Dacă din precedentele postări aţi tras concluzia „Mamă, ce ciudat e prin Madagascar!„, să ştiţi că vă cam înşelaţi. V-am spus că nu am apucat să merg decât prin Antananarivo şi nu am apucat să descriu şi locurile şi lucrurile cu adevărat interesante pe care le-am văzut.

Aşa cum, de exemplu, sunt localurile din capitala malagaşă. Am fost prin câteva care te trimit cu gândul la Europa mea şi am gustat mâncăruri care pot sta oricând lângă cele propuse de restaurantele cu ştaif de pe bătrânul continent. 🙂 Recunosc că mi s-a părut ciudat să găsesc astfel de locuri la o stradă sau două distanţă de maldărele de gunoi sau după ce am trecut cu maşina prin mai multe gropi şi peste denivelări. Dar am constatat cu bucurie că preparatele erau pe placul papilelor mele gustative şi la nivelul calităţii pe care ne-o doream, iar nota de plată ne-a scos din buzunare mult mai puţini bani decât am fi plătit acasă, în Europa natală.

Primul local în care ne-am simţit bine a fost Cafe de la Gare

Un restaurant chic, administrat, evident 😉 , de un francez, aflat în buricul târgului, la doi paşi de primăria din Antananarivo. E într-o zonă păzită, o oază de linişte în mijlocul aglomeraţiei nebune din Tana. De fapt, localul se află în incinta unei foste gări – Gare de Soarano, transformată într-un soi de mall de noul proprietar. Din ce am înţeles, toate gările mari din Madagascar au fost preluate de un om de afaceri şi transformate în acest fel – asta pentru că în insula din Oceanul Indian pe calea ferată se face doar transport de mărfuri. Oamenii se mişcă în rest cu maşina sau, mai puţini, cu avionul.

Cafe de la Gare e locul unde se bea o cafea decentă şi se mănâncă bine – nu sunt preparate pretenţioase, dar sunt foarte bune (recomand carnea de vită zebu 🙂 ) – se stă într-o ambianţă plăcută, e curat, internetul se mişcă decent, iar terasa e foarte reuşită.

În timp ce mănânci ori îţi bei berea sau cafeaua poţi să urmăreşti manevrele locomotivelor. Mai nasol e când te duci la toaleta amenajată într-un fost vagon tras pe o linie moartă, aproape de restaurant. Am avut o nasoală senzaţie că mă întorc în timp pe vremea când, student fiind, mă duceam cu trenul de la Beiuş la Oradea ori la mare şi eram nevoit să intru în buda insalubră din capătul vagonului. 🙁

Restaurant pentru carnivori

Pentru amatorii de carne 😉 , multă carne, am o recomandare: Le Carnivore. Cum putea să fie denumit altfel un local în care carnea se găseşte în fiecare preparat? A fost locul unde am simţit gusturi nemaipomenite ale cărnurilor preparate pe grătar, înfipte în ţepuşe şi prezentate astfel în faţa clienţilor care salivau doar când le vedeau.

Dar a fost şi locul unde am experimentat chestii noi, ca să le zic aşa:

• am mâncat carne de şarpe şi era să mă înec: de unde să ştiu eu că are atâtea oase? La noi, în Bihor, nu suportăm şerpii şi avem tendinţa naturală să-i suprimăm, nu să-i consumăm. 😀
• am gustat carne de crocodil şi, sincer, nu m-a impresionat deloc. Nu semăna nici cu porcul (să trăiască ceafa şi cotletul!), nici cu puiul (pulpele rullz! 🙂 ) şi nici cu vaca (poate cu Milka). Am trecut rapid la alte preparate.
• mi-a plăcut carnea de vită zebu şi… atât.
• în schimb, am mâncat bucată după bucată, până n-am mai putut, ananas pe grătar. SEN-ZA-ŢI-E! No, aia da „carne„! 😀

Sigur, nu au lipsit porcul şi puiul – excepţional gătite pentru gustul meu şi al comesenilor. Stropite cu nişte bere, sînt un deliciu culinar. Iar pentru că patronul, „vecin” de-al nostru european, din Sardinia 😉 , a aflat că sîntem români, ne-a trimis la masă un platou cu condimente peste care trona, patriotic, steagul roş-galben-albastru. Ştiţi ce sentiment fain am simţit în acel moment? 🙂

Merci beaucoup, monsieur!

Şi-au mai fost…

… mâncare coreeană, într-un restaurant foarte interesant. Nu strălucitor ca design, plăcut ca atmosferă, mic şi liniştit. Ospătarul ne-a adus o butelie la masă, un fel de platou din fier şi ne-a invitat să ne gătit singuri mâncarea aleasă. După care am şi plătit. 😀 Dar am fost buni bucătari, pentru că preparatele au ieşit tare bune.

...fructe de mare, într-unul dintre cele mai vechi restaurante din Antananarivo. Foarte elegant, plin de clienţi, mulţi europeni, administrat de o familie de francezi, ne-a plăcut tare mult. E adevărat, s-a luat curentul de vreo 2-3 ori – ploua foarte tare afară, iar astfel de întreruperi sînt ceva normal în sezonul ploios – dar era pregătit un generat, iar noi aveam telefoanele la noi. 😉

Mâncare proaspătă şi superbună, la preţuri mai mult decât decente. Aceleaşi preparate într-un restaurant european ar fi însemnat o cheltuială dublă sau triplă. Cel puţin.

…mâncare tradiţională, cu mult orez, carne de zebu şi ceva verdeţuri nedefinite. Bună, dar nu m-a dat pe spate. În schimb, restaurantul din afara Capitalei, unde am mâncat, mi-a plăcut pentru că era în mijlocul naturii. 🙂

În concluzie, în Antananarivo turistul găseşte locuri bune unde să-şi stingă foamea, unde să poată sta în linişte şi să petreacă seri frumoase. Nu e scump, iar mâncarea e bună. Parol d’honeur! 😀