Puţin despre Păunescu. Şi atât.

Nu vreau să scriu despre Păunescu. Mi-amintesc doar că am fost cu tata, demult, prin anii ’80, la un concert al cenaclului Flacăra, pe stadionul din Beiuş. Atunci n-am văzut mare lucru, decât atunci când tata mă ridica deasupra gardului. Erau mulţi, tare mulţi oameni şi era greu pentru un puşti de câţiva ani să înţeleagă ce se întâmplă.

Am găsit o opinie despre Adrian Păunescu excelent scrisă de Vlad Mixich. O găsiţi aici şi exprimă multe din ceea ce mulţi ar fi vrut să spună despre poet.

Dumnezeu să-l odihnească!

Fără categorie

1 Comment

  1. Intradevar e foarte mult de atunci …. Era prin `82 sau `83, eram pe iarba stadionului Gloria din Beius, si chiar patrulam printre cei de la Cenaclul Flacara … in afara puhoiului de lume de pe stadion, singura amintire ce m-a marcat o buna bucata de vreme a fost infatisarea lui Nicu Alifantis, care nu arata deloc ca la televizor … era tare scund, imbracat cu o camasa crem cu maneci scurte, cu ceva buline maronii, scoasa din pantaloni, cu chitara in mana, la care spanzurau si se balanganeau capetele de la corzi, avea o fata rotunda, obraji rotunzi, bucalati ca de copil , dar mancati de varsat … eram tare dezamagit de imaginea reala a lui Alifantis … imi pare rau maestre Nicu (acum imi place tare mult muzica ta), dar pentru un baiat de 6-7 ani asta a fost ceea ce l-a impresionat cel mai tare… eh. amintiri din cu totul alte vremuri …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.