Dacă ar fi să enumăr ceea ce nu-mi place, aşa, în general, mi-ar trebui câteva postări lungi cât o zi de post şi mult prea mult timp. Pe care nu-mi permit să-l pierd cu chestii naşpa. Aşa că prefer să fiu pozitiv, să descriu ce-mi place/ce apreciez din ce se întâmplă în jurul meu. În…
Continue reading →
Ochii i se măriră exact ca în desenele japoneze cu Sandy Bell. 🙂 Stătea cu privirea ţintă spre factura de încălzire pe care o ţinea în mână. Reciti încă o dată calculele şi o înjurătură îi scăpă printre dinţi. Una cât 1440 de lei, cât scria în josul foii. Şi asta pe o singură lună…
Continue reading →E adevărat că Oradea se schimbă şi o face în bine. Mie-mi place cum s-a transformat oraşul meu adoptiv în ultimii ani. 🙂 Nu stau să trec în revistă lucrările şi investiţiile făcute – prietenul Google poate da o mână de ajutor oricărui curios. Oraşul este şi promovat tot mai puternic ca destinaţie turistică. Cu…
Continue reading →Lucrez într-o zonă ultracentrală din Oradea. Nu e un anunţ şi nici nu mă mândresc cu asta. Nu e meritul meu. Pur şi simplu e o constatare. Nu mă invidiaţi. Am avantaje, dar şi dezavantaje. Unul dintre acestea din urmă e locul de parcare. Dacă prind unul pe străduţele din jur pot deschide o şampanie….
Continue reading →Recunosc: îmi place să joc tenis. Nu îl practic de prea mult timp, dar am două rachete – din care folosesc constant una, pe care am cumpărat-o pentru că mi-a plăcut designul şi pentru că… preţ 😉 – şi am învăţat să servesc în aşa fel încât mingea să treacă peste fileu. Paranteză. În anii…
Continue reading →De când cu 15 martie – nicio legătură cu Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, mă refer strict la împuşcăturile de pe Strada Barcăului – au apărut pe net tot felul de reacţii, ironice sau nu, la catalogarea Oradei drept oraş sigur. În timp ce în diverse clasamente, făcute de tot felul de site-uri care nu ştiu…
Continue reading →
Nesimţirea nu trebuie căutată la periferie. Ea îşi are domiciliul şi în centrul Oradei, la covrigăria Petru de pe Strada Republicii. E luni, ora 19:30 trecute fix. Mă înfiinţez în faţa gemuleţului făcut ca pentru pitici, unde te apleci ca să ceri ceva. E drept, am eu 1,90 m, dar asta cu aplecatul nu mi-a…
Continue reading →Cum a început 2017, hop şi iarna. Nu că în primele trei zile ar fi fost aşa şi nu că aş fi ştiut – pe motiv de Viena. 🙂 Aşa că, după câteva zile relativ decente, fără frig excesiv şi fără ninsori, astăzi iarna şi-a revenit. O ninsoare apărută după-amiază a acoperit Oradea în scurt…
Continue reading →
Nu știu alții cum sînt – sincer, habar n-am, parcă nici nu mai știu să-i citesc pe oameni – dar pe mine m-au fascinat de mic luminile Crăciunului. Știți, beculețele în tot felul de forme și culori care licureau pe bradul montat întotdeauna în Ajunul Nașterii Domnului. 🙂 Cele la care noi, copiii, ne zgâiam,…
Continue reading →
Când vorbesc despre Piața Unirii nu pot zice că e nemaipomenită; sînt altele mult mai faine decât ea. Dar nu-i nici urâtă, cum zic alții – părerea lor. Nici tare curată nu-i – și aici nu poate nimeni arunca vina pe autorități ori pe cei de la RER (nu e dimineață în care să nu…
Continue reading →