Chiar acum mă uit la meciul dintre Poli și Rapid și îmi dau seama, pentru a câta oară, de ce fotbalul românesc e absolut penibil. Termenul de „absolut” nu e folosit aiurea, indică exact ceea ce cred că se întâmplă cu ceea ce unii numesc fotbal.

Am văzut multe meciuri, am văzut multe incidente, chiar și bătăile pe care „suporterii” idioți le provoacă.

Dar nimic nu m-a șocat mai mult decât gestul unui jucător pe care, personal, nu l-am apreciat niciodată. Nu știu de ce o făceau alții. Vorbesc despre Ganea, jucătorul care se poate înscrie în galeria luptătorilor de K1 din fotbalul românesc (vorbesc aici despre Alexa, Rădoi și ”tăticul” lor – Bumbescu, monștrii sacri ai loviturii libere… în gură sau la picioare).

Incredibil ce se poate întâmpla în țara asta, în așa-zisul ei fotbal. Am ajuns mai rău ca în junglă. Ganea ăsta – am mai spus, nu l-am apreciat niciodată, deci nu am înțelegere pentru el – l-a luat pur și simplu de gât pe tușier. Ca într-o bombă de cartier, unde o sugativă jegoasă se duce la barman să-l ia de gât pentru că ăsta din urma voia să-l dea afară.

Nu mai contează ce a semnalizat arbitrul.

Gestul lui Ganea e de o „neanderthalitate” extremă. (De fapt, dacă mă gândesc bine, omul de Neanderthal nu cred că ar fi fost atât de violent, cel puțin nu era atât de evoluat cum se pretind mulți dintre fotbaliștii noștri care cred că Eliade e vreun țef de galerie.)

Am văzut în seara asta – să notez: 26 august, minutul 72 al meciului Poli – Rapid – un exemplu despre cât de mult a decăzut fotbalul în țara asta. Și ca și cum nu ar fi fost de ajuns, după doar 5 minute, jucătorii mai că nu se luau la bătaie pe teren. Nu au înțeles nimic din ce le-a demonstrat colegul lor.

Fotbalul românesc e plin de idioțenii și idioți, de maeștrii în arta scuipatului și înjurăturilor, de bătăuși (vezi cazul Jiul), de agramați, de analfabeți (v-aș jigni dacă v-aș oferi exemple, sunt atât de multe că e imposibil să nu le știe toată lumea).

La așa șefi de cluburi, la așa patroni…

…la așa suporteri, care îl aplaudă pe Ganea după ce ăsta abia l-a scăpat din obiectiv pe tușier, așa fotbal. Și încă un lucru: degeaba a jucat în Germania și Anglia, de Ganea nu s-a lipit nimic din civilizația celor două mari popoare. A preluat, așa arată, „hooligan„-ismul și violență.

Nu zic că nu o să mă mai uit la meciurile din „liga lui Mitică” (ce mioritic sună!). O să mă uit, pentru că, prin marea de rahat a diviziei A, mai văd și diamante: Dorinel Munteanu, Ovidiu Ioan Sabău, Bănel Nicoliță (pe care – sincer – îi respect).

Dar, de-acum înainte o să privesc mai mult football-ul englez, fotbalul adevărat. O să privesc mai mult la sporturile așa-zis „neprofitabile„: tenis (îmi amintesc serile pe care le petreceam în fața televizorului, ascultându-i pe Cristian Țopescu și, mai apoi, pe Cristian Tudor Popescu comentând meciurile lui Lendl, Agassi, Sampras, Becker, Seles, Sanchez-Vicario și Federer sau Nalbadian), baschet sau handbal. Parcă în aceste sporturi aerul e mai respirabil.

P.S. S-a terminat și meciul. Ganea e înconjurat de jandarmi. Ganea înjură și are „brandu” încordat. Jandarmii nu zic nimic.

Go on, Arsenal! We never walk alone, Liverpool! „Red devils” on top!

foto: evz