Cum norii ne vor însoţi fără oprire în următoarele luni de iarnă, mi-am propus să capturez cu aparatul foto imaginea unui răsărit tomnatic de soare în oraş şi omologul acestuia – o superbă apariţie a unei luni de noiembrie peste un sat învăluit de linişte şi de lumina reginei nopţii. Nu prea vom mai avea parte de aşa ceva până când baba Dochia îşi va arunca toate cojoacele…

Le aşez pe blog – pozele, nu cojoacele 😉 -, în aşteptarea primului covor de zăpadă aşezat pe la noi. Nu e evident că şi pe acela îl voi aşeza tot aici? 😀