Onoarea și verticalitatea sunt calități pe care le apreciază toată lumea, dar puțini sunt în stare să le dovedească. Munchenezii din teren au făcut-o și au spălat prin gestul lor o parte din petele lăsate de munchenezii din tribune. Adevărații suporteri îi vor înțelege.
Continue reading →
E duminică și mi-am zis că e momentul să adaug niște vizualizări la ultimul clip pe care l-am pus pe contul personal de YouTube. Cel vechi de 13 ani. 🙂
Continue reading →
Românii au fost primii campioni mondiali la Teqball, în proba de dublu. Se întâmpla acum doi ani, tot la Budapesta, la prima ediţie a Mondialului sportului cu masa curbată.
Continue reading →
Aproape 60 de ţări, mai bine de 150 de sportivi, premii totale de 150.000 de dolari şi… Ronaldinho. Sunt câteva dintre bornele Mondialului de Teqball.
Continue reading →
În meciul cu Anglia am văzut la tricolorii U21 cea mai importantă calitate de care are nevoie un om pentru a câștiga: capacitatea de a nu renunța niciodată.
Continue reading →
De acum Budapesta este mai aproape decât Bucureştiul pentru nea Imi Jenei și asta din simplul motiv că premierul maghiar Viktor Orban, cel care a ales să investească masiv în sport, l-a numit consilierul lui pe probleme care țin de acest domeniu. Oau, surpriză de proporţii! Nu, domnilor, nu este deloc surprinzător. Ei şi l-au dorit, noi nu l-am vrut. Nu l-am mai băgat în seamă.
Continue reading →
Dacă performanţele sportivilor români au fost de mult condamnate la moarte, ameninţarea şi-a întins mrejele şi spre sportul de masă, sămânţa a ceea ce într-o lume normală reprezintă baza viitoarelor performanţe sau, dacă vreţi, şansa descoperirii viitorilor campioni.
Continue reading →Îl cheamă Mihai Vigariu* şi l-am cunoscut, cum altfel, online. I-am scris un mesaj pe Facebook ca să-i cer acordul să ilustrez ştirea de pe digi24.ro cu o fotografie de pe contul lui. Mi-a răspuns repede: „Daaaa, bineînţeles, cu mare drag.” Am descoperit un om fain, de bun simţ, bucuros că ai mei colegi (Bogdan…
Continue reading →Recunosc: îmi place să joc tenis. Nu îl practic de prea mult timp, dar am două rachete – din care folosesc constant una, pe care am cumpărat-o pentru că mi-a plăcut designul şi pentru că… preţ 😉 – şi am învăţat să servesc în aşa fel încât mingea să treacă peste fileu. Paranteză. În anii…
Continue reading →
Când luni la rând nu vinde nimic, nereuşind să convingă vreun posibil client cu produsele lui cosmetice, Ioşka, simpaticul personaj în scaun cu rotile din pasajul Vulturul Negru, ne salută în propriul stil: „Helo belo, ceau bau! Vai şi amar, nimic nu mere!” 🙂 Plină de năduf şi de tristeţe strânsă în timpul cât n-a…
Continue reading →