M-am dus la vot. Pentru că am dreptul ăsta. Nu pentru că sunt convins că alegerea mea contează. Din contră.
Și asta nu pentru că sunt obișnuit să susțin pierzători (cu unele excepții locale) ori să înot mereu contra curentului („poate n-ai știut să profiți niciodată de oportunități ori să-ți faci relații printre câștigători” – îmi reproșa cu ani în urmă un cunoscut).
Mi s-a părut mereu că nu contează cui dau al meu vot, ci e mai important, vorba „tătucului popoarelor”, cine face numărătoarea buletinelor de vot. Sau, într-o variantă modernă, cine știe manipula mai bine. (Deși mă bucur teribil când unele excepții îmi arată că oamenii sunt mai deștepți decât îi cred păpușarii și nu mai pun botul la finele și teribil de perversele manipulări prin media și internet.)
Paranteze
1. Că tot scriam de presă și de net. Mi se pare o mega-tâmpenie să interzici campania electorală în preziua și în ziua alegerilor. Ne ascundem cu toții după o cortină și ne mințim că așa suntem corecți, iar alegătorii sunt lăsați să cântărească atent și să aleagă fără… ce? Fără să fie influențați pe ultima sută de metri? Păi nu le-au fost îndesate pe gât în precampanie și în campanie tot felul de slogane stupide, promisiuni de premier, nu de președinte, panouri colorate, pliante livrate și duminica, interviuri la televiziuni prietene? Faptul că s-a ajuns ca nici pe internet să nu te lase să îți spui opinia politică în duminica alegerilor, fiind amendat pentru asta, e, din punctul meu de vedere, un pumn dat fix în mandibula libertății de expresie.
2. La Profi-ul de lângă blocul meu, angajații au lipit peste tot că nu se vând băuturi alcoolice în ziua votării. Că e aproape secția și nu e legal. De parcă recordmenii locali la maraton de băut ori consumatorii fruntași pe ramură nu-și pot face provizii înainte de ziua în care cu toții suntem albi și corecți. Ori de parcă asta e marea problemă a țării ăsteia când e vorba de vot (și nu mă luați cu stupezii gen „du-te-n Vaslui, să vezi cum e acolo” sau ”doar n-ai vrea să facă scandal bețivii în secții?”)
3. Am văzut înghesuială la unele secții din țară. De vină sunt autoritățile locale, incapabile să amenajeze mai multe secții, pe măsura numărului de votanți. Nu suntem la primele alegeri, avem experiența celor din ultimii 35 de ani. Deci nu e neștiință, e rea-voință. De ce la secția din Oradea unde votez de obicei, în zonă aglomerată, de altfel, nu am văzut niciodată aglomerație? De altfel, nu am auzit vreodată de agitație în vreo secție din oraș. Și asta înseamnă o bună organizare. Nu laud pe nimeni, constat că unele lucruri se pot face bine cu un minim de măsuri de bun simț.
Închid aici parantezele și revin: nu sunt convins că alegerea mea – subiectivă, normal, dar asumată – va avea un impact asupra scorului final (actualizare: nici vorbă, n-a avut. 😉 ). Dar am votat, pentru că asta îmi dă măcar senzația că sunt liber. Deși undeva acolo, în mintea mea, știu că sunt considerat, ca muuuulți alții, un pion dintr-o imensă masă numai bună de manevrat.
Postarea a fost scrisă înainte de ora 21. După anunțarea rezultatelor, patru remarci:
- Elena Lasconi, cu stilul ei altfel, ar putea deveni, peste două săptămâni, prima femeie președinte a României. Are de unde aduna voturi, spre deosebire de Marcel Ciolacu.
- Tik Tok are capacitatea de a trimite un candidat între primii trei. 😉
- PNL va avea noi lideri, cu Ilie Bolojan sigur în „noua gardă”.
- Institutele de sondare a opiniei publice – niște mincinoși ordinari și căței obedienți ai celor care plătesc mai mult. V-ați convins încă o dată de asta, nu?