Neee, nu e praf saharian ceea ce ați văzut dacă ați avut ghinionul să ajungeți, miercuri, în zona pietonală din centrul Oradei și nici vreo furtună de nisip născută cine știe pe ce dune. Și nici nu au ieșit toți riveranii să-și scuture covoarele de praful strâns iarna ce tocmai a trecut. 😉 E doar cadoul făcut de firmele care lucrează la refacerea Corsoului orădean și ridicat în vârtejuri de vântul din dimineața asta.
Firme cărora – deși sper că zona va arăta mult mai bine după trecerea lor, va fi luminată, elegantă, instagramabilă și fără tocuri rupte (doamnele știu bine la ce mă refer) – le mulțumesc pentru grija pe care au avut-o în perioada asta față de locuitorii orașului, pe care i-au lăsat să treacă prin șantierul de pe zona pietonală și nu i-au obligat să ocolească pe străzi lăturalnice. Vedeți ce oameni faini? 😀
Nu au făcut delimitări inutile și nu au organizat zone speciale de trecere și culoare de acces spre magazine. Dar ce suntem noi, animale, să ne pună să trecem doar prin anumite locuri?
E adevărat că după o vizită pe Republicii aveam încălțămintea albă – era o culoare oferită gratis, ca albul 13 la vechile Dacii. În plus, locul strălucea uneori foarte feng shui în bătaia soarelui și am ajuns niște mici campioni la proba de slalom printre utilaje, gropi și plase de sârmă aruncate pe ici, pe colo. E adevărat că mai învățam o înjurătură nouă de la băieții cu veste galbene ori că Digi a preferat să-și închidă singurul bold din zona pietonală – bine, în cazul lor nu cred că lucrările și praful au fost motivele principale.
În plus, angajații magazinelor de pe Corso pot să-și ia centura neagră la dat cu mopul ori scuturat covorașe, Miyagi style – pentru nostalgicii după Karate kid. 😊
Dar ce fain va fi după ce se termină toate! Ce ne vom spune unul altuia: „Bă, a fost praf și zgomot, dar a meritat!” O să uităm de toate și vom pune poze pe Facebook și Instagram, ca să le arătăm vienezilor că suntem icișa, aproape de ei.
Ce mai contează tot deranjul și lipsa de respect față de oamenii din zonă, când la final, după ce lucrările vor fi gata – Doamne, ajută! – înainte de termen (că sună bine), soarele va străluci din nou pe strada centrală? Și nu o va face printre nori de praf și schele – cel puțin în următorii 20 de ani. Cu condiția să nu mai fie necesară vreo redimensionare de rețea de apă ori vreo înlocuire de canalizare.
P.S. Știu că lucrările au rolul de a schimba în bine zonele în care se fac. Și știu că trebuie sparte ouă pentru a face omletă. Dar mai știu că, de fapt, oamenii sunt importanți. Că autoritățile sunt obligate să le arate respect până și prin a supraveghea și pune în niște limite clare felul în care muncește pe un șantier într-o zonă publică. Or, nu am văzut o lucrare în Oradea în care să existe un minim de respect față de trecători, față de șoferi, față de mașinile lor ori față de riverani și proprietățile acestora „Important e că se face” – e principiul după care se muncește. Și înainte să mă trimiteți, după un obicei al locului, prin Moldova sau Teleorman (unii ar avea surpriza să vadă, odată ajunși acolo, că nu suntem noi tocmai miezul), dați o tură prin decadentul Occident.
P.S. 2 Nu am făcut nicio poză cu praful de pe Corso. Am înghițit suficient când cu refacerea Pieței Unirii. Așa că am preferat să traversez iute și să stau cu geamul de la birou închis. Și să caut iute pe net o fotografie „exemplificativă”.