ADI LABOŞ – blog de jurnalist TV
Jurnalist în Oradea de 20 ani. Și mai bine
Ne lovim de astfel de întâmplări de prea multe ori, iar ceea ce e cu adevărat nasol e că ne obișnuim cu mizerii, cu situații aiurea, cu oameni negativi. Le spunem, generic, normalitate, când știm bine că nu ar trebui să fie așa.
Citește mai departe
Cei mulți dintre noi care avem treburi diverse prin magazine în perioada de dinaintea Sărbătorilor ne testăm în condiții extreme o calitate pe care începem să nu o mai avem: răbdarea. În îmbulzelile de peste tot, nici nu e greu.
Citește mai departeCând am ajuns prima dată în străinătate m-a mirat la maximum faptul că toţi angajaţii magazinelor, de la intrare până la ultimul raft, îşi salutau clienţii. Am mai spus-o pentru că am ţinut minte chestia asta. Vin dintr-o ţară în care dacă vreun angajat al magazinului îţi zice „Bună ziua!” tresari şi te uiţi la el dacă şi-a luat pastilele de dimineaţă. Nepăsarea e atitudinea general valabilă prin zonele noastre de comerţ. Acolo unde angajaţii îşi strigă nemulţumirile salariale, faţă de şef sau pe chiar cele de acasă printre cumpărători.…
Citește mai departePrimul bulgăre Mâinile mi-au îngheţat şi cu greu reuşesc să-mi mişc degetele. Lovesc palmele una de alta şi le vâr în buzunarele hăinocului cu blană care mă apără de frigul de afară. Din înaltul cerului cad fulgi uriaşi, cum n-am mai văzut parcă de-o viaţă. Cad atât de mulţi şi deşi, încât curtea, casele, ograda, pământurile de dincolo de ultimii pomi ai grădinii par pictate în alb. S-a depus un strat bun de zăpadă, deşi ploaia de toamnă de după-amiază m-ar fi făcut să jur că o să avem o…
Citește mai departeRecunosc: fac parte din cei 60% dintre români despre care statisticile oficiale spun că au probleme cu vederea. Sunt „ochelarist”, 🙂 dar numai cu jumătate de normă. Adică port ochelari doar atunci când conduc. În rest, absolut toţi membrii familiei mele – de la doamna mea până la cel mai tare nepot-vlogger 🙂 – toţi sunt mândrii posesori permanenţi de ochelari. Iniţial nu am vrut în ruptul capului să accept că am nevoie de lentile. „Sînt tânăr şi mai trebuie să treacă decenii peste mine până să port ochelari.” Ştiţi,…
Citește mai departe
Când, cu ceva ani în urmă, ajungeam prin Occidentul pe care îl văzusem doar la televizor, mă uitam mirat la toți angajații magazinelor în care intram. Nu că ar fi avut patru mâini și motor în ghete – deși așa se mișcau 🙂 – ci pentru că SALUTAU. Pe oricine intra în spațiul lor, fără excepție. Ceea ce pe mine, venit dintr-o țară în care vânzătorul îți dă de cele mai multe ori ignore, m-a mirat, acolo era și este ceva normal. E de bun simț să-l saluți pe cel…
Citește mai departeNu pozez în mironosiţă şi nici nu mă apuc acum să dau lecţii de morală. Evident că de Paşte am fost şi noi la cumpărături; am avut şi noi de luat alimente, sucuri, bere, condimente, ciocolată, cadouri. Facem parte dintr-o lume în continuă agitaţie şi urmăm cursul „fluviului” de oameni care curge mai ales spre marile centre comerciale din oraş. Sînt, însă, câteva firicele, care se mai abat spre biserică. Oameni care lasă puţin deoparte alergătura după cumpărături şi îşi amintesc de suflet. Care uită câteva minute de grijile lumeşti…
Citește mai departe