Cand ma simteam bine, cand aveam probleme, cand eram plictisit, cand energia nu-mi dadea pace, cand toata lumea era a mea, cand cerul se prabusea peste mine. De atatea ori scriam pe aici. Ma descarcam in felul meu, greu de inteles pentru multi, interesant pentru altii. (Mersi, Georgi, pentru faptul ca gasesti demn de citit ce scriu.)
Dar acum vreau sa iau o pauza. Nu lunga… Doar cat sa ma reasez. Nu sa uit, ci doar sa pun totul intr-o parte a sufletului unde sa ramana pentru totdeauna. Pentru ca dorul nu poate trece. Nu are cum. Nu l-am experimentat pana acum si, sincer, credeam ca vor mai trece ani si ani pana va trebui sa-l simt. E dorul de tata…
Imi pare rau pentru durerea ta. Eu nu l-am cunoscut pe tatal tau, dar parintii mei, da. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, iar voua sa va aduca alinare.
Multumesc mult, Delia….
Ai un gand de la mine…
acest post pot zice ca m-a zguduit …. chiar imi pare tare rau pentru tine si familia voastra. … atat cat l-am cunoscut pe tatal tau, am avut de a face cu un Om de milioane … restul nu mai are importanta …. fie-i tarana usoara!…. suntem alaturi de tine si ai tai …. Clau, Nico si Mirciulica … sincere condoleante
mersi mult, Soso…