– Ai văzut pinguini pe acolo? Ceva elefanți? Niște zebre? Au fost întrebările la foc automat  pe care mi le-a adresat un amic, la întoarcerea din Madagascar.

Prima dată am zâmbit larg. Cum să crezi că găsești pinguini la vreo 7-8000 de kilometri distanță de Polul Sud? Nici măcar dacă vreun simpatic dintr’ăștia nu s-ar fi rătăcit și nu ar fi plutit în derivă luni la rând. Și elefanții ar fi fost greu să navigheze din Africa peste Canalul Mozambicului. Iar de zebre… nici măcar din cele trasate pe asfalt nu am văzut. 🙂

Apoi mi-am dat seama că mulți dintre noi știm câte ceva despre Insula Pământului Roșu de la Alex, Marty, Melman şi Gloria. Adică de la leul, zebra, girafa și hipopotamul din animaţia „Madagascar„, cea pe care toţi am văzut-o, nu? 😀 Măcar o dată.

Niciuna din speciile astea nu există în adevăratul Madagascar. 🙂

În schimb, a patra insulă ca mărime din lume e casă pentru crocodili, lemurieni şi baobabi. Evident, dintre toţi vedete sînt lemurienii. 🙂 Din toată lumea, cele mai multe specii domiciliază în Madagascar – unii zic că ar fi vreo 50. Numai că omul a făcut în aşa fel încât a împuţinat micile animale prin braconaj şi distrugerea pădurilor în care locuiesc.

King Julien

Am avut onoarea de a-l cunoaşte în Madagascar pe însuşi King Julien. 🙂 Cum care rege? Păi tocmai am convenit la început că am văzut filmul. Aşa, exact: l-am cunoscut pe „king” şi chiar am dat mâna protocolar cu el. 😉 Şi asta pentru că lemurienii au degetele incredibil de asemănătoare ale oamenilor, ceea ce le permite să apuce obiectele exact cum le apucăm noi. Şi chiar să dea mâna, dacă e suficient de acomodat cu oamenii.

L-am şi purtat pe umăr – că doar e rege, timp în care Julien (îl puteți deochia în fotografia de mai jos) admira panorama de la înălţime.

Julien era în mod sigur ceva rudenie cu cel desenat de artiştii de la Hollywood, că semănau tare mult. Singura diferenţă era în felul în care se manifestau cei doi: „regele” cu care am „discutat” era foarte calm, liniştit, câteodată adormit, pe când şeful de trib din animaţie bubuia de energie şi, culmea, ştia să cânte hituri din anii ’90. 😉

Parcul celor 9 specii de lemurieni

Lemurienii au comportamente diferite, în funcţie de specia din care provin. Unii sînt curioşi, alţii timizi, unii violenţi când cineva se apropie de pui, alţii temători. Cam ca şi oamenii.

Am descoperit toate acestea când am vizitat Parcul Lemurienilor, aflat undeva, la vreo 20 de kilometri depărtare de capitala Antananarivo. O zonă de cinci hectare, în care ni s-a spus că găsim 9 specii de lemurieni în libertate şi mii de copaci, printre care şi celebrii baobabi.

Adevărul e că dacă nu eşti atent, aproape că ratezi intrarea în parc – greu vizibilă de pe drumul care vine din Tana. Nu am întâlnit mulţi vizitatori; noi eram singuri albi prezenţi în acel moment – explicabil: eram, totuşi, la vreo 10 mii de kilometri de Europa mamă.

La intrare plătești ceva mai mult de 8 euro pe persoană (vreo 25.000 de ariari, la o paritate de 3.000 de ariari pe un euro). Imediat te preia un ghid care te duce pe cărarea care șerpuiește printre baobabi și alte plante despre care pot spune doar că-s verzi.

Vedem de departe râul Katsaoka, a cărui apă are o culoare maronie spre roșiatică, de parcă în amonte tocmai fuseseră făcute niște sacrificii ritualice în onoarea vreunei zeități locale. Dar nu, era doar de la pământul roșu din care râul se născuse undeva, pe platourile înalte din mijlocul insulei.

Supușii lui King Julien…

…ne-au apărut în față dintr-o dată, parcă de nicăieri. Sincer, nu le-am reținut numele speciilor din care făceau parte (le găsiți pe site-ul parcului), preocupat fiind să îi trag în chip. 🙂 Unii au fost ascultători și mai că nu zâmbeau în fotografie, alții fugeau întruna ori se tot ascundeau prin copaci.

Unii chiar și-au arătat nemulțumirea că niște bipezi s-au trezit să le încalce teritoriul și să se apropie prea mult de ei. Ghidul ne-a arătat cozile dungate și ridicate ale lemurienilor din rasa Maki – ăia de seamănă cu Julien, avertizându-ne să nu apropiem ca să nu-i supărăm. La o adică ne puteam alege cu niște mușcături ori zgârieturi, înainte să stabilim un record la tulit-viteză. 🙂

Preț de o oră jumate te poți plimba pe potecile parcului cu lemurieni. Timp suficient să admiri acest animale interesante, pe care ghizii te roagă să nu le consideri locatari de la zoo și să nu le oferi pâine, gumă sau chipsuri. Bine, aceloraşi ghizi le strecori la final o „atenţie”, în semn de mulţumire că au fost… ghizi.

Dacă ești norocos, poți să dai și peste niște țestoase, cameleoni ori păianjeni care își așteaptă prada între doi copaci.

Nu o să închei…

…cu tradiționalul și școlărescul „Ce frumos a fost în parcul cu lemurieni!” 🙂 În schimb, îi îndemn pe cei care au câţiva bănişori puşi de o parte pentru nişte călătorii să încercaţi Madagascarul şi îi admiraţi frumuseţea. Dacă prindeţi un bilet bun la Turkish Airlines, garantat nu vă costă decât cu ceva mai mult decât un concediu de o săptămână prin ceva insulă mediteraneeană.

Dar măcar puteţi spune că aţi călătorit la capăt de lume şi aţi admirat ceea ce puţini se pot lăuda că au văzut: Insula Pământului Roşu.