Tăcerea și comunicarea de Paște

Sunt ortodox prin botez și-mi place să cred că așa voi rămâne până Cel de Sus va decide să-mi opresc  călătoria prin lumea sta și să o continui în altă dimensiune. Mă simt bine în credința mea și încerc să respect – vorba populară – ce zice popa, nu ce face slujitorul Domnului. Asta pentru că am observat că nu toți preoții știu cum să transmită cuvintele Bibliei și nu știu să-i țină uniți pe cei pe care-i păstoresc. Respect celelalte religii și nu mă consider inferior niciun alt fel de a-ți manifesta credința.

Am făcut această introducere ca să se înțeleagă exact ce voi povesti, pentru că nu am nimic cu nicio altă religie și nici cu oamenii care cred altfel decât mine. Nu putem fi toți la fel.

În Săptămâna Mare, am încercat să facem materiale despre sărbătoarea Învierii, despre tradiții și obiceiuri legate de cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Colegii mei au luat legătura cu cele două episcopii din Oradea – ortodoxă și greco-catolică, ca să obținem câte un mesaj de la fiecare episcop și un eventual ajutor în găsirea unor oameni speciali, preoți sau credincioși, despre care să relatăm la știri.

La episcopia ortodoxă ne-am izbit de un adevărat zid al tăcerii. Nimeni nu a scos o vorbă. Ni s-a transmis că e o săptămână plină, care nu le permite episcopului și preoților să vorbească în fața camerelor. Adică, nu pot transmite mesajul celor care se uită la televizor, ci doar celor care vin la biserică. Nici vorbă de o discuție cu episcopul Sofronie Drincec, nicio întâlnire cu cvasiinexistentul purtător de cuvânt al episcopiei. Noroc că sînt preoți precum părintele Miron Erdei, care a venit la o înregistrare imediat ce a fost solicitat, deși avusese slujbă, program la facultate și de lucru la clădirea pe care o construiește cu ajutorul enoriașilor. Iar ca dânsul sunt foarte mulți, care au parte, din păcate, de o conducere episcopală extrem de tăcută.

În schimb, la greco-catolici am fost primiți imediat, chiar a doua zi după solicitare, chiar de către episcopul Virgil Bercea, care a stat de vorbă cu reporterii TVS, a vorbit extrem de elegat și de documentat, ba chiar a glumit – evident, glume de episcop 😉 – și a oferit toate informațiile de care le-am cerut. Am putut filma oriunde am solicitat; călugării greco-catolici de la mănăstirea franciscană ”Adormirea Maici Domnului”, de unde am vrut să transmitem de Înviere – cei de la București au cerut o biserică greco-catolică, dar puteam transmite liniștiți de la orice biserică ortodoxă (cel puțin așa cred) -, ne-au ajutat cu tot ce am dorit. Au fost lângă noi, ne-au dus peste tot, colegii de la tehnic au tras cabluri pe oriunde au vrut. Și totul imediat ce am cerut, nu la o lună după.

Nu analizez cele două biserici și nici pe credincioșii de-o confesiune sau alta. Sînt oameni, cu calități și defecte. Dar nu pot să nu observ diferența clară între conducerile celor două episcopii în ceea ce privește comunicarea și deschiderea cu presa. Nu am lovit în niciuna dintre cele două culte, nu am fost răutăcioși, caz în care înțelegeam să ni se trântească ușa în nas. Am mers cu gânduri curate și am primit înțelegerea creștinească doar dintr-o singură parte.

În vremuri ale informației transmisă instantaneu, e absurd să ții ușa închisă și să pui zăvor comunicării, indiferent de forma ei. Mai ales de Paște, când bucuria Învierii Domnului trebuie transmisă prin orice mijloc de comunicare. Chiar și prin televiziune.

 

Fără categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.