Am crescut cu Jurnal bihorean. Jb, conform jargonului breslei. Mai întâi, ca junior-cititor, mai apoi drept „concurență” – când am început drumul în presă și scriam pentru Jurnalul de dimineață, și apoi ca matur-cititor.

Îl primeam în redacție la TV în fiecare dimineață, ne oferea de multe ori subiecte pentru materialele trimise la București. Mi-a rămas obiceiul de a-l frunzări până târziu, mult după apariția portalurilor de știri.

Apoi, odată cu tsunamiul online, l-am lăsat într-un colț al amintirilor din presă, împreună cu alte ziare pe hârtie. Le mai cumpăram, rareori, doar ca să simt mirosul de cerneală tipografică și să aud foșnetul paginilor întoarse. Știu, apucături de „dinozaur”.

Asta până am început să colaborez cu Jb și Bihon, în 2023. (Georgiana Anghel și Cristina Ghilea, nu pierd nicio ocazie să vă mulțumesc.) Am simțit din nou plăcerea de a citi un ziar pe hârtie, că doar eram direct implicat în facerea lui. Recunosc că nu-l cumpăram des, dar nici rar, ca până atunci.

Îmi plăcea/îmi place încă ideea de ziar pe hârtie, pe care să îl „accesez” fără click-uri, stând lejer, cu cafeaua în față. Dar înțeleg (chiar și eu) că lumea se schimbă, totul e mai rapid, totul e online, mai ales din punctul de vedere al informațiilor.

De aceea, trecerea de la cotidian la săptămânal în cazul Jurnalului mi s-a părut o chestie în logica lucrurilor. În actuala formulă, oamenii care îl scriu, colegii mei, au timp să se aplece asupra subiectelor, să le documenteze și să le scrie fără presiunea online-ului devenit rege. (Colegii de la Bihoreanul au experiență și pot confirma asta.)

Tocmai de aceea, materialele din săptămânal sunt mai „grele”, cum le zicem în presă, mai de impact.

Vă invit să le/ne/mă citiți și în actualul format. Colegii mei au avut subiecte faine în primul număr, cel de azi, 9 ianuarie 2025, și, la cum îi știu, ăsta e doar începutul.

Eu continui și în acest an colaborarea cu Jb și cu Bihon.ro, mulțumită lui Teo Biris. Nu promit nimănui că voi reinventa roata ori că voi da un nou sens găurii de la macaroană, dar știu sigur că voi încerca pe cât mă duc balamalele să aflu informații și să le documentez cât mai bine.

De-oi reuși, oi bea o cafea bună și oi fuma mulțumit un Toscanello. De nu, accept critici. Că așa e corect.