În prima zi a mea în presă, în subsolul de la Jurnal de dimineață, Vali Buda, primul meu redactor-șef, m-a așezat în fața unui calculator și mi-a spus simplu: „Scrie un material de cel mult 1500 de caractere despre ce ai aflat pe teren.” În acea zi fusesem cu un coleg cu experiență, Florin Buda, la pompieri și primisem niște informații de la purtătorul de atunci al instituției, colonelul Constantin Țintoi.

Sincer, nu-mi cereți să-mi amintesc despre ce am scris în acel prim material. Am o foarte bună memorie a numelor și numerelor, dar nu a întâmplărilor petrecute în pleistocenul istoriei mele în presă. Cert că e că, apăsând tastă după tastă, la interval de câteva secunde – necesare căutării fiecărei litere, am reușit să scriu, în word-ul incipient al acelor vremuri, o compunere. Că asta era.

Nu aveam experiență și nu știam să găsesc știrea din datele pe care le primisem. Așa că am pus în text toate informațiile, rezultând un cârnat care l-ar fi încântat cu siguranță pe un licean dornic de a arăta că a reținut tot ce i se predase. Dar nu și pe un jurnalist.

Recunosc: am avut nevoie de ani să învăț să scriu, să scot în față informația importantă din toate paginile cu informații din agendă, să le comprim și să le fac digerabile pentru cititor și apoi telespectator. Și încă învăț, că doar doamna mama nu a născut un geniu. 😊

Iar pentru asta am fost atent și am furat meserie de la jurnaliști cu experiență, de la colegi cu care mă întâlneam pe teren – că pe atunci telefoanele mobile abia apăreau, iar informațiile nu se primeau pe mess și mail, ci la o cafea ori la o țigară lângă locul faptei. Asta indiferent că era noapte sau zi.

IA – o fi inteligentă, dar nu umană

Azi avem parte de o multitudine de feluri de a comunica și de a primi informațiile – chiar și video, fără a ne mai deplasa la locul unde s-a petrecut un eveniment.

În plus, pentru noua generație de jurnaliști există Inteligența Artificială. Aia pe care mulți – observ eu – o folosesc nu doar să caute informații (ceea ce e ok, cu unele amendamente), ci și pentru a le scrie materialele (ceea ce nu e deloc ok). Am citit știri redactate în felul acesta așa-zis modern și sunt de o penibilitate rară. Asta ca să fiu cuminte în exprimare.

IA o fi inteligentă, cum îi zice numele, dar, cel puțin deocamdată, nu știe să fie umană. Materialele ei sunt mai tehnice decât o lucrare de inginerie. Conțin expresii ciudate, pe care un om nu le-ar scrie/spune fără să provoace încruntări de sprâncene din partea audienței. Și oferă interpretări și judecăți de valoare care mă fac să renunț iute să citesc materialul.

Știrilor scrise cu IA le lipsește acea atingere umană, filtrul creierului și, mai ales, al talentului care îi este dăruit unui bun jurnalist. Și asta se simte teribil.

Dacă am încerca să dialogăm cu un robot, cu siguranță i-am simți limitările și nu am avea ce să ne întindem prea mult la vorbă cu el. Am ști că e o creație tehnică și nu ne-ar interesa să ne întindem la vorbă cu el mai mult decât să obținem niște date. Explicabil: suntem oameni și avem nevoie de felul uman de a formula și transmite informații, nu de formulări impersonale sau create după un tipic nenatural.

La fel și știrile scrise de Inteligența Artificială: sunt limitate de ceea ce poate oferi tehnologia în prezent și nu pot depăși nivelul unor materiale scurte. De investigații ample redactate cu ChatGPT sau alte astfel de aplicații nu poate fi vorba. Momentan.

Plus că informațiile oferite de IA sunt, de multe ori, pline de greșeli și trebuie verificate, doar tot din surse generate de oameni sunt luate.

Iar dacă, în presă, e folosită Inteligența Artificială pentru a realiza un material, ce rol mai are jurnalistul? Doar să ceară unei aplicații online să caute informații și să le redacteze? Atunci poate că ar fi mai bine să ne întitulăm nu jurnaliști, ci tehnicieni IA. Ceea ce unii din tinerii mei colegi de breaslă chiar se pot considera.