Cu burta plina

Cine a debitat celebra vorba conform careia gandesti mai bine cu burta plina, poate fi incadrat fara dubiu in galeria marilor ganditori ai umanitatii. Adevarul spuselor lui il confirm si eu. Mai ales acum, dupa ce i-am dat stomacului o portie generoasa de paste cu sos milanez. A dracu’ pielea pe italienii astia… Au inventat un sos teribil, cu un gust excelent si i-au dat nume de oras peninsular. Cum ar fi sunat daca il inventau beiusenii mei – sos beiusean. Hmmm, mda, merge 🙂

Insa, daca ar trebuit sa-l prepar eu, n-as fi reusit nici sa ma tai. Asa ca am luat un borcat cu sos milanez gata preparat si…gata. Normal, pastele le-am fiert rapid – scrie pe punga cat sa le las in apa, adica pret de vreo 3-4 coborari la slalomul urias de la St. Moritz – era la Eurosport. Cu niste carne presata de porc taiata cuburi….uuuuuuuu, sa tot mananci.

Boooooon. Ziceam ca burta plina da o stare de contemplare a sinelui si a propriei gandiri, care incepe sa ruleze cu viteze demne de o autostrada. Asa ca, imediat dupa masa, am luat la purecat toate site-urile de stiri, toate blogurile mai importante pe care le citesc – nu sint multe, dar mie-mi plac ideile lui Tolontan si Vlad Petreanu.
Dupa o butonare indelungata, mi-am amintit ca ma asteapta aragazul pe care mi-am pus in gand inca de ieri sa-l fac model. Nu ca e tare folosit, dar mai merita un luciu. Am aruncat apoi un ochi afara, dupa care l-am luat inapoi. M-au cam indispus masinile parcate aiurea, noroiul, gunoaiele lute de vant din tomberoane si aruncate pe te miri unde si oamenii imbracati in culori cenusii.

Asa ca o sa ma asez imediat lejer si o sa-l iau companion pe Malaparte. Incerc de mult sa-i citesc cartea – „Pielea” -, un roman despre Italia si al doilea razboi mondial, negrii cei apreciati de napoletani si viata de dupa debarcarea aliatilor. Acum am timp si dispozitie…ca doar burta e plina 🙂

Sa nu uit: nimic, dar nimic, in afara de mancarea facuta de mama si inca cineva, nu se compara cu „ciolanul lui Pintea” de la Beciul Haiducesc! GENIAL!!!!!!!!!!!

Fără categorie

4 Comments

  1. ciolanul lui Pintea , pacat de nume .
    Pe vremea lui Ceausescu mancam ciolanul lui pintea ,de fiecare data cand stateam la coada sa cumpar adidasi de porc .
    Asa ca fratilor lingeti-va pe bot cu ciloanul lui pintea de la beciul haiducesc , nu ati mancat adidasi pe vremea lui ceasca , mancati acuma pe vremea lui Basescu .

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.