No, ceau la toată lumea! Sau szia stok, că tot e vorba în postarea asta despre concediul petrecut în Ungaria, la Sarvar. Unde n-am vorbit ungureşte, dar toată lumea ne-a servit cu ce am cerut. În germană sau engleză. 😉 Să mai zică cineva că ungurii şi românii nu reuşesc să se înţeleagă, chiar dacă nu vorbesc aceeaşi limbă. Aşadar, după ce acum trei ani am vizitat Riviera franceză, acum doi ani ţara lemurienilor, iar anul trecut capitala cea multiculturală a ţării lui Mozart, vara lui 2017 a fost dedicată…
Citește mai departeCategorie: Călător prin lume
Un mesaj uman postat pe luneta maşinii
Circulând nu doar pe şoselele patriei, ci şi ale ţării vecine şi ale Austriei adoptive, mai dau peste tot soiul de ciudăţenii care îmi apar în trafic. Înţeleg şi mai mult, cu fiecare imagine nouă zărită pe şosele, că oamenii sînt tare inventivi. De la nume de firme care de care mai fistichii trecute pe remorcile camioanelor, la bagaje aranjate în aşa fel încât într-un microbuz antic să încapă conţinutul unui vapor – vezi de toate. Ultima dată am aflat cum poţi să muţi Facebook-ul în propria maşină şi să-ţi…
Citește mai departeFlori cu autoservire
Cred că nu există florar, în ţara asta cel puţin, care să nu se bucure la final de 8 martie, când trage linie şi calculează cât a vândut şi, mai ales, cu ce profit s-a ales după o zi atât de aglomerată. E un fel de Black Friday pe invers al florăriilor, 🙂 pentru că, în loc ca preţurile să scadă, buchetele îmi par mai scumpe decât de obicei. Sau cel puţin la aceeaşi valoare ca în alte zile. În schimb, ritmul şi volumul de vânzări de flori sunt duble.…
Citește mai departeCălător pe Insula Pământului Roșu. Parcul cu lemurieni din Madagascar
– Ai văzut pinguini pe acolo? Ceva elefanți? Niște zebre? Au fost întrebările la foc automat pe care mi le-a adresat un amic, la întoarcerea din Madagascar. Prima dată am zâmbit larg. Cum să crezi că găsești pinguini la vreo 7-8000 de kilometri distanță de Polul Sud? Nici măcar dacă vreun simpatic dintr’ăștia nu s-ar fi rătăcit și nu ar fi plutit în derivă luni la rând. Și elefanții ar fi fost greu să navigheze din Africa peste Canalul Mozambicului. Iar de zebre… nici măcar din cele trasate pe asfalt…
Citește mai departeAnul Nou la Viena, laolaltă cu toate națiile lumii
– Aho, aho, copii și… Dacă stau bine să mă gândesc, puteam să cânt colinda asta de An Nou în buricul târgului vienez că tot nu mă înțelegea nimeni. Nu că nu ar mai fi fost români prin zonă. (Din contră, am auzit dulcea noastră limbă, în tot felul de tonuri și părți de vocabular cam peste tot în capitala austriacă.) Dar era o nebunie și o gălăgie de era greu să te înțelegi om cu persoană. Cel mai bine era să urli ori să gesticulezi. 🙂 Asta mai ales…
Citește mai departe2016, între dorințele de deasupra Oceanului Indian și artificiile din Viena
Interesant a mai fost și 2016. E singurul cuvânt prin care pot cuprinde – fără să greșesc prin alte caracterizări – cât mai multe din anul ce se termină în câteva ore. Mai puțin de 24 în momentul în care scriu ultima postare din an. A fost un an început la capăt de lume, la propriu, și terminat tot în străinătate, dar mai aproape de casă. Pe 2016 l-am început în Maurițius, în avionul cu care veneam spre Europa dinspre Madagascar. Doamna îmi rămăsese pentru un timp pe Insula Pământului…
Citește mai departeDespre Madagascar şi călătoria pe insula pământului roşu – la radio
Promiteam că o să revin cu postări despre călătoria de acum un an în Madagascar. Nu am uitat şi îmi respect cuvântul dat. Dar până să îmi aştern memoriile pe blog, 🙂 le-am povestit la radio. Mai precis la Radio Maria, unde amicul şi fostul meu coleg Gabi Bonaciu m-a invitat la o discuţie în cadrul emisiunii lui de fiecare joi – mulţumiri maxime, Gabi!. Aşa că joi, 8 decembrie, de la ora 14:40, am stat de vorbă cu Gabi la „Călătorii şi atitudini”, pe 102,2 FM. N-a durat mult,…
Citește mai departeMadagascar. Călător pe insula pământului roşu – După un an
Incredibil ce repede trece timpul! E o constatare pe care o fac tot mai des în ultimii ani. În copilărie ni se părea că orele de la şcoală sînt ani şi abia aşteptam să ne facem mari. 😉 Acum, în schimb, o zi pare făcută din câteva ceasuri şi, Doamne, ce iute dispare! Uite că s-a făcut un an de la călătoria noastră, a Neiei mele cu mine, la capătul lumii – la propriu. În 2015, pe vremea asta încercam să mă obişnuiesc cu vremea caldă de decembrie, cu ţânţarii…
Citește mai departePalatul Schönnbrunn – despre măreția și bogăția unui imperiu
Prima dată am văzut Schönnbrunn-ul în urmă cu 7 ani, în prima vacanță alături de Neia mea. Era și prima dată când eu ajungeam în Viena (doamna mea era obișnuită cu orașul) și pentru mine totul era nou, spectaculos, superb. (Adevărul e că și acum, după atâtea vizite în capitala fostului imperiu, aceleași epitete le folosesc când admir ceea ce au făcut și fac austriecii. 🙂 ) În 2009 mă minunam de măreția uriașului palat și îi vizitam doar zonele exterioare: parcul, grădina, Gloriette. N-am apucat atunci să ne luăm…
Citește mai departeBiciclete, pancove, munte și lucruri sfinte
Când vă ziceam că băieții de la Agenția de Management al Destinației Bihor știu să pregătească lucruri mișto nu am exagerat cu nimic. Evident, nu se compară cu Turul Franței și nici măcar cu Micla Buclă din vremurile când sportul mai apărea prin paginile ziarelor de sport de pe la noi 😉 , deși s-a întâmplat tot pe biciclete. Dar a fost o ocazie pentru cei dornici de o călătorie printre tradițiile și peisajele superbe ale sudului Bihorului să își reîncarce bateriile și să iasă dintre cei patru sau mai…
Citește mai departe