Un om modest în slujba Fiului Omului

Am stat cu telecomanda în mână şi cu ochii pe toate posturile TV ca să prind anunţul „Habemus Papam!” I-am privit ca pe nişte mici ciudăţenii pe cei adunaţi în Piaţa Sfântul Petru de la Vatican, în timp ce se bucurau, fotografiau şi agitau steaguri. Apropo, ai noştri moderatori erau extaziaţi că vedeau acolo steagul României. Să ne lămurim – în Roma studiază mulţi tineri catolici români, deci e normal să vedem acolo tricolorul nostru. Le-am simţit suflul scăzând în intensitate când mai mult decât emoţionatul cardinal Tauran anunţa de la balconul Capelei Sixtine numele noului papă.

VATICAN-POPE-VOTE-CONCLAVEfoto: AFP PHOTO / FILIPPO MONTEFORTE

După care am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe Tavi Haragoş. Îl ştiu de 10 ani, sîntem colegi şi ştiu că realizatorul Vocilor Bihorului de la Digi24 Oradea ştie mult mai multe din intimităţile Vaticanului decât au citit corespondenţii români în Cetatea Papilor. El a fost cel care în 2005 a transmis direct de la Roma pentru Naţional TV înmormântarea papei Ioan Paul al II-lea şi a făcut-o profi. A studiat ani la rând în Italia, are legăturile – cum le spunem în branşă – făcute la Vatican, printre catolicii români, vorbeşte italiana şi ştie multe despre papalitate. De aceea mi-a părut rău că nu am reuşit să-l trimitem la Roma.

Revin. L-am sunat pe Tavi şi am convenit împreună că suntem în faţa unui papă mult mai uman – măcar ca înfăţişare 🙂 şi discurs – decât predecesorul său. Pare mult mai apropiat de credincioşi, pe când Benedict al XVI-lea era mai… germanic, mai rece şi distant. Papa Francisc I a început cu o propoziţie care părea să conţină şi puţin umor:  „Cardinalii au căutat un nou papă la capătul lumii!” A vorbit coerent, plăcut, modest şi a făcut ceea ce trebuia făcut – a rostit Tatăl nostru şi Ave Maria, rugăciuni de căpătâi ale creştinilor.

Am mai aflat de la Tavi că este un papă care nu are decât un plămân; celălalt i-a fost tăiat în copilărie, în urma unei boli. E primul papă din America de Sud, dar are rădăcini italiene (părinţii lui sînt emigranţi italieni, tatăl muncitor la căile ferate, din câte am înţeles) – atunci am înţeles de ce băştinaşii din peninsula italică şi-au revenit la câteva minute după şocul anunţului noului suveran pontif. E primul papă ce poartă numele de Francisc şi e primul lider iezuit al Bisericii Catolice, iar iezuiţii sunt cunoscuţi pentru conservatorismul lor. Vlad Mixich, de la Hotnews, spunea la Digi24, că Francisc I nu va întemeia o adevărată epocă în catolicism, aşa cum s-a întâmplat cu Ioan Paul al II-lea. Asta poate şi pentru faptul că ere 76 de ani, deci e logic să presupunem că pontificatul său va dura un deceniu cel puţin.

Chiar dacă nu are carisma fostului papă polonez, Francisc I este, totuşi, un om plăcut şi, ceea ce îmi place enorm, MODEST. Îşi găteşte singur, nu are şofer personal şi călătoreşte cu autobuzul. Poate că unii vor spune că e o chestiune de imagine. Eu spun că la nivelul în care a activat până acum – cardinal, deci o mare funcţie în biserică – nu-l mai interesa imaginea, ci valorile pe care le promovează.

Cum zicea şi colegul meu Tavi Haragoş, nu vom avea o perioadă de mari schimbări în Biserica Catolică. Iezuiţii sunt percepuţi, îmi zicea Tavi, drept profund implicaţi în viaţa socială şi pun accent pe valorile familiei. Ei s-au regăsit mereu în fruntea oamenilor în mişcările sociale din America de Sud.

Vom vedea în anii care urmează cum va ştii Papa Francisc I să se pună în slujba lui Hristos. Asta pentru că, dincolo de spectacole mediatice, discuţii interminabile, fumul de pe Capela Sixtină şi voturile din Conclav, rămâne singurul căruia cu toţii ne închinăm: Fiul Omului.

Fără categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.