Când eram mic voiam să devin un erou, să salvez lumea. 🙂
Mă rog, nu chiar toată lumea, dar măcar un cartier, un oraș ori măcar un animal blocat la înălțime, ceva de genul. Nu, nu voiam să fiu pompier, 🙂 ci pur și simplu erou. Nici nu-mi trebuia un costum. Era ok dacă aveam ceva superputeri, să intru și eu în rândul supermenilor.
Aveam eu ideea fixă că un erou d’ăsta trăia pe picior mare doar din folosința propriilor puteri. 😀
Între timp am crescut și am înțeles că eroii, așa cum mi-i închipuiam eu în copilărie, există numai pe la Hollywood. În lumea reală mai sînt și din cei care mișcă obiectele numai privindu-le ori transmit mesaje telepatice. Puțin, dar sînt.
Restul sînt oameni normali…
…cu problemele și calitățile lor, care tre’ să muncească dacă vor s-o ducă bine. Da, și să aibă noroc. Unii sunt calmi, alții vulcanici, unii lași, alții curajoși, unii retrași, alții incisivi și foarte sociabili.
În funcție de însușirile lor și de situațiile prin care Divinitatea îi trece, pot să iasă din anonimat ori să rămână niște iluștri necunoscuți. Primii, cei care ies din rând prin credința lor, prin inteligență, putere, curaj, corectitudine (și alte calități pozitive pe care le puteți enumera) sunt adevărații eroi. Cei de dincolo de filme și visele copilăriei.
Ei sunt cei care fac ca lumea să meargă, să crească, să evolueze. Evident, cu voie de Sus. 🙂
Acum, că nu mai sînt copil și am ajuns la maturitate (vorba vine, așa îmi place să cred :) ), îmi doresc să fiu ca ei. Și asta vă urez tuturor: să fiți cei care ies din rând – care cred, care gândesc, care luptă pentru un ideal, care dau dovadă de curaj, de corectitudine.
Adică, să fiți eroi – nu vă feriți de cuvântul ăsta. Și nu doar în Ajun de Crăciun ori în ziua Nașterii Domnului. Ci, dacă se poate și vreți, în fiecare zi.
Crăciun fericit! 🙂