Normal că trebuia. Că aşa e în firea lucrurilor. I-a surprins ea până şi pe meteorologi, care au zis că vine noaptea şi ea şi-a făcut apariţia pe la 4 după-amiaza, când încercam să găsesc un loc de parcare lângă spitalul judeţean, dar a venit. A jucat la derută anul ăsta, după ce, iniţial, ne-a trimis pe cap ploi în aversă şi temperaturi de primăvară. Apoi a început să ningă – „mărunt de rupe” – vorba lui Aspi 😉  care privea cu atenţie de la doi metri de geamul bucătăriei.

Acum ne dorim mai mult – zăpadă din plin şi ceva ger, de ăsta nu prea avem nevoie, dar e de sezon – doar Moşu’ are nevoie de condiţii bune pentru sanie, nu de gropi, să-şi rupă vreun ren piciorul în ele. Şi apoi uite ce fain ascunde zăpada goliciunea copacilor (aici sînt un pozitiv, pentru că încerc să ignor nebunia de pe drum 🙂 )

Şi totuşi, din alte puncte de vedere nu aveam nevoie de iarnă. Cine ar fi împotriva ei? Să-i enumerăm:

– şoferii care stăteau aseară la o coadă destul de lungă pe Ady Endre, la vulcanizare, să-şi schimbe cauciucurile. Eu am făcut-o cu câteva ore mai devreme, când afară erau vreo 10 grade. Dar, tot am aşteptat vreo 2 ore. Îmi închipui cât au stat ăia care mers după ce a început să ningă.

– autorităţile, care continuă să ignore faptul că iarna nu-i ca vara. În Oradea se mişcă relativ bine, dar nu pot să uit drumurile-patinoar din judeţ de iernile trecute.

– oamenii străzii, care o să părăsească, de nevoie, evident, 🙂 viaţa sub cerul liber şi vor deveni locatari ai ţevilor, azilului de noapte ori a spitalelor.

– medicii din spitale, care vor avea de lucru la greu.

– poliţiştii de la rutieră, care vor baleta dârdâind prin intersecţii, mai ales când vin blocajele din cauza îngheţului.

– şoferii, din nou, care devin soldaţi în marea armată a racletei, cu „trageri” în fiecare dimineaţă pe parbrizele îngheţate.

– reporterii şi cameramanii, care vor îngheţa la filmări şi live-uri decise de „ameţitul ăla de producător care stă la căldură şi-l doare la şpiţ” 😀

Şi, totuşi, iarna e frumoasă! Superbă chiar! Mai ales atunci când o iau pe Neia mea în braţe şi ne uităm pe geam cum ninge în curtea blocului. 🙂