Cum cine? Lalelele din grădina din sat, clar! 🙂 Erau atât de colorate sâmbătă, cu toată ploaia enervantă care a căzut ore bune… Parcă toată lumea era a lor. Aşa că nu m-am abţinut să le fac subiecte de şedinţă foto cu al meu bătrân, dar încă operaţional LG. Aşa cum fac de altfel de…
Continue reading →
Toată ziua m-am învârtit pe lângă el. Ba împingeam roaba ca să adun frunzele de prin curte, ba îmi făceam treabă pe la maşină, ba dădeam ture la dulapul cu scule ca să îmi iau „chestii” pentru instalarea unei cădiţe de duş. De fiecare dată i-am aruncat un ochi, ba chiar doi 🙂 şi i-am…
Continue reading →
M-am lipit de al doamnei mele sat ca timbrul de plic. 🙂 Constat asta la fiecare sfârșit de săptămână. Îmi termin treburile jurnalistice și, o dată cumpărăturile făcute, o iau agale spre aşezarea din sudul Bihorului. Nu-mi ia mult timp. Spre diferență de drumul spre Beiușul meu natal, cel spre locuința mea de vară e…
Continue reading →
Mă uit în fiecare dimineață la termometrul de pe balcon și la aplicația meteo de pe telefon şi îmi spun cu jumătate de gură: „Mda, e vară!” Nu funcţionez la capacitate normală când afară e foarte cald. Peste 30 de grade dau rateuri, 🙂 dar sub valoarea asta mă simt ideal din punct de vedere…
Continue reading →
Cred că într-o viaţă anterioară – dacă o fi existând aşa ceva, n-am dovezi – am fost vreun locuitor al marelui Albion. Nu că m-aş fi visând vreun fost mare explorator, un lord stăpân peste întinse teritorii ori un importator de ceai din îndepărtatele Indii. 🙂 Asta dacă în realitate n-oi fi fost un „peasant„,…
Continue reading →Scuzaţi rongleza, dar mie-mi place cum sună în engleză „după ploaie” şi în română „în sat„. 🙂 Aşa că mi-am permis un scurt atac la limba română. Dar nu e ăsta e subiectul, ci fotografiile făcute după prima ploaie căzută în sat la sfârşitul celor vreo 10 zile de cod portocaliu de caniculă. Nu-s nemaipomenite…
Continue reading →Când încă nu ştiam a buchisi slovele cărţilor 😉 bunica ne lua vara, pe câmp, la fân. Nu avea cu cine să ne lase acasă şi îi era mai bine să ne ştie mereu sub ochii ei. După ce clădea un „pulşor” de paie – o căpiţă mai mică -, ne punea pe noi, copii,…
Continue reading →Nu mi-aş fi închipuit sâmbătă dimineaţă, la început de cod portocaliu de caniculă, cu deja 30 şi ceva de grade la ora 11 şi cu un instrument anti-arşiţă montat în curte (îl prezint într-o postare viitoare), că seara voi vâna fulgere. De alea veritabile, nu poveşti şi metafore. Fulgere, tati, care fac să tresară orice…
Continue reading →Pe lângă praful şi munca întruna, satul îţi rezervă atâtea lucruri faine încât avantajele sunt net superioare ca număr dezavantajelor. Mie-mi place atmosfera rurală, liniştită a satului şi vara, şi iarna. Şi atunci când plouă, dar şi când străluceşte soarele. În ăst din urmă caz, satul e locul ideal – alături de munte – să…
Continue reading →Dacă unii recunosc că „vara nu dorm„, eu o spun pe aia dreaptă: unul dintre motivele pentru care am aşteptat vara e că din meniul de sezon face parte salata de vinete. Sau zacusca de vinete, cum îi ziceam pe când eram pici. 🙂 Făcută neapărat cu maioneză şi ceapă, e unul dintre preparatele mele…
Continue reading →