Formula 1 este despre viteză, întrecere și dorința de a câștiga. E despre bani, mulți bani, și despre spectacol. Formula 1 e despre orice, dar nu are legătură cu moralitatea.

A demonstrat-o ordinul de echipă prin care Lando Norris, pilotul McLaren aflat la conducerea cursei de pe Hungaroring, a fost obligat să-i cedeze poziția colegului său Oscar Piastri, venit de pe locul al doilea – detalii AICI. O poziție pe care Norris o fi câștigat-o prin intrarea mai rapidă la schimbul de pneuri, decisă de strategii echipei, dar și-a consolidat-o singur, pilotând fără greșeală. Echipa oricum a luat primele două locuri – nu înțeleg de ce a fost nevoie de rocada asta.

Precizare: de când cu strategii, undercut-uri și tot felul de chestii decise la boxe, Formula 1 și-a pierdut farmecul inițial, când conta mai mult talentul piloților. Continui să o privesc, deși nu mă pot abține să susțin că e mai mult spectacol decât automobilism. Părerea mea.

Nu sunt specialist, ci un simplu privitor. Și nu sunt fan al vreunei echipe. Mi-a plăcut mereu Ferrari, o simpatie care nu s-a transformat nicicând într-o pasiune fără noimă și exprimată prin vorbe multe și dat din mâini în fața unei beri, alături de alți fani.

De când „căluțul cabrat” se zbate în mediocritate, am descoperit Aston Martin și mai vechea cunoștință McLaren. După cursa din Budapesta au rămas doar primii. Pe ceilalți, cei cu ordinul de echipă, îi uit o vreme. Nu că s-ar opri Pământul din rotație că nu-mi mai sunt ei simpatici, dar în bula mea cei în portocaliu au fost, în 2024, pe circuitul de lângă Budapesta, niște hoți.

E adevărat, au mai procedat în felul ăsta și alte echipe. Nu-s cu nimic la breze decât McLaren. Dar timpul a trecut și a estompat gesturile lor. Acum e momentul meu de semi-revoltă împotriva team-ului condus de Zak Brown, a deciziei idioate pe care a luat-o. După o perioadă nu o să mă mai intereseze.

Formula 1 e despre multe, dar despre principiile sportive e vorba tot mai puțin în competiția asta. Nu degeaba i se spune „Marele circ”.