Trei săptămâni de mâncare (pe alocuri prea multă), băutură (am scris băutură, nu alcool – că nu-s bun prieten, dar nici dușman, cu Bacchus), somn, călătorii și întâlniri cu oameni faini. Toate acestea au alcătuit, pentru mine, sărbătorile din 2024.

Pline de relaxare, așa cum jurnalistul din mine nu a avut de mult timp.

E adevărat, am scris zilnic pentru Jurnal și pentru Bihon, dar nu mi-am ucis prea mulți neuroni pe altarul jurnalismului. Asta mai ales pentru că, recunosc, nu am urmărit mai deloc subiectele fierbinți ale sfârșitului de 2024 în presa autohtonă.

M-am concentrat pe domeniul meu – justiție locală, Parchete bihorene și Poliție județeană – și pur și simplu nu m-au mai interesat disputele politice, editorialele „crucișătorilor” mass-media ori discuțiile lungi cât o noapte de iarnă de prin studiourile pline de sclipici ale televiziunilor dâmbovițene. (Aici remarc din nou lipsa unei televiziuni locale, cu informații din jurul nostru, nu din Capitală, dar pe cine mai interesează asta?)

Sătul de subiectele rotite non-stop (și, posibil, cu anumite scopuri) în jurnalele televiziunilor de știri, le-am evitat până și pe cele ale televiziunilor generaliste, încă respirabile. Am văzut în schimb multe filme și seriale pe Netflix, meciuri – mai ales din campionatul englez (the best!) și ceva documentare. Aici am remarcat alegerea inspirată a TVR Info de a difuza un documentar despre programul Pegasus de spionare a unor demnitari, jurnaliști etc.

M-am încărcat cu energie întâlnindu-mă, ca un mic globetrotter ce sunt 😉, în trei țări diferite cu oameni faini, alături de care am (re)înțeles ce mișto e gașca. Cea alcătuită din persoane ce gândesc la fel și preferă să glumească, să povestească și să vadă locuri noi ori să stea în jurul aceleiași mese, în loc să judece ori să analizeze cu încruntare oameni sau situații.

După perioada asta faină, am dat startul lui 2025, în care mi-am propus să devin milionar și să văd Japonia. Glumesc, dar numai în privința primei dorințe. 😉 Cealaltă văd cum fac să o împlinesc.

Iar pe plan profesional, așteptări mari nu am. Sunt convins că presa s-a schimbat definitiv și, din punctul meu de vedere, nu în bine – pot fi combătut, dar cu argumente. Pentru mine 2025 vine cu provocări în acest domeniu în care m-am ambiționat să rămân (alegere pe care, cu mintea de acum, nu prea mi-o explic).

O provocare va fi transformarea Jurnalului bihorean în săptămânal, o repoziționare interesantă și aproape obligatorie într-o lume a presei dominată – din păcate – tot mai mult de digital și de dorința de a da cât mai repede informații, fără verificările cu care am fost învățat la începuturile drumului meu în jurnalism. Sper să fie bine.

Sănătoși să fim! Și să avem un an fain. 😊