Cu copilul la cerşit printre maşini

Semaforul tocmai trecuse în roşu, aşa că apăs uşor pedala de frână. Devin atent la melodia de la radio, ceva sirop. Decid să o schimb cu ceva mai de Doamne ajută, mai hit’n’mix. 😉 Cu coada ochiului observ o siluetă că se apropie pe repede-nainte de maşină şi apuc să ridic privirea la timp ca să văd feţişoara unei puştoaice de vreo 7-8 anişori lipindu-se de geamul din dreapta. Ţine în mână nişte trandafiri roşii, destul de fresh şi de arătoşi. – Vrei să mi-i dai mie? Nu-mi răspunde şi…

Citește mai departe

Bizonii de Piaţa Unirii. Ăia ultracentrali

Lucrez într-o zonă ultracentrală din Oradea. Nu e un anunţ şi nici nu mă mândresc cu asta. Nu e meritul meu. Pur şi simplu e o constatare. Nu mă invidiaţi. Am avantaje, dar şi dezavantaje. Unul dintre acestea din urmă e locul de parcare. Dacă prind unul pe străduţele din jur pot deschide o şampanie. De cele mai multe ori parchez la vreo 10 minute de mers pe jos de redacţie. Pe ceas. Dar nu mă plâng. Prefer să fac nişte mişcare, decât să mă enervez dând ture ca să…

Citește mai departe

Parcarea sau cum sînt împărțiți șoferii în „fraieri” și „jmecheri”

Când încerci să găsești un loc de parcare în zona centrală a Oradei, apăi să știi că trebui să ai spirit de aventură, nene, nu glumă! Adică să fii un bun cunoscător al locului, perseverent, răbdător, cu timp și cu nervii tari. Pentru că toate locurile sînt ocupate, dai la ture pe străduțe laterale de îți vine să oprești mașina în mijlocul drumului și să-ți bagi piciorul în ea de circulație rutieră. Asta dacă nu ai, cum ziceam mai sus, nervii de oțel. Adevărul e că până la urmă găsești…

Citește mai departe

Linia de tramvai din Piața Unirii, cea mai nouă șosea din Oradea

masina tramvai linii Piata Unirii

Și e și cea mai plăcută șofatului. Nu are denivelări, nici gropi, e ca-n palmă și te poartă pe lângă monumente Art Nouveau. E drept, n-ai timp să le vezi, că ești concentrat să urmezi linia de tramvai care șerpuiește prin noua Piață a Unirii. Ești concentrat să mergi prin stația de lângă biserica reformată și să nu-ți sară în față vreun pieton – totuși, e zonă dedicată lor, deci oricând poate apărea unul de ăsta care nu realizează că tu, șofer, ai treabă pe acolo. Și mai ești concentrat…

Citește mai departe

Drumul „pavat” cu denivelări, gropi şi nesimţire

Aş putea vorbi despre multe drumuri care să fie descrise ca în titlul acestei postări. Asta pentru că trăim în ţara săpătorilor de gropi şi tranşee, a celor născuţi cu târnăcopul într-o mână şi cu pickhammer-ul în cealaltă. Iar în Oradea, de când cu transformarea oraşului într-un şantier, ăştia ar putea alcătui o comunitate care să-şi trimită, de ce nu, reprezentanţi şi în consiliul local. N-am nimic cu ei, sînt necesari şi chiar esenţiali pentru „bunul mers al lucrurilor„. Am ce am cu stilul nostru autohton de a tărăgăna lucrurile…

Citește mai departe

Cum să treci drumul în patru labe, printre mașini

E periculos, dar nu-i greu. A demonstrat-o o doamnă în etate, cam „obosită” după vorbă, după port. S-a întâmplat vineri, în parcul Traian din Oradea, lângă internatul liceului greco-catolic, în apropiere de sediul Poliției Bihor. Am văzut-o de departe, cum mergea… de fapt, cum se târa printre mașini. Cum mănăstirea Nicula e cam departe ca să o bănui de un gest profund de pioșenie maximă, am rămas la ipoteza că femeia avea probleme de sănătate și suferea o criză, ceva. Ciudat era că nimeni nu îi întindea o mână de…

Citește mai departe

Sezonul căprioarelor

Nu, nu mă refer la cele de la tv, asistente prin diverse emisiuni unde se dezbat probleme grele ale omenirii, de tipul Guţă, Lis sau Beyonce de România. 🙁 Mă refer la frumoasele animale care l-au dat lumii copilăriei pe Bambi. 😉 Pe cât sînt de frumoase, pe atât sînt de periculoase. O garantează şoferii care parcurg drumul dintre Oradea şi Tinca. Imposibil ca unul să fi ratat priveliştea unei căprioare sau grup de căprioare care se apropia/u periculos de drum. Unii au avut neşansa unei întâlniri violente, după ce…

Citește mai departe