Cunoscătorii într’ale politicii dâmboviţene,  al cărei rost jur că nu-l pricep, îşi amintesc de tentativa de „deca” – jonglerii cu mingea – pe care a încercat-o acum mai bine de un deceniu fostul preşedinte Emil Constantinescu. Era, parcă, în cantonamentul echipei naţionale, iar toată faza s-a sfârşit într-o semifoarfecă a la Bănel. Noroc cu „apărătorul” sepepist din spatele preşedintelui cu cioc, care a venit la susţinere şi l-a salvat pe autorul fazei de la o cădere penibilă. 🙂

Trecut-au anii peste noi şi iată că „maestrul balonului” de atunci a ajuns în studiourile TVS, invitat la emisiunea lui Tavi Haragoş, „Ediţia de seară”. Se întâmpla marţi, 29 septembrie. Nu prezenţa fostului chiriaş de la Cotroceni e motivul acestui post, ci ceea ce s-a întâmplat după ieşirea din emisiune.

Preocupat, probabil, cu alte probleme importante – printre care nu bag mâna în foc că nu se numărau încălzirea globală salvarea balenelor ori topirea calotei glaciare – Emil Constantinescu a părăsit clădirea televiziunii lăsându-i lui Tavi un „cadou” neaşteptat: ambele telefoane. 😉 Probabil că nu a simţit lipsa greutăţii celularelor pe care sînt convins că nu le ţine în buzunare, ci la vreun badigard din garda care îl însoţeşte.

Băiat fin, colegul meu nu a căzut în păcatul care i-ar face cu ochiul oricărui om. Adică, nu a verificat dacă preşedintele tinereţii mele 😀 avea numerele de telefon ale lui Vladimir, Barack, Nicolas ori, ups, Angelei.  Cine ştie, poate că le puteam folosi la vreun sincron prin telefon. 😉 Aşadar, Tavi n-a făcut ce n-aş fi făcut nici eu şi a gândit o metodă ca mobilele să revină în proprietatea prezidenţiabilului lor proprietar. Cum singura persoană din suita lui Emil Constantinescu de la care avea un număr de telefon nu răspundea, a sunat la… 112. Evident, era o urgenţă de interes naţional, 😀 astfel că gestul se justifica.

În câteva minute, au venit la sediul TVS nişte… băieţi.

– Îl căutăm pe domnul Octavian Haragoş!

– A, aţi venit pentru telefoanele domnului Constantinescu, zice Tavi.

– Nu ştim de niciun telefon. Noi îl căutăm pe domnul Haragoş! 😀

Dialogul e demn de „Men in black„. În fine, până la urmă, telefoanele au fost predate în bună stare şi… neatinse. Au vrut băieţii să facă şi un proces-verbal, dar n-a fost ca evenimentul să rămână consemnat pentru istorie în paginile unui dosar.

Acum, e adevărat, se mai întâmplă şi la case mai mari. Ca să nu ne amintim decât de laptopurile cu informaţii militare dispărute prin Anglia şi alte părţi de lume. Pe lângă alea, nişte telefoane ale unui prezident român sînt… blana ţapului, nu? 😀 😀