau, izolat, în casă. Nu, nu greșesc socoteala și nici timpul nu a căpătat o altă dimensiune
Continue reading →Să fim normali și trecem și peste coronavirus. Nu-i greu
Toate sunt chestiuni care țin de fiecare în parte. Le aplicăm și depășim și hopul ăsta. Trebuie doar să fim normali. În felul ăsta, plus un vaccin eficace, și situația revine la normal.
Continue reading →2019 – retrospectiva unui an cu stații închise, propriul stăpân și lucruri noi de învățat
Am decis să fac retrospectiva lui 2019. A lucrurilor ce mi-au rămas în memorie din ultimele 12 luni. Nu-s puține, că am bună ținere de minte.
Continue reading →Oradea mea – cu bune și rele, la sfârșit de 2019
Deși recunosc că Oradea mi-e dragă tare, nu am făcut greșeala de a cădea în capcana sentimentalismului. I-am văzut evoluția în ultimul sfert de secol de când ne cunoaștem. Am admirat și apreciez lucrurile bune (multe) care se fac în oraș, dar știu multe din chestiile negative care nu au ce căuta descrierea unei așezări moderne, europene, cum se vrea reședința Bihorului.
Continue reading →