Din proprie experiență, vă asigur de un lucru: meseriașii buni, care lucrează profesionist, la prețuri de bun simț și lasă curat după el, sunt mai rari decât bancnota de 500 de lei în portofelul unui salariat mediu.
Am lucrat cu câțiva d’ăștia de se intitulează meșteri/meseriași și am ajuns să învăț cum să-i verific și să stau după ei să facă treaba pentru care i-am angajat și plătit. Cu două excepții (unul cu care am lucrat în Oradea, altul pe care l-am văzut ce face în țara vecină), restul au fost rateuri – mai mici sau mai mari. Știu că îmi voi ridica în cap o parte a breslei meseriașilor (pentru că sunt și oameni ok printre ei), dar cred că ar fi bine să înceapă să-și vadă adevărata ”calitate” și să învețe să facă treabă bine.
Mi-am cumpărat și scule pentru a putea repara după ”profesioniștii” care mi-au făcut unele lucrări. Ba nu era bine strâns un robinet, ba lăcrima un racord sau nu era fixată o țeavă de perete, ba nu aveau cânepă ori bandă izolatoare ori nu dețineau cheile necesare să strângă un șurub. Acum le am eu și încă în două truse – una dintre ele chiar la birou.
Am învățat să fac eu însumi unele lucrări mai mici, pe principiul că ceea ce faci pentru tine, faci cu atenție și bine, chiar dacă îți ia timp mai mult.
Prețuri de lux, muncă de ”sărăcie”
A, și mai sunt prețurile, unele de-a dreptul ”dă lux” – părerea mea. Cum să cumperi un robinet de 30 de lei și instalatorul să-ți ceară de cinci ori mai mult ca să ți-l pună? Cum să ceri 1500 de lei ca să pui o țeavă, niște coturi și un robinet care nu valorează împreună mai mult de 1.000 de lei și nu ai de săpat, ci lucrezi ”la vedere”, într-un subsol? Și cum să ceri 14.000 de lei ca să zugrăvești o scară de bloc de patru etaje, cu mici probleme, e drept?
Și mai e problema curățeniei. Tot cu acea excepție de care vorbeam la început, toți meșterii au lăsat jeg în urma lor. A fost nevoie de fiecare dată de o tură serioasă de curățenie după ei (și aici e o problemă cu cei din domeniu). Am crezut că, o dată cu retragerea celor care au făcut meseria asta în comunism – când o săptămână de zugrăvit atrăgea după ea alta de curățenie – o să vină noua generație, cu skills-uri occidentale și respect față de proprietatea celui pe care lucrează. Povești.
Resturi de țeavă ori bucăți de fir aruncate peste tot, noroi pe gresie, oglinzi stropite, dispersit pe scări și pe uși, urme de mâini pe chiuvetă și cârpe ce put, aruncate prin colțuri. Ca să nu mai zic de praf și de acoperirea în bătaie de joc, cu plastic rupt, a mobilelor din camere. Cam așa e peisajul după lucrările actualilor meseriași. Da, ăia de vin și cer prețurile de care vă ziceam mai sus.
Chestie de civilizație
Veți zice că mulți dintre noi nu ne permitem să plătim prețuri mari pentru lucrări și ne merităm soarta, acceptând cârpaci pe bani puțini. Vă contrazic: am plătit și ”supermeșteri” cu sume mari, care au făcut fix aceeași debandadă ca și cei ieftini.
Nu cred că ține de prețuri – deși, pe bani mai mulți, meșterii români fac treabă bună în străinătate. Am experimentat asta. Însă cred că profesionalismul unui meseriaș ține mult de felul în care se raportează la ceea ce face, de educație, caracter și civilizație. Iar ”afară” exact asta se învață, în orice domeniu.
Bine ar fi ca în școlile de meserii despre care se tot discută atâta la noi, dar care nu prea văd să producă instalatori, electricieni și alți meseriași extrem de utili, să se facă și ore de politețe, de educație, de comportament în societate.
Poate așa vor învăța că, făcându-și atent și corect meseria, lăsând curat după ei, făcând tradiționalul duș zilnic și fiind atenți să nu distrugă locul unde lucrează (pe principiul că ”așa e când repari ceva”), își pot justifica prețurile pe care le cer. Altfel vor fi priviți așa cum am ajuns eu să-i văd: delăsători, neatenți, neprofesioniști, murdari. Și e păcat…
P.S. Pe lângă faptul că muncesc cum muncesc, mulți meseriași sunt cu greu de găsit pentru lucrări. Trist e că, atunci când îi prinzi, ții de ei, pentru că alții nu găsești. Și atunci nu mă mai miră că își permit să își cam bage picioarele în ce fac. V-aș arăta cum lucrează niște ”profi” într-o scară de bloc, dar mi-am promis că măcar poze nasoale nu mai pun pe blog.