Bună ziua! Sau seara… sau… O fi dimineață?

Mă rog, cu oamenii ăștia și cu schimbarea lor de oră nici nu mai știi cât e ceasul. Oameni, na, ce să faci!? Eu am ceasul meu intern, biologic, care merge… ca ceasu’ 😀 și nu tot trebuie schimbat.

Dar ideea e alta. Aș vrea să mă prezint și nu pot. E simplu: nu am un nume. Cum nu am? Uite, bine! Când mă strigă cineva îmi zice „frumoaso„, „fetița„, „mă” – dar așa, drăgăstos 😉 – sau, simplu, mă fluieră.

Bine, adevărul e că am farmecul meu. 🙂 L-am moștenit de la mama, despre care oamenii zic că e ciobănesc german. Sehr schon! Aber… Scuze, doar atât știu în germană, că-s mică, am doar două luni. Dar sînt și aprigă – asta-i de la tata, cu care seamăn toată-toată. El e ciobănesc caucazian și noul meu stăpân zice că era rudă – nici chestiile astea umane nu le cunosc – cu fostul lui câine, Gringo, tot caucazian. Săracu’, a murit – am înțeles – anul ăsta și eu eram superdorită să-i iau locul.

Iacă mi-s! Aici sînt! Doar că am nevoie de un nume.

Am înțeles că stăpânul meu, Adi – nume scurt, nemțesc, ja! -, are și o chestie care în lumea lui se numește blog și mă poate prezenta tuturor. Așa că profit de situație și pe voi, cititorii lui, vă rog frumos, așa, cum sînt eu, 😉 să mă ajutați cu o idee: ce nume aș putea să port?

Unul de care să fiu mândră, să mă întorc repede când sînt strigată și să mă alint când îmi văd cei trei stăpâni – că mai sînt și Neia și buni. Ca să atrag inspirația asupra voastră, vă mai las două fotografii. Că numai până la doi știu număra. Tschuss! 😀

Hmmmmm, cred că am reușit să număr până la trei. Deci, sînt sau nu o fetiță deșteaptă? Și frumoasă? Și modestă? Și… Mi-e somnic, mă duc la mine pe preș. Vă pup!